Cum să-ți cumperi prima mașină în România și să eviți țepele

Când alegi o mașină second hand ceva undeva va ceda. Asta nu pentru că vechiul proprietar a vrut să-ți tragă o țeapă, ci pentru că un automobil e ca orice alt bun folosit: se uzează cu timpul. Ghidul de față începe de la câteva caracteristici pe care poate le îndeplinești: nu ești unul dintre norocoși cu mașină de la părinți, nu-ți permiți să spargi oricât pe un moft și nici nu ai automobil de serviciu să îl folosești oricând, oricât.

Nu e simplu să-ți cumperi mașină, tocmai de-aia trebuie să ai în vedere cele două tipuri de cheltuieli pe care le implică: achiziționarea și întreținerea.

La cumpărare, ai de ales între achiziția cu banii jos și cea în leasing sau prin credit. Trebuie să ai în vedere și taxele, pe lângă prețul mașinii, pentru că uneori sunt foarte mari. Odată adusă acasă, ai nevoie de-un loc de parcare, care costă, apoi vei cheltui sume, cu care nu erai obișnuit, pentru impozite, benzină, ulei, reparații, cauciucuri de iarnă etc.

Discuțiile de tipul e mai bună o mașină nouă față de o mașină second hand sunt mereu actuale. Nu există un singur răspuns, ci acesta depinde de nevoile tale și de bugetul disponibil. Așa că ar fi bine să începi prin a te întreba câți bani ai sau ce rate de credit îți permiți.

Dacă ai reușit să strângi bani sau nu poți ori nu vrei să apelezi la o soluție de finanțare precum creditul sau leasingul, va trebui să cauți o mașină la mâna a doua. Acestea sunt pe toate gusturile și pentru toate buzunarele. Ai modele Dacia la două—trei mii de euro, ai mașini străine la prețuri de circa cinci mii de euro sau chiar ceva mai bun pe la zece mii. Sigur, aici intră anii.

Ține cont că, în funcție de preț, faci niște compromisuri — și la alea noi, și la mașini second hand. Nu arată bine, nu au cine-știe-ce dotări, dar dacă ai nevoie și n-ai bani, e o variantă.

Mai ales pentru mașini vechi trebuie însă să ai în vedere celelalte costuri. Dacă nu are taxa auto plătită mai bine renunți, pentru că s-ar putea să dai la fisc cât ai dat pe mașină. În plus, întreabă-l pe mecanicul, pe care sper că n-ai uitat că trebuie să-l iei cu tine când te duci să iei mașina, și cât te vor costa reparațiile curente, pentru că așa e la mașinile vechi, azi se strică una, mâine alta. De exemplu, cu cât mașina veche e o marcă mai comună, cu atât vor fi mai ieftine piesele de schimb, fie pentru că încă se produc piese noi, fie din dezmembrarea altor mașini de același fel.

Dimpotrivă, dacă-ți iei o rablă exotică s-ar putea să te coste reparația cât pentru o mașină de epocă, care e o pasiune costisitoare.

Contează și consumul la mașină. De regulă, cele vechi aveau consumul standard de combustibil mai mare, iar prin uzură ajung să consume și mai mult. În plus, consumă și mai mult ulei, pot să tocească mult mai repede cauciucurile și să-ți facă tot felul de alte „bucurii”, care costă.

Dacă ai rezolvat evaluarea tehnică, trebuie să mai ai în vedere un aspect, și anume legalitatea tranzacției. De exemplu, dacă ești păcălit să cumperi o mașină furată, rămâi și fără bani, și fără mașină la care mai adaugi niște drumuri pe la poliție. Actele, seriile de la șasiu și motor și orice alte elemente de identificare trebuie atent verificate. Sigur, de regulă se fură mașini scumpe, nu rable, dar prevederea e mai bună.

Dacă te-ai hotărât să-ți iei mașină nouă, merită să te interesezi ce-i cu programele Rabla sau Prima Mașină sau ce-o mai veni de la Guvern ori primării.

Cum funcționează, real, Rabla? Unii oameni au niște mașini vechi sau avariate pe care nu e rentabil să le mai repare, așa că le vând celor ce au destui bani să-și cumpere o mașină nouă. Le dau cu mai mult decât ar lua la Remat, dar cu mai puțin decât e voucherul — valoarea lui e dependentă de mașina nouă pe care o iei; combustie internă, hibrid și electric.

Mașina veche este radiată — adică proprietarul scapă de impozit, altfel acesta trebuie plătit, fie că mergi cu mașina, fie că ocupi aiurea un loc de parcare. Nu uita că trebuie să aibă peste zece ani, nu merge cu o mașină mai nouă, chiar dacă e stricată de tot. Și, de multe ori, chiar la reprezentanță găsești să cumperi vouchere pentru mașina nouă. Dai pe el mai puțin decât valoarea lui, dar nu-ți mai bați capul cu drumuri. Până acum câștigul a fost de cam o mie de euro, la diferență.

Cel care cumpără — rabla sau voucherul — va primi un tichet cu o anumită valoare. La sumă se pot adăuga niște eco-bonusuri de câteva sute de lei, că iei o mașină nouă care poluează mai puțin (mild-hybrid, full hybrid, plug-in hybrid sau direct electrică). Bine, electricele intră în Rabla Plus, unde sumele au fost de circa zece mii de euro (mai mult sau mai puțin), dar și mașinile sunt mai scumpe.

Dacă nu ai bani de mașină, poți să iei credit de la bancă, fie de nevoi personale, fie de altă formă. Mare grijă aici, că vei lua creditul pe câțiva ani. Asigură-te, atât cât poți, că-l duci. Poți face simulări de creditare înainte și să vezi unde e mai avantajos. Ai grijă însă că unele bănci au și entități de tip IFN asociate lor, unde dobânzile sunt mai mari, dar e posibil să primești banii mai repede. Mai poate apărea și ideea de co-debitor. Adică o altă persoană se bagă la credit cu tine ca să garanteze c-o să dai banii.

Câteva modele de mașini ieftine (cât de cât) pe care să le ai în vedere: Dacia Sandero Stepway, Dacia Logan, Dacia Duster, Suzuki Vitara sau Suzuki Swift, Hyundai i20, Renault Clio, Renault Captur, Peugeot 208 sau Peugeot 304, Toyota Yaris sau Toyota Yaris Cross, Fiat 500, Ford Focus, Ford Fiesta sau Ford Puma, Opel Corsa, Volkswagen Polo. Prețurile nu-s aceleași la toate, dar între 10 și 20 de mii de euro te învârți de una. Bine, revin la nevoi. Vezi ce ai nevoie de la mașină. Ratele la un posibil credit te duc pe la 1 000 până pe la 1 800 de lei pe lună (dependente, evident, de sumă).

Dacă nu vrei să mergi la bancă, poți alege finanțarea prin leasing, fie că-l inițiezi tu, fie că preiei un contract de leasing de la altcineva. E bine de știut că există două tipuri de leasing: operational și financiar. Diferențele sunt destul de mari.

Leasingul operațional se folosește când interesul tău nu este de a deveni proprietarul mașinii la finalul contractului, ci de a avea mereu, contra unei sume de bani, o mașină nouă. Leasingul financiar îți dă posibilitatea ca la finalul contractului să intri în proprietatea mașinii. Dar, atenție mare, pentru a deveni proprietar trebuie să plătești rata reziduală (i se mai zice franșiză), care poate să fie foarte de mare.

Avantajul este că în leasing poți lua și mașini rulate. Autoturismul e garanția, lucru care nu funcționează la credite bancare. Însă când alegi să cumperi o mașină rulată în leasing va trebui să te uiți foarte bine la mașină — și aici recomandarea este să iei cu tine un specialist — pentru că se vând, adesea, automobile care au fost folosite exact în contracte de leasing operațional, de firme, ceea ce înseamnă de regulă o uzură mai mare, sau care provin din opțiunea de buy-back.

Ce- important, zic mecanicii, e să nu fi suferit avarii majore, la șasiu.

În fine, există posibilitatea de a prelua un contract de leasing de la cineva care vrea să renunțe la acesta, fie pentru că nu-și mai permite, fie pentru că își dorește altceva. Aici este important să fii atent la tipul de contract, la datoriile pe care cedentul (fostul titular al contractului) le are, la întârzieri, dar și la celelalte prevederi din contract. Și, pentru că tot mașină second hand este, la starea tehnică. Există diverse siteuri specializate în cesiune de leasing, precum și anunțuri de acest gen în ziare și pe diverse site-uri.

Indiferent că alegi un credit bancar sau un contract de leasing, dacă nu ai pregătire juridică sau în finanțe, arată-i contractul unui avocat înainte de-a semna sau caută una dintre asociațiile de consumatori, precum AURSF sau ACCBAR, pentru a te ajuta să înțelegi ce înseamnă fiecare clauză scrisă în contract și ce costuri impune. E voie, legea prevede asta, chiar dacă vânzătorii sau creditorii te vor grăbi să semnezi. Altfel te-ai putea trezi cu clauze abuzive care să-ți crească costurile la un nivel greu de suportat.

În cazul mașinilor noi, un factor important este și garanția oferită de producător sau de dealer. De asemenea, nu uita că, mai ales pentru variantele cu finanțare prin credit sau leasing, vei fi obligat să ai asigurare Casco, pe lângă cea de răspundere civilă (RCA).

În ceea ce privește asigurările facultative, cum e CASCO, „limita e cerul”. Adică depinde de mașină, de șofer, de riscurile asigurate. Sunt tot felul de calculatoare de CASCO pe internet sau poți să mergi la un broker de asigurări să-I ceri oferte. Atenție însă la contract.

Unii brokeri vând polițe în care sunt asigurate doar un număr limitat de riscuri, astfel încât te poți trezi că cel de incendiu sau de furt nu era inclus. Mai mult, poți fi păcălit cu franșiza, adică procentul pe care trebuie să-l plătești tu din totalul daunei.

Dacă nu te dau banii afară din casă și ai mult de umblat, sau vrei să te apuci de taxi, te poți gândi la o instalație de GPL (gaz petrolier lichefiat), care costă jumătate cât benzina sau motorina. Dacă mergi mult, mai ales prin oraș, unde consumul e mare, îți recuperezi investiția destul de repede. În rest, cât de bine face la motor și altele, găsești sute de discuții pe internet. Dar vei avea portbagajul mai mic. Dacia are deja o motorizare din fabrică de tipul ăsta — ECO-G — și e un avantaj, că măcar e mai sigură.

Pe astfel de motoare alimentate cu GPL pierzi din putere, câștigi la alimentare, dar important e să mergi mult.

Dacă vrei și loc de parcare de la primărie, pe lângă că e foarte greu de găsit, costă. Și e de așteptat ca prețurile să crească. Ți-aș recomanda, cum e vorba de prima mașină, să verifici unde poți parca pe la bloc, dacă trebuie să treci pe la primărie sau administrație și cât te-ar costa.

Dacă nu-ți iei loc de parcare, și-o lași pe stradă sau pe trotuar, poți să ai tot felul de neplăceri care costă, precum zgârieturi sau lovituri.

Unul dintre cele mai discutate subiecte în ultimul deceniu a fost așa-numita taxa auto. A apărut după ce România a intrat în UE și, în consecință, n-a mai putut fi încasată taxa vamală pentru mașini second hand aduse în țară; a purtat tot felul de denumiri, a fost modificată aproape în fiecare an și a stârnit proteste vehemente. În plus, a fost atacată în instanțe, care au decis că a fost ilegală sau neconstituțională, așa că a trebuit să fie restituită. În fine, o brambureală legislativ-fiscală specific românească.

Mare grijă la second hand și la ce plătești pentru cât poluezi sau la ce amenzi deschizi ușa odată cu prima ta mașină.

Mașinile trebuie înmatriculate, pentru a putea să circuli pe drumurile publice, chestiune aflată în atribuțiile RAR (Registrul Auto Român). Din fericire, pe site-ul DRPCIV ai suficiente resurse. Ține cont însă că înmatricularea mașinilor aduse din afara țării costă mai mult și vechimea influențează destul de mult. În plus, ai nevoie de traducerea actelor, care iar te costă. Dacă mașina a mai fost înscrisă în România, ai de plătit mai puțin, pentru autentificare, cu excepția transferului de proprietate după un leasing financiar. Nu uita să te programezi, o poți face rapid online.

Ține cont să-ți treci în program și un drum la Direcția de Taxe și Impozite, din sectorul sau orașul tău. Declari mașina ca să plătești impozit. E bine să ai vreo mie de lei pentru diverse drumuri și taxe, să fii sigur.

Numerele le iei de la DRPCIV și ele au preț per bucată, dar oricum ai nevoie de două. Din fericire, le primești destul de repede. Și mai repede, dacă nu le vrei preferențiale — și asta costă. Totodată, ține cont că ai nevoie de RCA. Prețurile sunt considerabile, dar aici alege cu cap, că tot e perioada în care City Insurance a intrat în faliment. Alege mai scump și, eventual, cu decontare directă, dacă n-ai CASCO. Așa nu mai aștepți banii de la șoferul care te-a lovit. Sau alegi cel mai ieftin RCA și, asta e, celălalt are de așteptat, dacă-l lovești. Mna, ține de tine ca om.

Una peste alta, actele și asigurarea te vor costa între o mie și două mii de lei. Eu zic să ai o rezervă, ca să te asiguri că nu ratezi ceva.

Există mașini pentru aproape toate buzunarele. Important e să te gândești bine înainte la toate costurile, nu doar la preț. Până și dintr-un salariu mediu pe economie poți să-ți iei o mașină cu care să te miști prin oraș — sigur, n-o să faci nici taxi cu ea, că-i prea veche, nici n-o să te poți da mare cu ea — și, dacă ai răbdare, poți da și câte-o fugă la mare sau la munte cu ea.

Să nu uit: dacă ai uitat cumva, ai nevoie și de permis, care la noi nu se ia decât după 18 ani. Școala de șoferi costă și ea, tot mai scump de la an la an. Vei mai cheltui ceva pentru analize, examen și eliberarea permisului. În rest, Doamne ajută și dă-i pedală —, dar nu prea tare, că mai sunt și amenzile.

Articolul a fost publicat inițial pe 16 mai 2016. A fost actualizat pentru un plus de claritate pe subiect.