Am demolat 5 mituri despre viitorul cutremur din România ca să nu te mai minți singur

În București, riști să pice clădirile pe tine și fără cutremur, așa că ar trebui să fii mai atent ca niciodată unde decizi să te muți.

Nu ştiu dacă frica de cutremur m-ar fi urmărit dacă n-aş fi crescut în Bucureşti. Tata şi-a pierdut destui colegi de clasă la cutremurul din ‘77, iar mama îşi amintește cum a petrecut noaptea de după în parcul de lângă bloc cu toţi vecinii. Și eu am amintiri cu cutremurul din 2004, pe care sunt sigură că l-am putut chiar auzi, ba chiar şi cu panica generalizată de la finalul anilor ‘90, când un anume domn Hâncu tot prevestea următorul mare cutremur. Nu sunt o excepţie – mai toţi amicii mei au poveşti personale sau la mâna a doua, de la părinţii lor, care-şi amintesc momentul martie ‘77 ca pe un soi de „ce făceai când au aterizat americanii pe Lună?”.

Chiar şi dacă ajungi în Capitală ca adult, după o copilărie lipsită de discuţii despre seisme, o să-ți dai seama rapid că orice discuţie imobiliară este marcată de tema cutremurelor. De la celebrele buline la actualele liste de pe site-ul PMB, nu poţi evita subiectul. 

Nu sunt aici să-ţi dau sfaturi despre chirii, dar, dacă un apartament din centru îţi sare în ochi cu un preţ sesizabil mai mic faţă de restul din zonă, aproape sigur are încadrare de risc seismic – altfel spus, e un bloc cu bulină roșie, chiar dacă nu-i lipită pe el. Mă rog, între noi fie vorba, într-un loc cum e Bucureștiul chiar dacă un bloc nu e pe listă asta nu înseamnă că-i sută la sută sigur. 

Publicitate

Dacă ajungi, totuşi, la o vizionare, s-ar putea să te loveşti de câteva dintre cele mai cunoscute şi circulate mituri despre clădiri şi cutremure. În clarificările de mai jos m-am bucurat și de input din partea lui Matei Sumbasacu, inginer şi fondator Re:Rise, o organizație dedicată reducerii riscului dezastrelor.

Tencuiala antiseismică

Cutremurul din 1977 a afectat un număr mare de clădiri, care au fost construite într-o perioadă în care ingineria seismică nu era aşa de avansată. Dincolo de rezolvarea rapidă a stricăciunilor prin eliberarea molozului din clădirile dărâmate, regimul comunist a dorit să liniştească rapid populaţia, aşa că s-au deschis şantiere pentru a repara şi consolida clădirile care fuseseră afectate. 

Nicolae Ceauşescu nu a înţeles modul de lucru al inginerilor şi a cerut, într-o şedinţă celebră, sistarea lucrărilor. Inginerul Gheorghe Ursu a trimis atunci două scrisori postului de radio Europa Liberă în care denunța aceste măsuri criminale – pentru asta a fost închis și torturat de Securitate și, într-un final, a murit în închisoare.

Andrei Ursu, fiul disidentului, spune că Securitatea a lansat legenda tencuielii antiseismice pentru a linişti populaţia. Fisurile din pereţi erau acoperite cu această soluţie-minune care rezolva problemele structurale şi care explica cum ajungea o clădire să fie declarată cutremur-proof după doar câteva zile de intervenţii. 

Publicitate

Colegul meu Cosmin de la Funky Citizens a tratat subiectul mai în detaliu. Poți urmări discuția în clipul de mai jos. 

Blocul „special” care să reziste la cutremur

Okay, poate că blocul pe care agentul vrea să ți-l bage pe gât nu e upgradat cu tencuiala-minune, dar asta pentru că nici nu are nevoie! Vezi tu, acest imobil nu a fost construit pentru populaţia de rând, ci pentru o categorie aparte. Proprietarul îți va spune asta în timp ce se atinge ușor pe umăr, cam pe unde ar veni epoleţii unui cadru militar. 

Blocul, deşi construit în anii ‘60, este astfel o minune a tehnicii, pentru că a fost construit de către ruşi sau special pentru securişti, iar unul dintre locatarii originali era un mare inginer constructor care niciodată nu s-ar fi mutat într-un bloc neconform. Alteori, poate e vorba de vreo tehnologie specială, precum blocul pe role. Într-o serie de mituri legate de cutremur, Re:Rise a spus că o versiune realistă ar fi că tehnica izolării bazei se face prin izolatori elastomerici, nu role. E însă foarte costisitoare, iar viabilitatea aplicării ei la blocurile vechi din București încă este discutată.

Anduranţa betonului

E logic că, dacă te ţii de treabă şi te antrenezi de câteva ori pe săptămână, după câteva luni poți alerga mai mult sau mai repede decât o poţi face acum. Dacă are aşa mult sens când vine vorba de oameni, de ce nu ar fi valabil şi în cazul clădirilor? Dacă un bloc a rezistat atâtor cutremure, inclusiv în ‘77, fără să fi păţit ceva, e imposibil ca un viitor cutremur să-i cauzeze stricăciuni, nu-i așa? În plus, cumva ca o completare la ce spuneam mai sus, „se ştie” că pe vremuri se construia cu simţ de răspundere, nu ca acum.

Realitatea e însă că blocurile n-au muşchi, nu se antrenează şi nu capătă „rezistenţă” la cutremure – din contră, se şubrezesc cu vremea, fără intervenţii. Iar partea cu „construitul ca pe vremuri” ar trebui să te îngrijoreze, nu să te liniştească, pentru că, asemeni tuturor domeniilor, şi ingineria seismică a evoluat semnificativ de acum 50–60 de ani, de când ruşii şi inginerul-şef al Bucureştiului au construit cot la cot blocul pentru Securitate în care intenţionezi tu să locuieşti.

Detensionarea plăcilor tectonice

Apelez tot la o paralelă cu corpul uman – uneori e bine să plângi un pic sau să meditezi seara ca să te detensionezi, să nu se acumuleze stresul de peste zi şi să te trezeşti c-o dai în burnout. Unii ar zice că aşa e şi cu plăcile tectonice – e bine să fie cutremure mici, că aşa se eliberează energia aia cauzatoare de mari seisme şi nu-i la fel de grav. Nu-i aşa de simplu, cum niciun snooze în plus nu o să compenseze pentru alea trei zile în care n-ai dormit mai mult de zece ore în total.

Nu aş putea să explic mai bine decât o fac cei de la Re:Rise, care susțin că energia eliberată într-un cutremur major este de mii de ori mai mare decât cea dintr-un seism pe care abia îl simțim. Spre exemplu, ar fi nevoie de aproximativ 36 de mii de cutremure precum cele de circa patru grade pe scara Richter pentru a elibera energia echivalentă cutremurului din 1977.

Următorul mare cutremur va veni când va veni

Îl pomeneam mai sus pe „cutremurologul” Virgil Hâncu, care prevestea cu exactitate data următorului mare cutremur acum vreo două decenii: 15 ianuarie 2000 urma să fie Ziua Z. Au fost oameni care au plecat din Bucureşti în perioada respectivă în care – șocant! – nimic nu s-a întâmplat.

Dacă nu-l mai ţii minte sau nu l-ai prins pe acest domn, poate îţi aminteşti cum, acum câţiva ani, viceprimarul de atunci al Bucureştiului Aurelian Bădulescu povestea foarte serios despre un aparat extraordinar care putea preveni cutremurele cu patru ore în avans. Sau poate ai auzit și de o anume ciclicitate a activităţii seismice din Vrancea, raportată la datele pe care le avem din trecut: că un cutremur mare vine o dată la 30–40 de ani sau chiar la 65–100.

Din păcate, nu te poți baza pe aceste estimări, cu atât mai puţin pe date exacte sau pe maşinării-minune. Cutremurele nu pot fi prezise cu tehnologia din prezent. După cum subliniază și Re:Rise, interpretările prin statistică pot fi înșelătoare și nu sunt relevante când iei în calcul un interval redus de timp.

Ce-i de făcut în așteptarea marelui cutremur

Sigur ai auzit toate aceste sfaturi de multe ori înainte, dar nu strică să mai treci odată prin ele.

Un rucsac dotat cu câteva lucruri folositoare — Apă, alimente neperisabile şi uşoare, ceva gros (sac de dormit, pătură), nişte haine de schimb, lanternă cu baterii de rezervă, o baterie externă încărcată pentru telefon și alte electronice, niște articole de igienă personală, cash şi un fluier. Rucsacul să-ţi fie la îndemână, pentru că altfel îşi pierde din utilitate dacă trebuie să-l dai jos de pe şifonier cu scara. Gândeşte-te că, dincolo de situaţii de urgenţă, poate fi un ajutor excelent dacă vrei să pleci fără vreo pregătire prealabilă într-o excursie de zi – ba poate chiar te îndeamnă să o faci. În cazul ăsta, nu uita să înlocuieşti la întoarcere tot ce ai consumat şi să încarci bateria externă.

Ai grijă la mobila din apartament — Există riscul ca, în cazul unui cutremur mai puternic, anumite piese de mobilier să cadă, aşadar n-ar strica să le fixezi în pereţi. Acordă o atenţie deosebită patului: e ideal să nu ai alte obiecte şi decoraţiuni care pot să cadă peste tine în somn. Dacă tot te-ai apucat să îţi securizezi casa, e momentul ideal să identifici structurile de rezistenţă şi să vezi care ar fi cel mai sigur loc în care te poţi adăposti în caz de cutremur – ştii tu, departe de uşi şi ferestre sau piese de mobilier şi decoraţii care pot să cadă. Dacă ai un loc stabilit, scade tentaţia periculoasă de a fugi pe scări sau spre lift, care e a big no-no în caz de cutremur!

În afară de asta, un ultim pas ar fi să vorbeşti cu familia despre ce faceți în caz de cutremur. Dacă toţi sunteţi bine, dar nu aveţi telefoane mobile, unde vă întâlniți ca să ştiţi unii de alţii? Cât vă aşteptaţi acolo şi cum aţi putea semnaliza că sunteţi okay? Poate părea ciudat să le zici alor tăi să vă întâlniţi într-un parc cât de cât aproape de locuințele voastre, dar s-ar putea să fie mai folositor decât crezi.

Sper însă că nu vei avea nevoie vreodată de aceste sfaturi şi vei ţine minte acest articol doar pentru că ai aflat care-i adevărul din spatele miturilor legate de cutremur.

Tagged:

Romania, cutremur, mituri, imobiliare, comunism

Mai
multe articole similare
Dacă te-ai sufocat vara asta-n România, uite de ce ar putea fi mult mai rău de-atât
Cum rezistau românii frigului din case pe vremea lui Ceaușescu, în caz că te sperie iarna asta
Ce-ai ratat în ultima săptămână în România, de la nevăzătorul cu carnet la canabisul cultivat local
Ce-ai ratat în ultima săptămână în România, de la amenda lui Buhnici la vrăjitoarea „radioactivă”
City break în Brăila: Ce găsești mișto în orașul care nu e Galați
Am luat pizza de la Presto ca să vedem dacă vine „proastă” și „rece”, cum a zis primarul Ciucu
Cum a ajuns Iohannis să fie acuzat c-ar forța Poliția să ia 600 de BMW-uri de la prietenul lui
Cum să te pregătești de Summer Well, de la transport și acces la bani