M-am săturat de oamenii care-mi spun cum să-mi hrănesc copilul

Înainte să nasc, aveam multe convingeri despre ce fel de mamă o să fiu – convingeri care s-au destrămat, rând pe rând. În călătoria mea maternală, a trebuit mai ales să mă dezvăț de anumite lucruri decât să învăț lucruri noi. Am fost nevoită să scap de ideile fixe despre cum ar trebui să fiu și să accept cine pot să fiu.

Înainte de acest proces, aveam mare încredere în mine, inclusiv în capacitatea mea de a face bebelușul să mănânce orice. Bineînțeles că totul a fost mult mai complicat decât mi-am imaginat.

Tranziția regimului bebelușului spre alimente solide apare cam după șase luni, când laptele nu mai e suficient pentru nevoile lui nutriționale și bebelușul începe să se ridice în picioare, să apuce mâncarea, să mestece și să scuipe. E o parte fundamentală a dezvoltării copilului, dar experții nu au căzut de acord cum ar trebui implementată.

Dacă orice milenial sau gen Z și-ar întreba părinții cum au făcut diversificarea dietei cu alimente solide, ar primi cam aceleași răspunsuri. Pediatrii le furnizau părinților un plan detaliat care suna cam așa: fructe și legume sub formă de piure la patru luni și jumătate; supă și cereale de la cinci luni și jumătate, apoi, câte un pic de parmezan, un pic de ulei, apoi alte grupuri de alimente. Cam așa ne-am obișnuit cu toții cu mâncarea.

Apoi, pe la începutul anilor 2000, a apărut conceptul de diversificare ghidată chiar de bebeluș, promovat de cartea Baby-led Weaning: Helping Your Baby to Love Good Food, a autoarei britanice Gill Rapley, care a lucrat timp de douăzeci de ani în domeniul sănătății publice.

Acesta a marcat începutul unei abordări diferite a subiectului. Autoarea susținea că bebelușii pot mânca ce mâncăm și noi. Pot continua să bea lapte cât timp vor, atâta timp cât primesc și mâncare obișnuită și explorează diverse alimente.

Diversificarea ghidată de bebeluș înseamnă că bebelușul se hrănește singur în loc să depindă de părinți să îl hrănească cu lingurița. Nu e recomandat să te joci de-a avionul cu lingurița, pentru că îi distragi atenția de la experiența culinară. În plus, bebelușii ar trebui să mănânce în același timp cu toată familia și să poată alege ce vor de la masa adulților.

Am vorbit despre abordarea asta cu nutriționista Francesca Ghelfi, membră a Programului pentru Educație Nutrițională (NNEdPro), o rețea internațională afiliată a Universității Cambridge, care promovează educația nutrițională. Tocmai a publicat o carte despre diversificare, Svezzamento Senza Pensieri (Diversificare fără griji), care s-a dovedit cel mai rațional și util volum pe subiect pe care l-am citit pe subiect. 

„Știința ne poate oferi niște răspunsuri, dar trebuie să le ajustăm la realitatea proprie. Nu există un singur mod corect de a diversifica dieta bebelușului”, a zis Ghelfi.

Premisa diversificării ghidată de bebeluș e să lași bebelușul să mănânce orice mâncare i se pare interesantă, așa că Ghelfi crede că cel mai important lucru pe care îl poți face dacă încerci această abordare e să te asiguri că dieta bebelușului e echilibrată nutrițional. Altfel, bebelușul „poate risca să mănânce mâncare prea sărată, prea dulce, prea grasă sau cu prea multe proteine”, a explicat ea.

Conceptul de diversificare ghidată de bebeluș e atât de nou încât nu avem prea multe informații științifice despre potențialele ei beneficii. Cercetătorii spun că bebelușii ar putea dezvolta abilități mai bune de reglare a dietei și ar putea fi mai puțin mofturoși la vârsta de doi ani, când încep să aibă preferințe. Pe de altă parte, diversificarea ghidată de bebeluș poate cauza deficiențe în dieta copilului și prezintă riscul ca el să se înece dacă mâncarea nu e tăiată corect. Deocamdată nu există suficiente cercetări pe subiect.

Pediatrul milanez Marco Nuara crede că nu are rost să ne divizăm atât de puternic pe tema diversificării. „Mie îmi place să-i spun diversificare inteligentă. Literatura științifică ne spune de ce nutrienți are nevoie un copil: carbohidrați, grăsimi, fier. Acestea se găsesc în cereale, legume, ouă, pește, carne, nuci. Restul depinde de noi.”

Așadar, ar trebui să le dăm bebelușilor orice au chef să mănânce? Sună bine, mai ales că e și altă dinamică în joc. În ultimii ani, a devenit un trend ca oamenii să posteze pe social media poze cu bebeluși care mănâncă singuri mâncare pentru adulți. Face parte din acest model cultural din cauza căreia e atât de epuizant să fii mamă în ziua de azi: suntem încontinuu bombardați cu informații despre ce e mai bun pentru copiii noștri și, mai ales, câte ar trebui să facem pentru ei (cât mai mult posibil, bineînțeles).

Evident că tații nu fac parte din acest model – mama e cea care trebuie să hrănească, să stimuleze și să aline bebelușul. Pe un grup din ăsta blestemat de Facebook, am citit postarea unei mame care a început așa: „Am nevoie de susținere”. Apoi ne-a zis despre fiica ei: „Ne temem deocamdată să îi dăm paste, dar nici nu vrem să o limităm”. O grămadă de mămici au sărit pe ea: „Cuuum, nu-i dai paste?!” sau „De ce te temi?”. Fiica ei are opt luni.

Dacă, în trecut, părinții urmau strict sfatul unui pediatru, acum am ajuns într-o eră în care oamenii urmează sfaturile unor necunoscuți de pe internet. Se încurajează unii pe alții să-și hrănească bebelușii cu mâncare pentru adulți. Oare chiar face o diferență atât de mare modul în care diversificăm dieta bebelușilor?

„Unii copii nu mănâncă imediat mâncarea. De multe ori, sunt copleșiți de atâtea noutăți și e important să nu dezvolte o aversiune pentru unele dintre ele.” Pe scurt, dacă simți că mâncarea pentru adulți nu e bună pentru copilul tău, e mai bine să rămâi la piureurile clasice.

„Le spun mereu părinților să le pregătească bebelușilor mâncarea lor, în funcție de etapa lor de dezvoltare, dar să îi lase să guste și ce mănâncă ei”, a zis Nuara.

Din păcate, mâncarea pentru bebeluși a devenit cumva o victimă pe altarul maternității perfecte. Mie snobismul ăsta îmi amintește de faptul că diversificarea e, de fapt, un privilegiu social și cultural. Puțini părinți au timp să gătească mâncare echilibrată și nutritivă pentru bebelușul lor.

„E vreo problemă cu mâncarea de bebeluși? Nu, și îți salvează o grămadă de timp”, a zis Ghelfi. Poate că nu e variată ca gust, dar e echilibrată nutrițional.

Îmi place să asist la cum descoperă copilul meu mâncarea, dar atunci când nu am timp să îi gătesc, îi cumpăr mâncare de bebeluși din comerț și îi place foarte mult. Mă tem să îi dau fructele bucăți, așa că le zdrobesc.

Cum sunt pasionată de mâncare, am sperat că va mânca orice imediat, că o să se arunce cu fața în castronul cu paste. Dar a trebuit să accept că, la vârsta de șapte luni și jumătate, pur și simplu preferă textura cremoasă a mâncării de bebeluși. Iar asta e ok.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.