Filmul ăsta de pe Netflix cu Dorian Popa și daci e prăjeala de care ai nevoie în viața ta

Acțiunea din filmul Secretul lui Zorillo nu are început sau sfârșit, dar ai în cele 90 de minute tot ceea ce-i mai frumos despre Dacia, România și istoria manufacturată la un strung strâmb. A intrat în cinema pe 22 aprilie 2022, dar eu l-am prins pe Netflix ceea ce mă face să mă felicit.

Povestea e că dacii au un tezaur imens, cu tehnologie nemaivăzută, pe care romanii l-ar vrea. Chiar dacă provincia Dacia era sub stăpânire romană, această avere pe care nimeni n-o poate cuprinde cu minte nu a fost încă descoperită. Până și dacii ar vrea să pună mâna pe ea. 

Conduşi de însuşi Zamolxis, dacii lucrează la un plan care ar putea schimba soarta lumii – spoiler: nu se va întâmpla. Strategia era simplă: să ajungă pe partea întunecată a Lunii, de unde să obțină cristalul eteric. Cum e vorba de daci, naveta asta spațială nu poate funcționa cu combustibil, ci cu energie: energia unei ființe care poartă vibraţia magică secretă. Și așa apare pârșul argintiu tărcat cu blana scurtă. Apare doar o dată pe an, într-o noapte de vară cu Lună plină, iar cineva trebuie să-l prindă. 

Aici intră în schemă – sau, mai bine zis, pică-n ea ca niște daci prea ocupați să găsească drumul spre îmbogățire – cei trei care duc filmul în spate: Zorillo (jucat de actorul Alin Panc), Zdrelos (jucat de actorul Alexandru Pop pe care îl știi și drept Văru’ Săndel) şi Bezmetis (jucat de actorul Iulian Ilinca, pe care îl știi de la Vacanța Mare drept Frankfurt).

Lor nu doar că le e imposibil să prindă pârșul argintiu, dar cel mai ușor le e să ia o veveriță împăiată, s-o vopsească și să încerce să-i convingă pe toți ceilalți că-i reală.

Filmul Secretul lui Zorillo, de la început până la sfârșit și poate că și-n partea a doua, este o parodie în care intră diverși actori cunoscuți, mituri despre daci, dar și toate prostiile pe care românii speră din tot sufletul că dacii le-au făcut. Sunt oameni, chiar și-n jurul tău, care cred că dacii au săpat tuneluri pe sub munți și că erau o societate extraordinar de avansată, dar ceva i-a ciuntit avântul. Poate romanii? Poate grecii? Poate lumea perversă și rea? 

În universul filmului îl găsești și pe Wetterbestos – jucat de Florin „Busu” Busuioc – care-i mare meșter și făuritor de mister și tehnologie. Uneori, când timpul îi permite, e și hairstylist, dar și amantul soției lui Zdrelos pe care desigur c-o cheamă Daciana (rol jucat de Laura Cosoi).

Îl mai menționez și pe Smulik (jucat de George Lungoci pe care îl știi și drept vocea lui Andy Anderson din desene animate). El e atât cămătarul satului dac, cât și omul care poate face rost de orice ai nevoie, de la smartphone – denumit dacofon – până la uniforme de soldați romani și pastile Viagra.

Cât despre Dorian Popa, ei bine, el este Menestrel. Cam la prima mână, nu? Își face însă treabă: cântă „Înoată Cheluțu” așa cum, probabil, se cânta pe vremuri la curtea împăraților romani.

Ai daci, Dorian Popa, glume mai mult sau mai puțin previzibile și-o grămadă de momente în care îți vine să zici: hei, am avut și eu ideea asta de-o cioacă pentru YouTube! Că asta e tot filmul Secretul lui Zorillo: o șușanea pe care dacă ai sparge-o în clipuri de câteva minute ai putea rupe timp de un an pe TikTok și alte platforme de larg consum.

Așa e și momentul în care cele trei personaje principale se salută: „Brânză, mânz, viezure”, zice unul dintre ei. „Mânz, mânz”, răspunde altul. Că asta-i toată schema cu dacii: abia avem niște cuvinte de la ei și alea sunt vag lipsite din vocabularul cotidian. Și nici măcar de existența lor nu suntem sută la sută siguri.

Filmul, parodie fiind, nu te lasă cu nicio lecție, nicio glumă senzațională, ci doar cu senzația că, în sfârșit, există un film care să rivalizeze cu cealaltă mare parodie din istoria neamului românesc: filmul Dacii regizat de Sergiu Nicolaescu și lansat în 1967. Ambele sunt la fel de realiste, doar că-n ăsta mai recent oamenii zâmbesc, mai fac câte o glumă și nu privesc viața cu încruntarea omului pe care îl ține un pic istoria undeva în partea dreaptă între coaste, cum probabil i s-a întâmplat lui Nicolaescu în anii ‘60.

Că tot am ajuns la delir istoric, trebuie menționat și tata lor, acest OG al tuturor poveștilor cu daci: Nicolae Densușianu. A trăit între 1846 și 1911, iar ce-a lăsat în urmă este o povară pe care alte câteva decenii românii o vor duce: măreția dacilor.

Acolo unde lui Densușianu i-a lipsit capacitatea de-a fi un istoric desăvârșit a compensat cu mistificare. Astfel a ieșit în lume „Dacia preistorică”, o lucrare imensă de 1 152 de pagini publicată în 1913 – chiar piatra de temelie pentru dacopatia din prezent. Ce-a făcut în toate paginile astea? Ei bine, a dezvoltat teoria unei civilizații preistorice avansate cu originea ei în România de azi. De acolo civilizația europeană, dacă nu chiar mai mult, s-ar fi dezvoltat.

Creația lui Densușianu a fost preluată apoi de comuniști, ceea ce-a dus și la filmul Dacii din 1967. După cum a subliniat Dan Alexe într-o analiză pentru REL, lucrarea de la 1913 a fost prezentată de comuniști drept un eseu de istoriografie alternativă și a devenit chiar onorabilă. „Delirul lui Densuşianu e animat în permanenţă de acea ideologie rasială preștiințifică ce avea să ducă direct la nazism: popoarele sunt clasificate după forma craniului (dolico-⁠ sau brachi-⁠cefale etc.), Neanderthalii prezintă «trăsături semite», svastica e un simbol al dacilor etc.”

Alexe mai notează și următoarele: „Pe scurt, cartea lui ar putea fi o curiozitate barocă, scrisă în stilul amorf şi pompos al ocultiştilor de atunci, precum Peladan sau Edouard Schuré, şi ‒ interesul ei ştiinţific sau literar fiind egal cu zero barat ‒ ar merita, poate, o notiţă de subsol într-⁠o istorie a derivelor pseudo-⁠intelectuale dacă n-⁠ar face atâtea ravagii astăzi, fiind foarte preţuită, cum am spus, până şi printre călugării protocronişti de la Muntele Athos şi, cine ştie, ajungând mâine în manualele şcolare (fie și în cele alternative).”

Tocmai de aceea Secretul lui Zorillo – îl vezi pe Netflix aici – e ce trebuie. E o parodie pe care o vezi ca un șpriț de vară. Și e o contrapondere necesară pentru seriozitatea scorțoasă și de fațadă pe care comuniștii și Sergiu Nicolaescu au afișat-o cu filmul Dacii. Așa cum Star Wars are parodia Spaceballs, așa și România are pentru daci ceva de pus în vitrină. Acum eu aștept partea a doua, că Zorillo și ai lui trebuie să găsească tezaurul.