Cum e să fii tânăr în Caransebeș: Ne adunăm La Bombardieri și visăm la salariile de bugetari

În rubrica Cum e să fii tânăr în România descoperi ce s-a ales de orașele din provincie prin ochii tinerilor care încă locuiesc în ele și n-au plecat la facultate într-un oraș mai mare sau în alte țări. Ia-l ca pe un ghid turistic marca VICE.

Primele așezări de pe teritoriul Caransebeșului ar data din timpurile dacice, iar localitatea în sine a fost atestată pentru prima dată într-un document din 1290. Cu toate astea, probabil că numele care-ți vine în minte când te gândești la municipiu este Fernando. Pentru că ăsta-i locul de baștină al „faimosului” Fernando de la Caransebeș, care însă a renunțat la lumina reflectoarelor – a renunțat la manele, s-a pocăit și a pornit o afacere cu porumbei de cursă lungă. Tot de aici e originar și Sorin Grindeanu, mai puțin faimosul fost prim ministru al României.

Caransebeș e cunoscut pentru conflictele sângeroase cu săbii între mafioți, dar orașul din Banat are și părțile lui bune. Cum ar fi prima trecere de pietoni 3D și o premieră medicală – în 2020, specialistul în chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă Singh Bhupinder a extirpat o tumoare gigant la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș. 

VICE: De ce ai rămas în oraș și nu ai plecat în altă parte?
Lorena: După liceu am simțit nevoia de o pauză în care să-mi dau seama ce-mi place să fac și ce vreau să fac în viitor. Am simțit că de asta aveam nevoie atunci.

Cât de mare a fost pauza?
Aproape doi ani. Mama nu s-a supărat că am renunțat la facultate, pentru că m-a susținut mereu în ceea ce făceam. Tata nu a fost niciodată prezent în viața mea – am crescut de mică doar cu mama –, așa că nu avea ce să zică, nici nu cred că știa că eram la facultate. Plus că după asta am ales să mă angajez, ca să nu pierd vremea și să fac totuși ceva.

Mai am o fostă colegă de clasă care a decis să ia o pauză, ca să învețe un an și să meargă după la Medicină. Dar decizia ei nu a avut niciun impact asupra mea, mereu am făcut ce mi-am dorit. Pentru asta îi mulțumesc mamei că m-a lăsat mereu să fac ce am simțit că am nevoie la momentul oportun.

La ce facultate ai renunțat?
Am fost la Contabilitate și Informatică de Gestiune la Facultatea de Vest din Timișoara. Dar nu am trăit din plin studenția pentru că cursurile erau online. Și între timp mi-am dat seama că nu mi se potrivește deloc facultatea pe care am ales-o. Am decis să renunț după primul semestru. Între timp mi-am dat seama care e drumul meu și ce vreau să fac de fapt, așa că urmează să mă înscriu la Facultatea de Arte din Timișoara, la Foto-Video.

Am descoperit la job că asta e de fapt pasiunea mea și nu aș putea să fac altceva în viață care să nu fie legat de asta.

Unde lucrezi?
După ce am decis că iau pauza mi-am căutat job, iar o prietenă mi-a trimis un anunț de angajare al magazinului foto de la noi din oraș. Am fost la interviu si m-au luat. Programul e de la 9 la 17 de luni până vineri. Mi-ar plăcea să lucrez remote, dar nu am avut nicio oportunitate în direcția asta până acum.

Șefii mei sunt niște oameni foarte deschiși la minte, pentru că eu nu mai lucrasem niciunde, eram plină de tatuaje și tunsă zero. Dar cred că le-am demonstrat în timp că cartea nu se judecă după copertă. Plus că la un moment dat i-am întrebat cum de m-au angajat și mi-au spus că au văzut pe Facebook că am fost în Vamă. Ceea ce m-a amuzat foarte tare.

Care-i prima amintire pe care o ai despre orașul tău și cum o percepi acum ca adult?
Prima mea amintire e legată de un tobogan de care eram speriată când eram mică – era foarte mare și făcut din fier, nu m-am dat niciodată pe el. Mereu mă gândeam că o să cresc și o să am curaj să mă dau. Dar între timp l-au luat și nu mi-am îndeplinit visul.

În prezent, în locul unde era toboganul sunt niște sculpturi din lemn. Acum mi se pare doar un loc simplu care nu mai înseamnă nimic pentru mine, când în copilărie îmi alimenta visele și mă bucuram să fiu acolo.

Unde se strâng puștanii acum?
De cele mai multe ori se strâng să petreacă la unul dintre prieteni, când e singur acasă. Când nu există disponibilitatea asta stau în spatele unui bloc, într-un loc puțin ascuns, unde de obicei fumează și discută. Ei îi spun „La scăriță". Dacă au bani sau dacă e ziua cuiva ies la Verona, unde uneori beau doar un suc, iar alteori se îmbată bine. 

În mare parte, activitățile lor sunt destul de asemănătoare cu ce făcea și generația mea. Doar locurile în care se strâng s-au mai schimbat – noi petreceam zilele de naștere la Roma, un bar care nu mai există, dar era dintre cele mai mișto pe vremea aia, mai ales că atunci se fuma în restaurante și ne strângeam acolo să fumăm claie peste grămadă. 

Mai aveam Beralb, un alt bar căruia îi spuneam La Berty, unde ne jucam FIFA și ne strângeam în separeuri. Mai târziu s-a transformat în restaurant, după care s-a închis, iar acum e un fel de magazin cu produse aduse din Italia. 

Ne-am lămurit cu puștanii, dar cei peste 18 ani pe unde umblă?
Cel mai popular e La Bombardieri, așa îi spun eu. I se mai spune Pe Cenchi, La drumul nou, La panoramă. Îl știe cam toată lumea din oraș și noaptea e plin de mașini mai mereu, pentru că priveliștea e chiar frumoasă. Dar mai avem și un restaurant unde mai iese lumea, se numește Opium. 

Eu am ajuns să ies destul de rar în oraș, dar, când o fac, merg la Verona dacă vreau să beau ceva. Sau dacă ies la o discuție de fun cu un prieten stăm de obicei la La nuc.

Care e cea mai subapreciată zonă?
Cred că oamenii din oraș nu apreciază natura, avem păduri foarte frumoase în jurul orașului, în care mă bucur din suflet când ajung. Cea mai supraapreciată zonă e Valea Chenchi, unde se strâng cei mai mulți, acolo e drumul de care am vorbit mai sus, La bombardieri.

Dar cea mai rău famată zonă?
Zona Nord, pentru că de cele mai multe ori sunt scandaluri, bătăi și certuri din nimic. Este populară și pentru vânzarea de droguri, etnobotanice mai exact. Eu stau foarte aproape de această zonă și mi-e frică să trec pe acolo. La fel e și zona Balta Sărată.

Ce ți-ar plăcea să se schimbe în oraș?
Mi-ar plăcea să avem mai multe centre de activități, și pentru adulți, dar și pentru copii. Spre exemplu, locuri unde să jucăm jocuri de societate, să avem o bibliotecă mai mare, pentru că la cea actuală nu am găsit niciodată ce îmi doream. Și să avem mai multe locuri unde să ne putem distra în principiu. Și oamenii mi-ar plăcea cel mai tare să se schimbe, pentru că simt că trăim într-o buclă cu ură și indivizi răi, de cele mai multe ori.

Unde poți să te faci muci pe bani puțini? Dar pe mai mulți?
De obicei, dacă vrem să ne facem muci pe bani puțini ne strângem la cineva acasă, cumpărăm alcool și aia e. Dacă vrem să ne facem muci pe bani mulți, mergem la Limonădaria Nea Tică și bem cocktailuri – prețurile pe care le au sunt corecte, pentru că băuturile sunt de calitate. Berea e între șase și 15 lei, iar cocktailurile sunt în jur de 18 lei. Nu chiar ridicate, dar când locuiești intr-un oraș în care majoritatea salariile sunt minimum pe economie, nu e așa ieftin să te îmbeți prea des. De asta am spus că e scump totuși.

Dacă vin pentru prima oară în Caransebeș unde m-ai duce ca să mă impresionezi?
Nu avem prea multe locuri mișto în oraș, dar pentru că sunt o fire curioasă, am căutat mereu locuri noi unde să petrec timpul. În prezent sunt trei care sunt în oraș și un altul într-un sat din apropiere. Toate au în comun un drum asfaltat, unde poți să privești noaptea luminile orașului. 

Primul e La bombardieri, al doilea are și el mai multe denumiri – cea mai populară e Aleea drogaților sau Pe deal. Și aici se strâng oameni cu mașini, dar nu e la fel de plin. Preferatul meu e La nuc, unde nu e niciun nuc, ci un stejar bătrân, cel puțin așa cred, dar nuc nu e sigur. Acolo nu vine aproape nimeni, e liniștit, e tot pe un deal, pe care urci până ajungi la cel mai mare pom de acolo și îți parchezi mașina. Dacă ar fi noapte te-aș aduce cu siguranță acolo. 

Dacă ar fi zi, te-aș duce pe același drum, doar că într-un loc unde e perfect pentru picnic – ai iarbă verde, copaci ca să îți poți pune hamacul și destulă umbră încât să nu se plângă nimeni.

Care-i cea mai dubioasă știre pe care ai văzut-o despre orașul tău?
A fost o știre despre un bărbat care a murit în timp ce făcea sex cu o lucrătoare sexuală. Motivul e că luase prea multă Viagra, iar el a rămas cu penisul erect după deces. E amuzant în esență, dar trist pentru femeie, presupun că a rămas traumatizată.

Notă pentru nivelul de distracție în orașul tău: 3, pentru că nu există mijloace de distracție în oraș. Nu dau nota 1, doar pentru că avem un festival pe care îl îndrăgesc, Gugulan Rock, care se organizează în fiecare vară. Acolo am avut ocazia să cunosc oameni minunați din alte orașe. Mai avem un club la care nu merg, pentru că nu e genul meu. Iar acum recent s-a organizat un nou festival, „Take off” – nu e cine știe ce, dar e mai bine decât nimic.

Dar asta e doar vara, în restul timpului chiar nu ai cum să te distrezi, eu una caut mereu să plec în alte locuri sau orașe din apropiere.

De la 1 la 10, cât de mult e pe moarte: Un 8 categoric. Nu sunt aproape deloc oportunități pentru nimic. Avem foarte puține locuri de muncă unde să fii și plătit corect, pentru cât lucrezi. Singurele locuri de muncă bine plătite sunt ale bugetarilor (poliție, jandarmerie, pompieri, etc.). În afară de asta am mai auzit că cei de la Provident și cei care lucrează în montarea camerelor video au salarii cât de cât okay.

Mit care circulă despre oraș: Îmi vine în minte unul singur, pe care l-am auzit când aveam în jur de 14 ani. Se spune că dacă mergi pe liniile de tren de la gara mică și înaintezi destul de mult ajungi într-o poiană, dai de „o cabană satanică”, unde dacă intri îți apar random zgârieturi pe corp. Pentru că sunt o fire foarte curioasă, a doua zi după ce am aflat despre asta, am plecat s-o caut. Era destul de periculos, erau câini, și sunt sigură că și multe alte pericole la care nici nu ne-am fi gândit la momentul ăla. Am urmat instrucțiunile, și ce credeți, nimic, nicio cabană. 

Dacă vrei să-mi povestești despre orașul tău în care ai și rămas după majorat, scrie-mi la dana.alecu@vice.com