Filme

Teambuilding e filmul românesc care-ți arată dacă tu ești corporatistul penal din firma ta

Filmul Teambuilding îți prezintă tot felul de clișee despre corporatiști și mizeriile de la job. E posibil să râzi la el, dar e mai probabil să cauți care dintre personaje ești tu.
filmul teambuilding cinema micutzu bromania matei dima filme romanesti
Vine un moment în orice teambuilding când lucrurile o iau un pic razna. Asta se întâmplă și-n filmul ăsta. Captură din trailer via YouTube

Teambuilding e filmul de comedie se anunță a fi noul hype în materie de umor românesc în cinema. Premiera oficială e pe 30 septembrie, dar l-am văzut mai devreme să-ți zic dacă merită să dai bani pe bilet. Iată care-i treaba cu filmul ăsta scris și regizat de Cosmin Nedelcu (Micutzu), Matei Dima (BRomania) și Alex Coteț în care primii doi sunt și actori.

Publicitate

Printre actorii din Teambuilding o să-i mai regăsești pe Șerban Pavlu (în rolul lui Oprea), Anca Dinicu (în rolul Lorenei) sau chiar pe fostul fotbalist Cristi Pulhac (în rolul lui Shobbi).

Teambuilding, filmul pe care îl iei așa cum e

Mai ții minte vremurile când ascultai manele „ironic”, pentru că încă nu erau cool și latura elitistă din tine nu te lăsa să te rupi din toate încheieturile, așa cum faci acum pe mese la Apollo? Ei bine, cam așa e și cu comediile astea românești mainstream, care nu se laudă cu festivalurile pe care le-au bifat.

Îți vine să râzi, dar n-o faci chiar în hohote, că na, cine râde la niște clișee americănești adaptate pentru țara noastră? Îți zic eu, râde absolut toată lumea asumată, aia care nu se mai ia în serios și care n-are nici așteptări de Oscar de la un film care pur și simplu se vrea light și caterincă.

Era o vorbă înțeleaptă care spune că atunci când n-ai așteptări, nici nu poți fi dezamăgit și, crede-mă, e mult adevăr aici. Plus de asta, Teambuilding nu are pretenții, de ce le-ai avea tu? 

Vrei nu vrei, da’ filmul Teambuilding e despre viața ta

Filmul spune o poveste previzibilă, dar relatable, mai ales dacă lucrezi în corporație sau într-o agenție cu regim corporatist. Emil (Matei Dima) e genul de angajat care stă prea mult la birou, dar care, evident, nu este apreciat nici de HR, nici de șeful său, domnul Oprea (Șerban Pavlu), din cadrul companiei PLM Global. De fapt, Emil primește o super promovare „pe orizontală”, adică ajunge team leader în departamentul de call center, oile negre ale companiei conduse neoficial de Horia (Micutzu). 

Avem și miză și punct culminant: domnul Oprea vrea să desființeze call center-ul și să treacă pe inteligență artificială, dar Emil face un pact cu el și-i promite că va câștiga Cupa Veseliei, cupa din team building-ul anual, care nu a fost niciodată câștigată de bucureșteni. Dacă victoria vine la Capitală, Oprea păstrează departamentul, dacă nu, îi dă afară pe toți. Așa că Emil, Lorena (Anca Dinicu), Horia (Micutzu), Onel (Nicu Banea), Dorina (Anca Munteanu) și Șerbănel (Vlad Ianuș) pleacă în team building, unde se vor întrece în probe cu PLM Global din Ardeal (câștigătorii Cupei ani la rând), Moldova și Oltenia.

Publicitate

Pe parcurs vezi cât de ciudățel e fiecare personaj în parte, relația lui cu jobul, lipsa de motivație, filosofia companiei („îndeplinim vise în rate”), dar și interacțiunile dintre ei. Nu scapă niciun clișeu – de la veșnicul virgin, la tipa care vrea mai mult de la job, dar n-are loc de patriarhat, însă, dacă stai bine și te gândești, ba chiar te uiți în jurul tău la locul de muncă, ce zici, găsești pe cineva care să se potrivească descrierii? 

Filmul îți prezintă evidentul într-un mod amuzant, dar asta nu-l face mai puțin true, chiar dacă te poate enerva să vezi o (posibilă) descriere fidelă a vieții tale de la job. Știi ce zic?

În general, în România, angajații au un șef „care știe el cel mai bine cum stau lucrurile”, nu primesc mărire chiar dacă muncesc peste program și ajung angrenați într-un sistem care nu le vrea binele, dar de unde nu mai au cum să iasă, pentru că le este frică să spună ce gândesc, de teamă să nu-și piardă jobul, chiar dacă asta s-ar putea să li se întâmple oricum. 

Dacă faci umor din toate chestiile astea, parcă vezi altfel lucrurile. Nu cred că producătorii și-au propus să schimbe destine cu filmul ăsta și nici măcar să genereze discuții ample despre soarta angajaților români, dar dacă pui o față cunoscută în locul personajelor (adică în locul unor stereotipuri), îți urmărești propria viață pe marile ecrane sau nu? 

Alcoolul, personaj central în poveste

E o vorbă tare bună în povestea asta: „România e construită pe alcool, condusă de alcool și ai nevoie de alcool să trăiești în ea.” Și cum acțiunea e într-un team building, ce crezi că fac personajele noastre principale? Beau de nu mai știu de ele, în frunte cu echipa din Craiova, alcoolicii companiei. 

Acum, nu știu în câte team building-uri ai fost tu, dar șansele ca oamenii să se comporte ca și cum au scăpat dintr-o cușcă sunt foarte mari, așa că nici aici nu mă deranjează evidentul poveștii, ba chiar simțeam nevoia unei destrăbălări cum trebuie. La ultimul team building la care am fost, unul dintre colegii mei a încercat să-și convingă colegul de cameră să accepte să cheme o lucrătoare sexuală și să-l lase singur pentru câteva ore, cu promisiunea că-i va plăti băutura cât așteaptă. 

Publicitate

În film, pe lângă ardeleni, portretizați sub forma unor personaje extrem de enervante, cu accent exagerat și afinități pentru spiritualitate și viață bio, toată lumea a profitat la maximum de context, ghidați, evident, de alcool. S-a făcut sex, s-a luat și cocaină, ba chiar s-a fumat și un pai cu șefu', pentru că da, toată lumea (mai) fumează în 2022, numai Poliția Română țină să-ți facă dosar penal pentru asta. 

Cum ziceam, haosul din team building n-a fost la adevăratul potențial și personal mi-aș fi dorit și mai mult desfrâu, așa cum am văzut că se poate în clipul lui Killa Fonic la piesa „Brasileira”, de pe coloana sonoră a filmului, melodie 10/10 care te ridică din scaun și scoate atitudinea de trapper din tine, oriunde te-ai afla. Însă, ce-i prea mult strică și poate băieții n-au vrut s-o dea total în The Hangover, așa că au ținut-o mai soft cu excesele, deși excesul de alcool n-a fost cosmetizat sub nicio formă.

Kind reminder, să nu uit de finalul din Teambuilding

Nu te plictisești la Teambuilding și poate fi o activitate excelentă după o zi petrecută la birou. Nu de alta, dar așa ți-e mai ușor să-ți dai seama cât de multe ai în comun cu situațiile și personajele din film. Apropo de asta, mi-a plăcut scena în care toată lumea își spune salariile și uite așa, ca-n viață, toți au aflat cât de mult muncesc pentru bani puțini sau cât de puțin muncesc pentru bani mulți, dar și scena în care Emil le explică colegilor ce înseamnă „political correctness-ul” de la birou aka „arta de a jigni pe cineva în mod diplomat, ca să nu se prindă.” 

Așa am descoperit că „taci dreacu', că ești prost” se traduce prin „apreciez feedback-ul tău și o să-l iau în considerare”, „mă doare-n cur” se transferă în „trimite-mi pe mail”, iar „muie” egal „kind reminder”, ceea ce n-aș spune că-i complet fals, nu? 

Publicitate

Dacă-ți înghiți egoul și pretențiile de mare cinefil și te gândești că filmul ăsta e pentru mase, atunci n-ai cum să nu apreciezi umorul care-l clădește. Știi cum e, clișeele sunt bazate pe adevăruri general valabile, iar Teambuilding trasează o idee destul de veridică asupra sistemului corporatist românesc, cu exagerările sau americănismele de rigoare. 

Plus de asta, Micutzu e savuros și foarte amuzant prin atitudine și gesturi, iar asta aduce un mare plus la dinamica acțiunii. A, și să nu uit de momentul în care apare și adevăratul Horia Brenciu, care chiar face mișto de concertele sale de la Sala Palatului, în timp ce le promovează, că doar mereu e loc de niște marketing și extra cash. Lol.

Într-o notă mai serioasă, mi-ar plăcea să fie mai ușor să faci filme în România și publicitarii și scenariștii să găsească niște metode prin care plasarea de produse să nu mai fie atât de evidentă – în film s-a găsit loc chiar și pentru un mini spot la șervețele dezinfectante, ci ușor mai creativă, iar numărul producțiilor să crească, că doar așa e loc de îmbunătățiri și comparații. 

Altfel, există un monopol pe acest gen de filme, cu aceiași oameni care le gândesc și care promovează același pattern de glume, iar evoluția necesită diversitate. Și că tot veni vorba, ar fi mișto să vedem și diversitate și personaje LGBT în astfel de producții mainstream, că dacă tot le arătăm maselor că alcoolul e amuzant, misoginismul și păcănelele sunt o activitate distractivă, putem să ne folosim influența și să transmitem mesaje subliminale de înțelegere, toleranță, bun simț și alte alea, cam tot ce-i lipsește societății românești. Adică râdem și noi la cât de imbecili putem fi, dar până când? Hai să mai schimbăm foaia dacă se poate.

Altfel, merită să dai banii pe bilet și să mergi la Teambuilding. Cel mai probabil te vei distra, însă, mai important de atât e că vei avea șansa să fii român deștept și să-ți dai cu părerea despre ceva ce ai văzut cu ochii tăi și nu doar din părerile altora.