Oameni de-o seamă cu părinții tăi mi-au povestit despre experiențele lor cu droguri

Poate că părinții te-au învățat să vorbești, să mergi, să te dai cu bicicleta, să numeri și să-ți legi șireturile, dar sigur nu te-au învățat să iei droguri. Cred că nici n-au deschis subiectul cu tine. Dar să știi că sunt foarte mari șanse ca părinții tăi să fi încercat și ei droguri în tinerețea lor, pe când economia era mai ok și globalizarea părea o idee bună.

În fine, ai fost vreodată curios să știi cum și-o ardeau? Am vorbit cu cinci persoane din generația X despre experiențele și opinia lor despre un subiect tabu.

Drogurile m-au fascinat mereu, dar în adolescență, în afară de câte un joint, n-am încercat nimic. Abia mai târziu, după ce am născut gemeni, am început să iau droguri regulat. Mă despărțisem de tatăl copiilor și am intrat într-o relație cu un bărbat care lua mereu speed. Până la urmă, am preluat și eu obiceiul. În weekenduri, când copiii erau la tatăl lor, noi aveam momentele noastre de evadare.

Apoi am început să consumăm tot mai des. Coca, ecstasy. Uneori mergeam la petreceri în locuri izolate. Într-un weekend, am fost la un party goa împreună cu niște prieteni. Luasem și copiii cu noi și, în fiecare zi, cineva din grup era responsabil de ei, cât ceilalți petreceau. Eu aveam grijă să iau mai puțin, pentru că știam că am copiii cu mine, dar voiam să mai evadez din rolul de părinte. 

Dar după o vreme, lucrurile au scăpat de sub control. Am început să luăm tot mai mult și mai des, uneori și în timpul zilei, când copiii erau acasă. Atunci am decis să mă opresc. Și nici nu m-am mai atins de ele de atunci. Dar nu pot spune că regret. La urma urmei, drogurile fac parte din viață. Toată lumea le ia. Și majoritatea oamenilor beau alcool, care e mult mai periculos pentru sănătate. 

Eu mereu am vorbit deschis despre asta, chiar și cu copiii mei: Nu le-am ascuns niciodată că am luat droguri, am vorbit cu ei după ce au mai crescut. Ba chiar le-am povestit și despre problemele cu dependența. Când au devenit adolescenți și au început să experimenteze pe cont propriu, i-am lăsat să dea petreceri în grădină cu prietenii. Doar toți tinerii trec prin perioade de explorare. Am preferat să experimenteze acasă, decât să ia prafuri dubioase în vreun bar. Dacă ar fi după mine, totul ar fi legal: dacă te poți îmbăta oricând pe terasă, de ce să nu poți cumpăra un gram de coca de la farmacie? Sunt sigură că s-ar reduce numărul infracțiunilor și ar fi mai bine pentru toată lumea.

Într-o noapte magică, undeva în Țara Bascilor, sub mângâierea blândă a vântului, am fumat pentru prima oară iarbă. Aveam 16 ani. A fost o experiență superbă, mai ales că n-a fost deloc planificată și nu aveam idee că urma să se întâmple. Apoi, în Mexic, am gustat ciuperci halucinogene. Dintre toate drogurile pe care le-am încercat, astea m-au marcat cel mai tare. Nu mi-a plăcut gustul. Erau amestecate cu chili, ketchup, miere, ciocolată, dar tot aveau un gust dubios.

Cred că am fost norocoasă, pentru că n-am avut niciodată un trip prost. Dar totul se petrecea la sfârșitul anilor 1970. Lumea era pașnică și blândă, cel puțin de partea aceea a zidului Berlinului. Devenise ok să călătorești în țări considerate periculoase, precum Afganistan, Iran sau America Centrală. Drogurile erau recreaționale și accesibile. Punctul de turnură pentru generația mea a fost prin 1982-1983, odată cu epidemia de heroină și HIV. 

Ultima oară am fumat iarbă acum câteva luni. Știu multe persoane de vârsta mea care fumează jointuri. Mama a fumat primul ei joint când avea șaptezeci și ceva de ani și i-a plăcut maxim! Dacă ar fi putut face rost de iarbă ușor, cred că ar fi fumat în fiecare seară. O ajuta mai mult decât antidepresivele.

Nu pot spune că am o opinie generală despre droguri. Depinde cum le folosești: atâta timp cât le consumi recreațional și viața ta nu se învârte în jurul lor, nu mi se par o problemă. Pe de altă parte, dacă îți încurcă activitățile de zi cu zi, asta e nasol. Cred că trebuie să ai grijă și la plantele de marijuana modificate genetic: unele sunt prea tari!

Am 63 de ani și am început să iau cocaină pe la douăzeci de ani. Era minunată. Dar era diferită de cocaina de azi. Avea o calitate superioară.

Cocaina e mișto, dar are riscuri: am avut un prieten care avea o personalitate dependentă și care a descoperit cocaina în același timp cu mine. S-a distrat până a rămas fără bani. După asta, a început să o ducă foarte prost. E păcat, dar unii oameni nu înțeleg că drogurile merg mână în mână cu autocontrolul. De asta nici nu trebuie să consumi droguri singur. Drogurile sunt o modalitate de a-ți deschide mintea, atâta timp cât le controlezi.

Ultima oară am luat coca acum un an. Sunt deschis la minte cu privire la consumul de droguri, vorbesc despre asta cu fiul meu de 24 de ani. Cred că e important să nu facem un mare secret din asta.

Când aveam 15 ani, am cunoscut un bărbat în tren. M-a invitat acasă la el, unde locuia cu mai mulți prieteni. Casa era a unei doamne în vârstă, o fostă actriță. În weekenduri, toată lumea se aduna acolo, atmosfera era foarte boemă. Gașca creștea iarbă pe câmpurile din vecinătate și fumau toată ziua. Acolo am fumat primul meu joint.

Nu fumam mult, doar ocazional. Și eram suspicioasă cu privire la orice alte droguri, nici nu voiam să aud de ele. Îmi amintesc cât de tare m-am enervat când mi-a zis un prieten că s-a apucat de heroină.

Eu lucram în weekenduri și cred că asta m-a ajutat să nu le urmez stilul de viață. Într-o noapte, am venit acasă de la muncă și toți luaseră acid. Iubitul meu din perioada aceea zăcea lângă toaletă în poziție fetală și toată lumea era tripată. Când și-a revenit, iubitul meu mi-a zis că experimentase ceva extraordinar. Eu m-am simțit trădată, pentru că n-aș fi încercat niciodată un drog nou fără el. Nu voiam oricum să încerc droguri tari, dar acest episod m-a convins că nici nu sunt pentru mine.

Cred că ultima oară când am consumat ceva a fost în 2005. Trăiam în sudul Franței cu soțul și copiii mei și vecinii noștri fumau multă iarbă. Într-o zi, o vecină mi-a dat un săculeț care arăta ca alea pline cu levănțică pe care le pui în dulap să scapi de molii. Mi-am dat seama că e iarbă și m-am temut că dacă încerc, o să mă reapuc de fumat. Așa că am aruncat toată iarba la toaletă. Când i-am spus asta vecinei care îmi dăduse darul, ea s-a înfuriat.

Am o perspectivă foarte subiectivă despre droguri, pentru că sunt psiholog specializat în dependențe. Am lucrat mult cu persoane dependente de substanțe. Eu una nu simt nevoia să iau droguri și nu cred că ele sunt o soluție la problemele mele. Cred că trebuie să avem grijă la dependențe și să consumăm prudent. De obicei, persoanele hipersensibile iau droguri ca pe un pansament pentru durere.

În tinerețe, ieșeam mult, dar mereu eram singur și treaz. Îmi plăcea să preiau rolul observatorului, să studiez cum se comportă oameni pe droguri, să ascult muzică, dar fără să particip. Am avut prima mea experiență cu droguri la concertul Aphex Twin din Ghent. Cred că aveam 28 de ani. Eram epuizat, super obosit, dar nu voiam să dorm. Atunci, cineva mi-a pus în mână o pastilă și mi-a zis s-o iau, că o să mă ajute. Am vrut mult să mă bucur de seara respectivă, așa că i-am ascultat sfatul. Era ecstasy și n-am mai dormit trei zile, mi-am scrâșnit măselele încontinuu. Credeam că n-o să se mai termine niciodată. Iar după ce am reușit să dorm și m-am trezit, mi-a fost o greață enormă.

După această experiență, am devenit totuși curios cu privire la droguri. Voiam să-mi păstrez rolul de observator, dar eram curios și cum se simt anumite droguri, de ce e toată lumea înnebunită după ele. Am încercat de toate: cocaină, speed, XTC, MDMA, LSD, ciuperci. La cocaină am renunțat imediat, pentru că am descoperit că îi făcea pe oameni enervanți. Dar recunosc că mi-au plăcut alte droguri. Am luat speed mult, în fiecare weekend. Dar era un speed bun, nu din ăla care îți tensiona tot corpul. Experiențele mele preferate au fost cu MDMA/ecstasy și ciuperci. Mult mai mișto decât cele pe amfetamine sau cocaină.

În afară de prima mea experiență cu ecstasy, nu am avut experiențe proaste cu acest drog, dar mereu am încercat să consum prudent. A fost mereu important pentru mine să îmi păstrez controlul. Imediat ce am simțit că pierd controlul, am renunțat. Am observat, în timp, că există oameni care își păstrează mai ușor controlul și alții pentru care e imposibil, pentru că sunt vulnerabili din punct de vedere mental și sunt mai dispuși să dezvolte dependențe. Adesea, fix aceștia nu realizează cât de neajutorați sunt. Am îngropat prieteni care au murit din cauza dependențelor. Așa am hotărât că pur și simplu nu merită să mai consum.

Totuși, toată lumea consumă peste tot, azi mai mult ca atunci. Până și în zonele rurale, am dat peste oameni care trăgeau liniuțe la baie. Iar guvernul crede că poate stopa consumul dacă le face ilegale. E ridicol. Cred că ar trebui să integrăm drogurile în viața noastră într-un mod legal și sănătos și să existe un control al calității, ca să nu mai luăm substanțe periculoase de la dealeri dubioși și fără scrupule.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.