Oameni care nu se încalță aproape niciodată te fac să fii fericit cu adidașii tăi din Obor

Bloggerița poloneză Eva zu Beck se gândește la perioada în care mergea la pedichiură și purta tocuri înalte, mocasini brodați și cizme corporatiste din piele ca la o amintire din altă viață.

Anul ăsta, zu Beck a renunțat la pantofi și a pornit desculță într-o călătorie în jurul lumii. „Când am renunțat la tot și am adoptat un stil de viață nomad, m-am simțit mai conectată cu natura. Atunci am descoperit acest stil de viață, desculț, și am început să mă documentez pe subiect, să aflu dacă are beneficii”, povestește femeia de 31 de ani.

Oamenii au mers fără încălțăminte timp de milioane de ani, dar, de curând, au devenit tot mai interesați de acest stil de viață, și nu neapărat din motive socioeconomice. Motivațiile sunt diverse, de la dorința de reconectare cu natura până la căutarea spiritualității și nevoia de a scăpa de anumite dureri fizice.

Dintre persoanele cu care am vorbit pentru acest articol, câteva merg desculțe tot timpul, iar altele poartă pantofi iarna sau când intră în clădiri unde încălțămintea e obligatorie.

Unul dintre aspectele mișcării e contactul direct cu pământul, atingerea solului cu pielea – care e considerată o metodă de alinare a durerii fizice. Contactul cu pământul poate însemna plimbări desculț prin iarbă, în ideea că suprafața Pământului conține electroni liberi care se pot transfera, prin contact, în corpul uman. Un studiu publicat în Biblioteca Națională de Medicină a descoperit că mersul desculț reduce durerile din corp și îmbunătățește somnul.

Zu Beck își amintește cum au trecut-o fiorii când a întâlnit prima oară persoane care adoptaseră stilul de viață desculț – de pe terenurile vulcanice din Scotora până în dealurile din Mongolia. S-a întrebat dacă nu îi dureau picioarele. Oare cum puteau umbla pe dealuri și văi cu atâta ușurință? În scurt timp, a aflat că e natural să experimentezi lumea astfel.

„Nu vreau să transmit niciun mesaj prin faptul că merg desculță. Pentru mine contează doar cum mă simt. Dacă nu mă simt bine să merg desculță pe asfalt, n-o fac.”

Zu Beck spune că, de când a renunțat la pantofi, aleargă mai bine. Nu-și mai pierde stabilitatea și calcă mai corect. „Câți bani dau oamenii pe adidași pentru alergat! E o întreagă industrie, deci normal că e în interesul lor să ne convingă că avem nevoie de adidașii lor scumpi. Dar n-am găsit nicio dovadă științifică în acest sens, una care să arate că e benefic să îi porți.”

Conform unui studiu din 2010 al biologului evoluționist Daniel Lieberman de la Harvard, care a comparat alergătorii desculți cu cei care purtau adidași, ca să înțeleagă alergatul în picioarele goale în contextul evoluției umane, alergătorii cu adidași loveau solul cu o forță de coliziune bruscă atunci când se opreau, dar alergătorii desculți nu experimentau un astfel de impact.

La studiu au participat cinci grupuri diferite de oameni din Statele Unite și Kenya: alergători care alergau desculți în mod obișnuit; alergători care alergeau desculți în adolescență, dar apoi au trecut la adidași; alergători care alergau în adidași dar acum aleargă desculți; și două grupuri de adolescenți – primul nu purtase niciodată încălțăminte, al doilea purtase încălțăminte toată viața.

Studiul a concluzionat că nu există dovezi care să arate că alergatul desculț e mai benefic, dar a adăugat că adidașii moderni pot fi periculoși, pentru că provoacă un impact mai mare asupra piciorului decât alergatul în picioarele goale.

Aparna, un graphic designer de 28 de ani, a început să meargă desculță în semn de protest față de felul în care a fost crescută.

„Părinții mei se purtau de parcă eram vreun proiect de-al lor personal. Nu mă lăsau nici să respir singură. Chiar dacă am crescut într-o metropolă precum Mumbai, viața mea a fost dictată de obiceiurile patriarhale din satul meu natal, Karnataka.”

Aparna și-a criticat părinții pentru felul în care au crescut-o, dar simțea că are nevoie de un simbol pentru răzvrătirea ei. Așa a adoptat permanent mersul desculță – a mers așa și la facultate, a călătorit desculță și prin trenuri.

„Le-am transmis părinților un mesaj foarte clar că voi face doar ce doresc eu. Iar ei s-au enervat foarte tare. Când în sfârșit mi-am găsit un job și m-am mutat de acasă, a trebuit să obțin un ordin de restricție împotriva lor.”

Am întrebat-o dacă nu-și face griji pe ce calcă, pentru că India are o problemă mare cu gunoiul. De multe ori, acesta e ars pur și simplu, pe stradă. Nu se poate răni sau infecta dacă merge desculță?

„Doar pentru că ești desculț, nu înseamnă că nu-ți pasă de picioarele tale”, a lămurit Aparna. „Îmi curăț picioarele zilnic cu o perie și cu piatră ponce și am grijă să nu calc pe mușchi, gunoaie sau cioburi. Când mergi desculț, pășești mai conștient, pentru că ai grijă pe ce calci.”

Susține că nu s-a rănit niciodată, pentru că are în minte ruta pe care o alege și știe deja cum va arăta și câte suprafețe naturale o să întâlnească în calea ei.

Isabelle Brough, 52 de ani, terapeut specializat în mișcare, locuiește în Reading, Anglia, și ne-a zis că mersul desculță a ajutat-o să scape de durerile de șolduri și de spate, cât și de durerile de glezne.

„Am descoperit că pantofii creează dezechilibre în corp și îți împiedică sistemul nervos să funcționeze optim. Când mergi cu tălpile goale, preiei informații din pământ și calci mai blând.”

Brough a zis că familia ei n-a susținut-o atunci când a adoptat acest stil de viață. Iar oamenii se uitau dubios la ea când intra în magazine sau hoteluri. „Dar, odată, am văzut oameni care erau încălțați pe o plajă din Devon. Dar când m-au văzut pe mine desculță, au prins curaj și s-au descălțat și ei.”

O altă adeptă a mișcării e Mitali, o asistentă socială în vârstă de 24 de ani. A zis că acest stil de viață o ajută să trăiască mai conștient și să experimenteze lumea în feluri noi.

„Picioarele mele nu aveau memorie înainte. Dar acum au acumulat multe amintiri. Când intru într-un oraș nou, îl experimentez altfel. Uau, o stradă nou construită! Oare cât e de moale sau de tare? Am învățat să merg mai încet, pentru că orașele din India nu prea sunt prietenoase cu pietonii.”

„Nu pot călca pe asfalt vara, când e prea încins. Și așa mi-am dat seama că suntem înconjurați de asfalt.”

De curând, a fost în excursie cu prietenii și a fost singura care o observat pe jos urmele lăsate de o ursoaică și ale puiului ei.

„Devii mult mai conștient când mergi desculț. Nu m-am tăiat niciodată de când fac asta, pentru că am mare grijă unde calc.”

Totuși, majoritatea persoanelor cu care am vorbit au zis că nu ezită să-și pună pantofi în situațiile în care e nevoie. Eva zu Beck a zis că se încalță dacă merge într-o instituție guvernamentală sau într-un restaurant care are regula asta. Brough a zis că poartă pantofi când vine iarna. Aparna a zis că nu merge desculță în aeroport sau în avion. Acest stil de viață nu e unul radical pentru ele, ci o stare în care își doresc să fie cât mai des posibil.

Deepak Oberoi, co-fondator al societății de alergători Bombay Running, spune că romantismul stilului de viață desculț trebuie tratat cu precauție.

„De exemplu, gleznele unei persoane obeze care merge mereu desculță vor fi grav afectate. Oamenii adoptă mult prea ușor trenduri de pe rețelele sociale, fără să țină cont de propriul corp. Toți avem structuri diferite și trebuie să luăm asta în considerare. Nu poți să hrănești leul cu iarbă și capra cu carne”, a zis el.

Ritesh Shaiwal, terapeut specializat în mișcare, care e și el unul dintre susținătorii mișcării mersului în picioarele goale, spune că majoritatea disfuncțiilor corporale sunt provocate „de jos în sus” și că mersul desculț îmbunătățește conexiunea cu propriul corp.

„Când porți toată viața pantofi cu talpa arcuită, asta afectează un mecanism de feedback numit propriocepție (cunoscut și ca al șaselea simț). Practic, pantofii împiedică semnalele pe care pământul le poate transmite sistemului tău nervos central”, a zis el.

Dar el recomandă o trecere treptată la acest stil de viață. „Mai întâi mergi desculț prin iarbă și vezi cum te simți. O să vezi cum îți crește conștiința în toate direcțiile.”