Capitalismul va distruge planeta până în 2050

Un nou studiu științific arată provocările cu care se va confrunta omenirea în următoarele decenii:

Până în 2050, nivelul produsului intern brut va crește, cu prețul unei lumi devastate de schimbări climatice catastrofale, o criză de minerale și materiale și o tranziție dificilă spre energie curată – ceea ce va pava drumul spre prăbușirea civilizației.

Sau am putea renunța la fetișul pentru produsul intern brut, ca să intrăm într-o lume a abundenței, cu un consum de energie limitat și economii high-tech care susțin un sistem de joburi, sănătate și educație pentru toată lumea fără să distrugă planeta.

Oamenii de știință, susținuți de programul de cercetare și inovare al Uniunii Europene Horizon, au ajuns la concluzia că, așa cum arată în momentul de față, capitalismul nu poate susține cu succes tranziția spre un sistem de energie curată.

Pe lângă asta, capitalismul urmează să provoace o criză de minerale și una climatică foarte periculoasă.

Noul studiu, publicat în revista Energy Strategy Reviews, a descoperit că electrificarea mașinilor, a camioanelor și a trenurilor, astfel încât să funcționeze cu energie regenerabilă, ar fi eficientă doar dacă am reduce nivelul tot mai mare de consum în societățile industriale. Asta ar însemna să transformăm total capitalismul.

Vestea bună e că un alt studiu publicat în septembrie arată că o astfel de transformare economică e perfect fezabilă, fără să scadă calitatea vieții pentru oamenii din toată lumea.

Studiul despre transport e bazat pe un model de integrare (IAM) foarte sofisticat, care a colectat o cantitate vastă de informații empirice. Cunoscut ca modelul MEDEAS-World, incorporează relații de feedback între economiile globale și cele regionale, infrastructura energetică, progresele și costurile tehnologice, cerințele pentru minerale și teren, schimbarea climatică, apa și multe alte sectoare.

Anul acesta, în februarie, echipa UE a publicat o explicație detaliată despre cum funcționează modelul în Energy & Environmental Science, o revistă publicată de Royal Society of Chemistry în Marea Britanie. Modelul arată că mai multe probleme se vor intersecta și vor cauza un dezastru.

Modelul dezvăluie că sursele de combustibili fosili se apropie de „constrângerile biofizice” legate de „Energy Return on Investment” (EROI) – un raport de eficiență bazat pe cantitatea de energie necesară pentru extragerea unei anumite cantități de energie din orice resursă.

Petrolul, gazul și cărbunele, inclusiv din sursele neconvenționale, au raportul EROI foarte scăzut, din cauza combinației de costuri mari și eficiență mică. Asta înseamnă că, în scurt timp, extragerea lor va deveni prea costisitoare ca să mai poată fi susținută. Din păcate, modelul MEDEAS arată că energiile regenerabile nu rezolvă neapărat problema asta, din cauza mai multor limitări.

Printre acestea se numără chestiunea intermitenței: energia eoliană funcționează doar în zonele unde bate vântul sau doar în anumite anotimpuri. Energia regenerabilă are nevoie de mai mult teren pentru a produce cantități de energie precum cele produse de combustibilii fosili. În plus, depinde de o rezervă mare de minerale și materiale pentru producerea unor uzine de energie regenerabilă.

În studiul lor, echipa din spatele modelului MEDEAS aplică această ipoteză mai ales asupra transportului, care se bazează în principal pe combustibili fosili.

Oamenii de știință argumentează că, deși nu se vorbește despre asta, majoritatea estimărilor legate de extracția petrolului pe plan global prezic o stagnare în deceniul 2020. Asta din cauză că producția convențională de petrol stagnează din 2006 și ne bazăm tot mai mult pe combustibili neconvenționali scumpi, care și ei vor scădea în următoarele decenii.

Așadar, tranziția spre sisteme de energie regenerabilă va fi esențială nu doar pentru combaterea schimbărilor climatice, ci și pentru evitarea unei crize energetice.

Studiul confirmă, mai ales, importanța trecerii la vehicule electrice, atât pentru transportul public, cât și cel privat. Aceasta e cea mai bună opțiune pentru economisirea energiei și reducerea emisiilor de gaze de seră.

Dar există o problemă: dacă vom continua să creștem economiile la rata la care o facem acum, asta va necesita o cantitate de minerale și materiale pe care planeta nu le va putea furniza. Asta chiar și în cazul în care materialele grele sunt înlocuite cu alternative mai ușoare. 

De exemplu, industria automobilelor înlocuiește componentele din oțel din motor, baterie și corpul vehiculului cu aluminiu, magneziu și titan sau materiale compozite precum plastic întărit cu fibră de carbon. Totuși, „aceste materiale necesită un consum mai mare de energie și au un potențial de creștere a încălzirii globale în stadiul de producție decât materialele grele pe care le înlocuiesc”.

Pe scurt, trecerea la un sistem de energie curată va fi un proiect industrial imens. Electrificarea străzilor și a căilor ferate va necesita rețele inteligente upgradate, rute complexe conectate la linii de curent de intensitate mare și stații de reîncărcare pentru baterii. Studiul explorează mai multe scenarii ca să vadă cum ar putea avea loc o astfel de tranziție.

În contextul în care capitalismul va continua ca și până acum, autorii notează că economia va începe să stagneze între 2025 și 2040, din cauza limitelor petrolului, dar produsul intern brut va continua să crească datorită tranziției spre energie curată. Asta arată că reducerea combustibililor fosili în transport poate avea un rol important în „evitarea crizelor energetice din economie per total”.

Dar apoi, economia va atinge limitele producției de minerale și materiale pentru susținerea acestei tranziții electrice - în doar trei decenii. Iar asta chiar și dacă reciclăm la greu mineralele.

Până în 2050, în acest scenariu, tranziția spre energie electrică va necesita cantități mai mari de cupru, litiu și mangan decât rezervele actuale. În cazul cuprului și al manganului, criza va fi cauzată în principal de restul sectoarelor din economie, dar cererea cea mai mare de litiu va fi pentru bateriile vehiculelor electrice „și numai industria asta e de ajuns pentru a goli rezervele globale”.

Criza mineralelor va avea loc chiar și dacă vom îmbunătăți sistemul de reciclare, pe fundalul capitalismului.

Într-un astfel de scenariu, autorii au aplicat ceea ce consideră ei o rată realistă de reciclare de 57 procente, treizeci de procente și, respectiv, 74 de procente, pentru cupru, litiu și mangan. Acestea se bazează pe niște proiecții extrem de optimiste ale capacităților de reciclare.

Dar nici măcar reciclarea la aceste rate nu va putea împiedica golirea rezervelor de minerale până în 2050. Concluzia coroborează descoperiri ale mai multor studii și estimează că litiul se va termina între 2042 și 2045, iar manganul între 2038 și 2050.

Crizele ar putea apărea și mai devreme, pentru că studiile existente – inclusiv modelul MEDEAS – nu includ cererea de materiale necesare pentru construcția și menținerea rețelelor electrice, pentru conectarea și încărcarea bateriilor de vehicule și nici dificultățile inerente care apar în reciclarea metalelor.

Scenariul în care produsul intern brut global va continua să crească garantează și faptul că lumea nu va reuși să îndeplinească scopul setat de Înțelegerea din Paris de a stagna creșterea temperaturii globale.

Modelul arată că, deși vom reduce mult consumul de combustibili fosili în sectorul de transport, dorința de creștere continuă a economiei va însemna că alte sectoare economice vor depinde tot mai mult de consumul de petrol, gaz și cărbune.

Astfel, deși emisiile de gaze se vor reduce în sectorul de transport, vor apărea probleme în alte sectoare.

„Rezultatul final e că, în total, emisiile de gaze de seră nu vor scădea conform politicilor de decarbonizare din transport, ba chiar ar putea crește, din moment ce sistemul economic actual are ca obiectiv creșterea continuă a economiei, iar asta înseamnă și creșterea consumului de energie.”

Așadar, temperatura globală medie va continua să crească peste 1,5 grade Celsius și va ajunge în zona de pericol care va însemna distrugerea recifelor de corali din toată lumea, distrugerea recoltelor și evenimente meteorologice extreme.

Pe de altă parte, autorii au descoperit că singurul scenariu în care lumea va reuși să scadă emisiile de gaze de seră cu optzeci la sută în sectorul de transport până în 2050 implică „o trecere radicală la vehicule electrice, o reciclare a mineralelor la un nivel ambițios, o reducere drastică a transporturilor (în special cele poluante, precum transportul pe cale aviatică) și o scădere a activității economice per total”.

Toate acestea vor necesita, conform spuselor autorilor, „o schimbare profundă a paradigmei economice dominante” - mai exact, a capitalismului.

Cu alte cuvinte, singura modalitate de a evita schimbările climatice catastrofale ar fi „trecerea la un nou sistem social și economic intitulat descreștere - unul în care nevoile umane vor fi îndeplinite fără necesitatea de creștere continuă.”

Bineînțeles, studiul a fost și criticat. Auke Hoekstra, cercetător la departamentul de Inginerie Mecanică al Universității de Tehnologie Eindhoven, a argumentat într-un thread pe Twitter că studiul a luat în calcul o baterie de zece ori mai mare pentru camioanele electrice și a supraestimat criza mineralelor. Cercetătorul a dat ca exemplu camionul Tesla Semi.

Dar, conform coautorului studiului Iñigo Capellán Perez – un inginer industrial de la Universitatea Valladolid, Spania – critica lui Hoekstra e prea simplistă, pentru că el presupune niște nivele de performanțe tehnice la care civilizația nu a ajuns încă.

Perez mi-a zis că argumentele Tesla cu privire la camioanele electrice produse de companie nu stau în picioare.

După discuțiile cu Hoekstra, echipa lui Pérez a început să introducă cifre alternative în modelul MEDEAS, ca să vadă dacă asta ar schimba ceva. Până acum, rezultatele nu arată foarte diferit de cele inițiale.

A mai menționat că modelul lor estimează tehnologiile în funcție de performanțele tehnice actuale și limitele lor anticipate. Progresele tehnologice nesigure sunt excluse.

Modelul analizează și potențialele costuri. Dacă tehnologiile viabile au costuri uriașe, cum ne putem gândi că acestea ar putea fi răspândite în toată lumea, unde, să nu uităm, sute de milioane de oameni nu au acces la electricitate? Unde se vor încărca aceste camioane electrice?

Se pare că, pentru a elimina carbonul din sistemele de transport, va trebui să trecem la un nou model economic diferit de forma actuală a capitalismului care necesită o creștere continuă pentru evitarea colapsului economic.

Iar asta va însemna prioritizarea nevoilor umane și a bunăstării populației cu o amprentă materială mult mai mică asupra planetei decât cea actuală.

Un nou studiu important al oamenilor de știință de la Universitatea Mediului din Leeds, Universitatea de Geoștiințe din Lausanne, Elveția, Universitatea Ecologică Yale și Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate din Austria, dovedește că o astfel de tranziție post-capitalistă e complet plauzibilă.

Studiul publicat în revista Global Environmental Change concluzionează că, până în 2050 – când modelul MEDEAS consideră că sistemul capitalist care încurajează creșterea continuă va genera mai multe crize de minerale – consumul global de energie ar putea fi redus până la mai puțin de patruzeci la sută din consumul actual, fără să scadă nivelul de trai pentru zece miliarde de oameni.

Acesta ar fi același consum de energie ca în 1960, când populația globală era de doar trei miliarde de oameni.

Studiul a comparat nivelele actuale ale consumului de energie din 119 țări cu estimările de energie pentru un trai decent. A descoperit că marea majoritate a țărilor au prea multă energie, mult mai multă decât ar avea nevoie. În unele dintre cele mai bogate țări, cu cel mai mare număr de consumatori, se poate reduce consumul de energie chiar și cu 95 la sută, fără să afecteze prea mult nivelul de trai al cetățenilor. Acest nivel de trai pe care autorii studiului îl descriu ca „suficiență” e un răspuns la obiecția clișeică și populistă cum că ecologiștii propun să ne întoarcem din nou în peșteri.

Studiul arată că, într-un sistem economic transformat, toată populația lumii ar putea primi facilități eficiente pentru gătit, depozitat alimente și spălat haine; o rezervă mare de apă pentru băut și spălat; menținerea unei temperaturi confortabile pe tot parcursul anului, indiferent de amplasarea geografică; acces la calculator și o infrastructură globală de internet; rețele extinse de transport care ar include până la 15 mii de kilometri de mobilitate de persoană pe an; îngrijire medicală; educație universală pentru copii și tineri; o reducere a programului de muncă și înjumătățirea consumului actual de energie.

„Deși autoritățile guvernamentale argumentează că activiștii ecologiști ne amenință stilul de viață, merită să analizăm cum ar arăta acest nou stil de viață”, a zis coautoarea studiului, profesoara Julia Steinberger, care dirijează proiectul Living Well Within Limits la Universitatea din Leeds. „Există tendința de a simplifica ideea de viață bună prin noțiunea că mai mult înseamnă neapărat mai bun. Dar e clar că putem avea cu toții o viață decentă și dacă avem grijă de climă și de ecosistemele planetei.”

Împreună, aceste studii sugerează că renunțarea la creșterea continuă din capitalism nu e doar necesară pentru a evita criza materialelor și pe cea climatică, ci ar putea pava calea spre un sistem economic mult mai echitabil, care protejează planeta și ne oferă prosperitate tuturor.