Jurnal de salariu: Am plecat să muncesc în Germania după ce nu mi-am permis Facultatea de Medicină

În rubrica „Afară din țară” discutăm periodic despre ce înseamnă să te muți, ca român, în diferite colțuri ale lumii.

Am 24 de ani, sunt născut la Brașov și de doi ani ani și jumătate locuiesc în nordul Germaniei. În România am terminat un liceu de muzică, am chiar și un atestat în „interpretare muzicală”, însă după BAC m-am înscris la Facultatea de Asistență Medicală din cadrul Universității de Medicină, dar am abandonat din cauza taxelor uriașe și a dezinteresului de-a fi sclav la vreo bancă pe cine știe câți ani. Asta cu toate că mai lucram și în Brașov pe un salariu mizerabil de 1 200 lei. Așa că am plecat din România cu gândul: „Măcar să fac bani”.

În Germania, viața pentru unii e rai, pentru alții iad. Nu mă simt nici neamț, nici român. N-am prieteni mulți, deci clar nicio viață socială activă. Dar banii mă motivează să fac ceva pentru viitorul meu. A fost frustrant să învăț limba germană, nemții de obicei sunt împotriva unei conversații în engleză, chiar și prin primării ori spitale. Dacă n-o înveți, poți avea o viață de calvar, care poate să vină la pachet și cu joburi grele și prost plătite, deci automat o viață probabil mai nasoală decât dacă stăteai în România pe salariul minim pe economie.

Lucrez pentru o firmă cunoscută de articole sportive, care întâmplător are centrul european de distribuție la câțiva kilometri de mine. Pe scurt, vin produsele fabricate din toate țările asiatice, iar aici în Germania se prelucrează pentru a fi trimise mai departe în toată Europa, adică se face controlul calității, etichetare, ambalare, livrare etc..

Nu e un job nici ușor, dar nici greu, iar cel mai important lucru e că n-am stres, deci noaptea dorm liniștit. Mai am uneori dureri de oase? Absolut! Dar e mai bine decât să am dureri de cap. Un alt avantaj e că lucrez cu mulți polonezi, iar asta mă determină să învăț și puțină poloneză, deoarece mă ajută să mă descurc mai ușor și în alte comunități.

Unde locuiesc? Damme. Un orășel între marile orașe Bremen și Osnabrück.
Cât câștig pe lună? Aproximativ două mii de euro, în funcție de bonusuri și fără alte bonusuri anuale, care mai adaugă niște sume serioase în portofel.

Vreau să precizez că stilul meu nu e unul foarte consumator. Dacă am ce-mi trebuie, devin mai „zgârcit”. Un lucru învățat din cultura germană.

Chirie: 450 euro, jumătatea mea, deoarece nu locuiesc singur. Căldura, apa, gunoiul și curentul sunt incluse. 
Prepay mobil: 15 euro
Internet: 26 euro
Benzină: 130 euro
Netflix: 15 euro
Tuns: 20 euro

Nu sunt fumător și alcool beau ocazional, deci aici se economisesc o grămadă de bani.

În general, cumpărăturile le fac de la Lidl sau Aldi. Rareori de la Edeka ori Rewe, unde se zvonește că produsele sunt de calitate mai bună, însă prețurile duble. În fine, sănătos mănânci doar de la țărani și nici nu prea te lasă sufletul să dai vreo 20 euro pe zece ouă, așa că tot la Lidl ajung.

Mâncare și dulciuri: 35 euro.
Apă: cel mult 5 euro.
Bani de cheltuit aiurea și pe produse de îngrijire: 150 euro.

4.30: Mă trezesc cu „noaptea în cap” pentru a avea timp să mă pregătesc de muncă. Mi-am fiert niște crenvurști, am trântit arogant niște muștar peste ei, omleta e gata, mănânc totul pe fugă și merg la duș, mă îmbrac și urc în mașină. Am vreo 20 de minute de condus până la job.

10.00: Pauza de masă, în care ori îmi iau vreun sandviș de la cantină de 2 euro, ori am pachet de acasă. Stau puțin pe Facebook, beau un energizant și înapoi la treabă.

14.00: Scap obosit de la muncă.

15:00: Ajung acasă, unde fac puțină curățenie și gătesc ceva rapid.

18.00: Mănânc cina, îmi fac un duș și, în sfârșit, Netflix până adorm.

5.00: Mă trezesc speriat, n-am auzit alarma. Asta e, nu mai mănânc, nu mai fac duș, mă îmbrac și plec ca disperatul. La și 25 ies pe ușă.

6.00: Ajung la muncă și îmi cad ochii în gură.

10.00: Pauza de masă, unde mai mult beau energizant decât mănânc.

14:00: Scap de la muncă, mă apucă foamea. Se răzbună stomacul pentru micul dejun pierdut. Asta e, opresc la Burger King și iau un meniu de la drive-in de 9 euro.

15.20: Ajung acasă, mănânc și mă bucur că a trecut ziua.

18.00: Plec până la Lidl să-mi iau niște fructe pentru smoothie. 10 euro.

19.00: Ajung iar acasă, îmi fac un smoothie sănătos, un duș și, evident, Netflix. Am de terminat American Horror Story: Apocalypse. Adorm.

3.07: Mă trezesc transpirat și cu dureri de stomac. Nasol. Iau pastile, nimic. Ții minte meniul de la Burger King de ieri? 

5.15: Mă gândesc serios să nu mă duc la muncă. E prea riscant.

8:40: Apelez medicul de familie, îmi fac programare la ora 11.

11.00: Mă consultă, îmi face o analiză de sânge, îi zic despre Burger King, îmi dă concediu medical pentru azi și mâine.

12.00: Merg la farmacie. Cumpăr niște pastile care promit „marea cu sarea”. Pantoprazol, 6 euro. Merg acasă în grabă, unde mai am și niște ceai de mentă. Mâine zbor ca Superman.

15.10: Mă pun în pat.

19.30: Mă trezesc, dar decid să rămân sub plapumă. Deschid telefonul...

21.00 Adorm iar.

Zi goală, pierdut vremea pe acasă, uitat pe pereți. Nici nu știu la ce oră m-am trezit. N-are rost să inventez povești, asa că trec direct la ziua de vineri.

4.20: Back to work, baby. În dimineața asta îmi fac un meniu regal. Pâine prăjită cu un ceai de mentă. Mă prefac că e mai gustos decât un Big Mac. Fac un duș și-am plecat.

10.00: Minunată pauză. Mănânc o banană.

14.00: Scap de la muncă, sunt atât de fericit de weekend încât aș dansa „Gangnam Style” în parcare. Vreau să merg până la Rossmann, echivalentul DM-ului, pentru a îmi reface stocurile de deodorant, parfum, fixativ și vitamine. 15 euro.

17.00: Ajung acasă după ce am lungit ochii prin niște magazine din centrul orașului.

18.00: Îmi fac niște cartofi prăjiți cu Bratwurst. German style. Hai, că nu pot să am ghinion și de data asta. Miraculos, beau și puțină bere. Cina asta m-a costat în jur de 5 euro. Mai ok decât dacă luam ceva din centru.

20.00: Mă pun să joc Grand Theft Auto: San Andreas online, de dragul vremurilor bune.

23.00: Somn.

Mă trezesc la orice oră. Îmi amintesc că azi e ziua de cumpărături.

14.50: Am ajuns la Lidl, îmi iau zece ouă bio (2,50 euro) și tot felul de produse semipreparate. În total, am cheltuit vreo 30 euro. Ce să fac, sunt gustoase... Măcar nu beau alcool și nu fumez. 

16.00: Duc cumpărăturile acasă și plec spre Osnabrück, unde mă întâlnesc cu o amică. 

16.50: Ajung în Osnabrück, ne așezăm la o terasă, îmi comand o ciocolată caldă cu frișcă și un Berliner (6 euro și bacșiș). Ne mai plimbăm puțin, oprim pe la H&M și alte magazine și ne holbăm. Nu cumpăr nimic.

20.10: Plătesc parcarea (aproximativ 5 euro) și plec spre orășelul meu.

21.55: Fac un duș, iar azi e zi de Red Dead Redemption 2 pe Xbox.

Germanii închid duminica aproape totul, lumea stă în general acasă… asta fac și eu.

Te-ai prins, nu consum prea mult, iar în opinia multora am o viață monotonă. Dar probabil ține și de cultura germană, oamenii mi se par mai chibzuiți și au grijă de banii câștigați cu greu. Pot spune că economisesc suficienți bani încât să-mi pot face anumite plăceri, precum o vacanță, un iPhone nou sau o reparație auto necesară.

Merită traiul în Germania? Da și nu. Dacă vrei bani și nu te interesează alte aspecte, clar. Dacă vrei viață socială, să cheltui bani și să câștigi și mai mulți, atunci nu. Cine vrea o viață mai săracă, dar cu mai puțină muncă, mai puține dureri de spate, însă prieteni mai mulți și o viață socială activă, probabil că va găsi echilibrul între acestea într-o țară latină.

Bineînțeles, așteptările legate de un stil de viață anume diferă de la om la om, pot doar să le urez succes celor care vor să își încerce norocul pe tărâmuri vestice. Nu e nici ușor, dar nici imposibil. Însă eforturile există și le simți.