Singurele idei bune pe care le-a avut Firea au fost distruse tot de ea în ultimii patru ani

Scriam săptămâna trecută despre câteva dintre ţepele pe care ni le-a dat Gabriela Firea în mandatul actual. Pentru clarificare, când spun că Firea a promis şi nu a făcut, nu mă refer numai la ea, ci la echipa ei, la consilierii PSD care o susțin în Consiliul General, la Primăria Municipiului Bucureşti. Programul de guvernare locală din 2016 a fost „elaborat […] de specialiștii Partidului Social Democrat și reprezintă viziunea PSD privind guvernarea locală a Bucureștiului”. Consiliul General a fost dominat de aleşi prieteni cu administraţia Firea – din totalul de 55 de consilieri, 24 sunt din partea PSD-UNPR şi patru de la ALDE (la momentul 2016 erau prieteni). Mai mult, consilierii USR (15) acuzau blaturi care ar fi adus alături de PSD-UNPR-ALDE şi consilierii PNL şi ai PMP.

Recitind programul din 2016, m-am întâlnit şi cu idei bune, pe care chiar aş fi vrut să le văd puse în practică. Dacă în aceşti patru ani nu s-a putut, poate echipa care va fi aleasă la Bucureşti pentru mandatul 2020-2024 va ţine cont de ele. Las mai jos câteva dintre ele, pentru posteritate.

Cum eu activez în societatea civilă, s-ar putea ca opinia mea să fie puţin subiectivă. Chiar dacă profesional vorbind m-am intersectat puţin cu PMB, am auzit poveştile altora, iar realitatea este departe de promisiuni.

Problema este identificată corect. Nu există o cultură a dialogului şi a colaborărilor cu ONG-uri. De grupuri informale nici nu mai spun, deşi acestea sunt cele mai apropiate de sursa problemei şi ar trebui să fie un izvor de idei pentru administrația locală. Iniţiativa Prelungirea Ghencea, spre exemplu, a început în 2013 ca grup informal de iniţiativă civică, cu scopul de a rezolva probleme de infrastructură cu care se confruntau zilnic. Nu este singurul de acest fel din Bucureşti, dar e poate cel mai vizibil. 

Este realist ca un singur om, din postura de primar, chiar şi asistat de o întreagă echipă, să nu cunoască chiar TOATE lucrurile care ar trebui reparate, schimbate, rezolvate sau îmbunătăţite la nivelul unui oraş, mai ales unul atât de mare precum Bucureştiul. De-asta trebuie input extern, de la cei care cunosc mai bine o anume temă, fie că e vorba de lipsa trotuarelor pe strada pe care locuiesc sau de lipsa de transparență bugetară a Primăriei. Unele străzi sunt administrate la nivel de municipiu și nu de primărie de sector. 

Dar dacă eşti un cetăţean şi vrei să participi la o şedinţă? S-ar putea să nu ai prea mare succes, ba chiar să ai parte de îmbrânceli şi scandal, aşa cum s-a întâmplat în 2017. Conducerea Primăriei nu a respectat atunci regulamentul de acces, iar Firea a spus despre cetăţenii respectivi că „au venit doar să facă scandal”. Şi nici nu ar fi singura dată când primărița a evitat comunicarea cu cetăţenii.

În cazul în care crezi că poţi măcar face un protest în faţa Primăriei, trebuie să ai noroc să nu fie notificat deja un alt protest acolo. Aceasta a fost situaţia pentru tot anul 2018, între 4 ianuarie şi 23 decembrie, de la opt dimineața până la zece seara, trotuarul de peste drum de sediul PMB era teoretic blocat. Cum nu se pot desfăşura două acţiuni de protest în acelaşi loc, puteai fi amendat dacă încercai şi tu să protestezi tot acolo. 

Mai nou, PMB are alte unelte prin care descurajează protestele – Asociaţia Centrul Municipal pentru Dialog Bucureşti. În februarie, mai multe ONG-uri anunțaseră deja o acţiune de protest împotriva poluării aerului din Capitală, însă nu au putut s-o facă peste drum de Primărie, căci, din nou, alt eveniment se desfăşura deja în acelaşi loc şi la aceeaşi oră. Este vorba despre asociaţia pomenită mai sus, care ţine de PMB.

Înţeleg că bugetele locale sunt încâlcite rău şi că nu prezintă interes pentru prea multă lume. Însă ce se petrece acolo e extrem de important – nu doar că poţi vedea pe ce au fost alocaţi banii la început de an, dar poţi observa şi ce s-a făcut până la urmă. Poţi înţelege mai bine care sunt priorităţile declarate şi cele reale ale unei administraţii locale – ajungi să-ţi pui întrebări când vezi sume mici pentru spaţii verzi, dar sume mari pentru publicitate, spre exemplu. Ajungi să te întrebi ce e în capul celor care elaborează propunerea de buget, dacă în fiecare an insistă să ceară bani pentru un anume obiectiv, dar câteva luni mai târziu fac o realocare şi-i mută pe alte linii. Iar astea sunt doar câteva aspecte relevante pentru viaţa oricărui cetăţean.

Revenind, ştiu că bugetele sunt neprietenoase şi paginate parcă fix ca să facă un cetăţean să renunţe repede. Le găseşti de multe ori ca pdf-uri scanate, aşa că nu-ţi face iluzii că ai putea căuta prin ele cu CTRL+F. Chiar dacă deschizi un buget în format editabil, tot va fi greu de înţeles şi e mai posibil să-ţi dea dureri de cap decât clarificări. Despre importanţa bugetelor deschise pomenea şi programul de guvernare locală din 2016:

Pentru cea mai mare parte a mandatului Gabrielei Firea, site-ul Primăriei a rămas neschimbat – avea chiar un banner cu: „pe internet din 1996”. De câteva săptămâni însă, PMB se poate lăuda cu un site nou. M-am bucurat doar până când am început să deschid diverse subcategorii. Chiar dacă unele dintre fişierele cu bugete sunt în format deschis, destule sunt încă scan-uri. Mai mult, nu se găsesc date mai vechi de doi ani – arhivele pentru 2017 şi 2016 te trimit la site-ul vechi al Primăriei, care nu mai e disponibil. Ştiu că le pot dibui din alte surse, dar intenţia contează. Altfel, înţeleg doar că PMB nu a existat înainte de Gabriela Firea.

Mi se pare genul de subiect pe care nu trebuie să-l argumentez – victimele violenţei domestice trebuie să beneficieze de toată susţinerea autorităţilor.  Statisticile nu sunt de partea noastră – Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse anunţa, la începutul anului, că numărul de situaţii de violenţă domestică a crescut.

În 2016, actuala conducere a PMB aborda (cam superficial, zic eu) acest subiect:

În februarie 2019, Consiliul General aproba un proiect care presupune plata chiriei lunare pentru victime, până la 1 500 lei, iar în aprilie 2020, PMB deschidea un centru cu o sută de locuri dedicat victimelor violenţei domestice. Asta e de bine, nu? Este, însă urmează un „dar…”.

În aprilie 2019, Asociaţia ANAIS anunţa că, de la 1 mai 2019, Casa Invicta, centru de primire non-stop în regim de urgenţă, urma să fie închis. Reprezentanţii asociației explicau atunci că este nevoie de centre deschise oricând, căci violenţa domestică nu respectă programul instituțiilor de stat. Vorbim despre un centru considerat un exemplu de bune practici la nivel naţional. PMB a spus că nu sunt bani, ba a invocat şi lipsa unei licenţe de funcţionare.

Cât despre plata chiriei, nu rezolvă decât în parte problemele: după cum declarau şi reprezentanţii ANAIS, victimele violenţei domestice au nevoie de consiliere, asistenţă medicală şi pază – iar simpla închiriere a unui apartament cu banii de la primărie nu rezolvă şi aceste probleme.

Despre campanii sau alte activităţi conexe nu am auzit – din fericire există exemple de succes, dar nu ţin de autoritatea locală.

Gabriela Firea şi echipa promiteau creşterea eficienței când vine vorba de cheltuielile de la buget:

Chiar dacă banii îţi rezolvă mare parte din probleme, când eşti administraţie locală, ar trebui să investeşti o parte din ei în strategie. Să ai și viziune. De-asta îmi place mult cum începe paragraful din programul de guvernare locală: „utilizarea banului public cu priorităţi şi criterii clare, de interes public”. Exact!

Numai că Gabriela Firea pare să aibă o înţelegere diferită când discută despre claritate în priorităţi şi criterii. La început de mandat, s-a remarcat prin concerte, târguri şi deja legendarul concurs pentru „cel mai frumos balcon”, a căror utilitate publică poate fi cel puţin discutabilă. Ulterior, banii PMB au început să aibă şi alte destinaţii, iar unealta preferată de Gabriela Firea pare să fie voucherul.

Tare greu de crezut că există bucureştean care să nu fi fost eligibil pentru măcar un voucher. Aceste remedii universale, mai atotcuprinzătoare în scop decât întregul catalog de teleshopping. Au existat studii de impact pentru ele? Sau follow-up? Sau şi-a pus cineva problema că poate o alocare eficientă şi de impact a fondurilor publice ar trebui să ţină cont de veniturile beneficiarilor (mai ales dacă eşti partid social-democrat)? Ştim dacă au avut cel mai mic impact?

Puţin relevant! Hai să vedem pentru ce a dat PMB vouchere în ultimii ani:

Femei însărcinate (2 000 lei), nou-născuţi (2 500 lei), fertilizare in vitro (până la 13 800 lei), soţi tineri (1 500 lei), copii (500 lei pentru ochelari și 1 100 lei pentru aparat dentar), familii care aniversează 25, 50 sau 70 de ani de căsătorie (1 000, 1 500, respectiv 3 000 lei), biciclişti aspiranţi (500 lei), şoferi care vor să-şi cumpere maşini mai puţin poluante. Cu permisiunea ta, aş aminti şi de vacanţele pentru seniori, chiar dacă nu-i vorba neapărat de vouchere. Au fost o mie de locuri disponibile pentru pensionarii bucureşteni care voiau să meargă în Grecia, iar costul total a fost de 2 milioane de lei.

Departe de mine gândul că aceste categorii în care s-a aruncat cu vouchere sau alte asemenea nu ar trebui să beneficieze de atenţia primăriei. Mi-ar plăcea doar să existe viziune şi înţelegere a nevoilor reale ale cetăţenilor.

Din ce în ce mai multe administraţii locale au început să îşi consulte cetăţenii cu privire la priorităţile oraşului în care trăiesc. Mecanismul de bază e simplu: primăria lansează o iniţiativă de bugetare participativă, stabileşte cum se va desfăşura şi ce buget va avea. Dacă eşti de părere că poţi rezolva, măcar în parte, problemele din comunitate, poţi scrie o propunere de proiect, iar ceilalţi cetăţeni pot vota pentru ideea ta. Dacă proiectul tău este câştigător, felicitări!, el va fi implementat şi orașul va beneficia de pe urma iniţiativei tale.

Gabriela Firea nu a promis explicit bugetarea participativă în 2016, dar a vorbit despre participarea cât mai largă a „partenerilor sociali” la „dezbaterea propunerilor de acte normative cu impact în domeniul economico-social” (p. 64). Suficient pentru mine!

Legea îi permite să facă asta (legea 215/2001 şi legea 273/2006), sunt destule alte oraşe care au implementat acest model, aşadar Bucureştiul avea premisele ideale pentru bugetare participativă de succes.

La aproximativ un an de la preluarea mandatului, în august 2017, Consiliul general a aprobat programul Propune pentru Bucureşti. O lună mai târziu, campania a debutat – cetăţenii puteau să trimită on-line propunerile lor, care urmau să fie evaluate de experţi din cadrul PMB, iar cele declarate eligibile intrau în etapa de votare. După ce bucureştenii alegeau, cele mai votate 20 de propuneri urmau să fie implementate anul următor. Dacă nu ţii minte să se fi întâmplat asta, înţeleg – nu numai că site-ul dedicat bugetării participative nu mai există (dar internetul nu uită, aşadar poate fi găsit cu ajutorul Wayback Machine), dar nici proiectele nu au fost neapărat implementate.

Mai mult, chiar şi din lectura regulilor îţi poţi da seama că sunt ceva probleme: nicio vorbă despre consultarea cu societatea civilă înainte, nu tu dialog în faza de implementare a bugetării participative, nimic despre valoarea adăugată în construirea şi consolidarea comunităților locale. 

Un raport dedicat caracteriza demersul PMB drept „un concurs care mai degrabă compromite idea de bugetare participativă, un simplu concurs de idei de proiecte, organizat într-un grup destul de restrâns, idei filtrate de experții din primărie și votate de un public la fel de restrâns. Seamănă prea mult cu concursul pentru cea mai frumoasă fațadă, organizat de Primăria Municipiului București în prima parte a anului 2017”. 

Totuşi, am avut bugetare participativă la PMB! S-a întâmplat o singură dată, cu 151 de proiecte înscrise şi câştigători. Proiectul de pe primul loc, dedicat siguranţei în trafic, a avut în spate 1 446 de voturi, dar nu s-a realizat – cel puţin nu în forma pe care o propusese iniţiatorul. Singurul proiect care a avut cât de cât şanse a fost cel dedicat cuplurilor cu probleme de infertilitate, care a fost în fapt adoptat de Gabriela Firea (şi s-a lăsat cu vouchere!) pentru că se potrivea priorităților ei.

Păcat că nu a fost nimeni pe fază la acel moment să propună un proiect cu vouchere – sigur ar fi câştigat şi ar fi fost şi implementat.