Fotografii din interiorul blocurilor rămase de pe vremea Uniunii Sovietice

În deceniul de după al Doilea Război Mondial, din Marea Britanie a apărut un nou curent arhitectural. Cu blocuri monolitice din beton și oțel, a primit un nume pe măsura aspectului: Brutalism.

Brutalismul a prins rapid rădăcini în toată Europa, dar nicăieri n-a fost adoptat cu mai mult entuziasm decât în Uniunea Sovietică. Acolo, stilul părea sa comunice cel mai bine aspirațiile marxismului, așa că a devenit estetica a mii de clădiri civice și blocuri de apartamente.

Astăzi, aceste clădiri amintesc de trecutul sovietic și sunt dărâmate. În alte regiuni, au rămas în picioare și încă arată impunător.

Fotograful din Melbourne Alex Schoelcher a călătorit, în ultimii doi ani, prin tot blocul estic, din Georgia până în Moldova și Kazahstan, și a documentat clădirile care au supraviețuit și locuitorii lor. VICE a stat de vorbă cu el ca să afle mai multe despre proiectul lui, „Concrete Citizens".

VICE: Salut, Alex. Cum a început proiectul Concrete Citizens?
Alex Schoelcher: Am început sa fac fotografie arhitecturală în ultimii ani, după ce am fost asistentul câtorva fotografi de Arhitectură. Am început să urmăresc conturi de Instagram cu clădiri brutaliste și mi s-au părut incredibile. Arată atât de distopic, de opresiv și înspăimântător, dar și interesant.

Am observat că aceste conturi aveau mult conținut despre clădiri, dar nu și despre locuitorii lor. Fotografiile nu aveau niciun element uman și mi se părea că astfel nu erau complete. Parcă fetișizau clădirile, fără sa arate realitatea oamenilor din ele. Am vrut sa sap dincolo de suprafață și sa știu poveștile oamenilor și dacă aceștia se simt bine în ele.

A existat o anumită postare de pe Instagram de la care a pornit totul?
Una dintre clădirile care mi-au atras atenția în mod deosebit a fost Nutsubidze Plato - de fapt, sunt trei clădiri conectate prin poduri. Am vrut s-o vizitez, iar prietenul meu georgian mi-a zis că, dacă vreau s-o fotografiez dintr-un unghi mai bun, putem merge în alta clădire s-o pozez de acolo.

Așa că am intrat într-o clădire și am sperat ca cineva ne va permite să facem o fotografie de pe balcon. Mi se părea o nebunie, dar uite că o doamnă ne-a lăsat să intram. Am trecut pe lângă soțul ei, care era la bustul gol, pe canapea, cu un câine husky, și am ajuns pe balcon. Am făcut o poză de căcat, nu m-am omorât după ea, dar atunci nu mi-am dat seama că viața din interiorul clădirilor era mult mai interesantă decât exteriorul acestora.

Fotografiile au o atmosferă foarte intimă. Cum ai reușit să faci oamenii să aibă încredere în tine?
La unele dintre ele nici mie nu-mi vine să cred că am reușit. Nu te aștepți ca oamenii sa fie deschiși să pătrunzi în viața lor, dar după ce mi-am cultivat acest curaj, am realizat că sunt mai relaxați decât ne imaginăm. Nu știu dacă ai văzut fotografia cu doamna care zace pe canapea, dar aceea e una dintre cele care mi se par incredibile. E atât de relaxată de parcă nici n-aș fi acolo.

Care era atitudinea persoanelor care locuiau acolo?
Era un spectru foarte divers. Erau persoane care erau încântate, pentru că aveau o perspectivă frumoasă de la balcon sau pentru că aceste clădiri sunt destul de solide și bine construite. Unii bătrâni le apreciau pentru că le aminteau de Uniunea Sovietică. Dar sunt și persoane care le urăsc, care nu suportă estetica respectivă și nu înțelegeau nici admirația mea pentru ele. Am auzit și multe povesti sfâșietoare.

Ai putea să-mi spui câteva?
Bătrânii erau de obicei necăjiți,pentru că iarna le era prea frig și vara prea cald. Mulți oameni erau foarte săraci sau singuri. O doamnă care locuia cu pisica ei a izbucnit în plâns după ce am făcut fotografia. Multe persoane erau nemulțumite, mai ales în Moldova și Kirghizstan. O familie avea opt copii într-un apartament minuscul.

In multe țări, aceste clădiri se dărâmă. Ai asistat la așa ceva?
Da, multe sunt pe cale de dispariție. În plus, se construiesc alte clădiri în jur, așa că peisajul se schimbă. Turnul țepos din Moldova e într-o zonă gentrificată și are multe clădiri frumoase în jur. Aveam în minte versiunea de pe Instagram și, când am ajuns, totul părea diferit.

Interviu de Joseph Lew. Fotografii de Alex Schoelcher