Vizita mea horror la un ginecolog din România, de la infecție la tratamentul care m-a făcut legumă

Am suferit niște dureri menstruale atât de puternice încă de la al doilea ciclu. Mă tăvăleam în pat ore în șir, mușcam din pernă sau făceam gaură în așternut de cât îmi frecam picioarele ca să încerc să mă calmez. De-a lungul timpului am încercat tot ce se putea. Să fac mișcare îmi era însă aproape imposibil, pentru că la fiecare pas parcă cineva înfigea un cuțit în pântece și mă tăia cu lama pe coapse. Băile calde mă făceau să sângerez mai mult. Cocktailurile de calmante își făceau efectul la câteva ore.

Primul medic ginecolog l-am întâlnit la 11 ani. Era bărbat și m-a primit în cabinetul lui rece și steril ca să-mi facă o ecografie abdominală. Țin minte că a zis: „vai, ce drăguț, abia i-a venit ciclul! Ai dureri?” Am fost atât de stânjenită, încât mi-am jurat că o să merg doar la femei. La urma urmei, așa cum spunea Rachel în serialul Friends, no uterus, no opinion.

Au urmat mai mulți medici.

Speram să găsesc pe cineva care să nu-mi recomande doar cel mai slab calmant de pe piață. Cu cât creșteam, crizele din prima zi de menstruație deveneau din ce în ce mai nasoale. Aveam 19 ani când, într-o vacanță de vară la ai mei, în Suceava, am zis să merg la ginecolog. Era cazul să-mi mai fac un control de rutină și testul Papanicolau.

Mi-am făcut programarea telefonic. Site-ul cabinetului nu avea poze cu medicii, așa că nu aveam idee cine urma să se ocupe de mine.

Tata m-a dus cu mașina, dar am intrat singură în bloc. În scară puțea a pișat și, într-un colț, erau adunați mai mulți saci menajeri negri din care curgeau mizerii. Cabinetul era la parter.

În cabinetul apartament – sau apartamentul cabinet? – am fost întâmpinată de femeia de la recepție. I-am zis pe ce nume e programarea și la ce medic. Medicul era cu altă pacientă, așa că n-am avut ce face decât să aștept pe holul mobilat cu niște scaune negre de birou care aveau tapițerie găurită.

Am nimerit la o femeie, părea să aibă peste 70 de ani și mâinile și bărbia îi tremurau continuu. Mi-a trecut prin minte să plec, dar nu am putut face asta pentru că mi-a zis să mă dezbrac de la brâu în jos și să mă întind cu cracii în sus pe masa de consultație. Purtam o rochie, așa că a trebuit să scap doar de chiloți.

Până atunci, medicii la care am fost aveau instrumente moderne, toate sigilate, și, înainte de fiecare consult, mă anunțau că spatula cu care urmau să îmi deschidă vaginul e sterilă. Nu s-a întâmplat asta. Bătrâna mea doctoriță a luat un instrument de metal dintr-o cutie de tablă. Nu știu dacă a apucat să-l dezinfecteze având în vedere că am urmat imediat după cealaltă pacientă.

M-a prins de coapsă și-a vârât bucata aia de metal atât de brutal, încât am icnit. Mi-a palpat abdomenul, a luat secreție pentru Papanicolau, apoi m-a întrebat care e istoricul meu. I-am zis când a fost ultimul ciclu, ce probleme intime a avut mama și i-am povestit de durerile crunte pe care le am în fiecare lună. Am rugat-o să-mi găsească un tratament. Fără nicio analiză, mi-a zis să iau anticoncepționale. Și să fac spălături vaginale. Ani mai târziu am aflat că spălăturile duc la dezechilibrul florei și pH-ului.

După vizita la cabinet am cumpărat de la farmacie contraceptivele, pompa pentru spălături și niște ovule. A doua zi după consult, m-am trezit cu o mâncărime teribilă în interiorul vaginului. Am început un tratament ca să scap de ea și am luat prima pastilă din folia de anticoncepționale. Apoi am luat la citit prospectul. Recomandările se întindeau pe două file, iar restul erau efecte adverse. M-am speriat, dar am zis că medicul mi le-a recomandat, știe mai bine de ce, așa că nu cred că o să-mi facă rău.

După a doua pastilă am început să am primele simptome.

Dureri de cap și stare de amețeală. Le-am trecut cu vederea. Mai târziu, în acea noapte, am avut fluctuații de tensiune. L-am rugat pe tata, care era treaz, să-mi ia pulsul cu un aparat – aveam peste 100 de bătăi pe minut. L-am rugat să stea cu mine, să mai pălăvrăgim, ca să-mi iau gândul de la starea de rău.

După o oră m-a luat o stare de leșin. Mi-am luat tensiunea încă o dată și era prea mică. Într-un final, după o lingură de zahăr și un pahar cu apă (remedii băbești), am reușit să mă calmez și să adorm.

A urmat o zi în care mă simțeam foarte slăbită. Deși am zăcut marte parte din zi în pat, tot mi-am luat contraceptivul la oră fixă și mi-am pus o comedie la laptop. Pe la mijlocul filmului am izbucnit într-un plâns de nimeni și nimic nu mă putea opri. Nu aveam niciun motiv. 

Mama s-a speriat și a încercat să stea de vorbă cu mine. Credea că cineva m-a rănit, că s-a întâmplat ceva grav. I-am zis că nu, că plâng la o comedie. Hormonii mei o luaseră razna complet.

Au urmat alte trei zile de anticoncepționale.

La finalul săptămânii slăbisem aproape zece kile, aveam ochii roșii de la prea mult plâns, palpitații și fluctuații de tensiune. Eram și pe ciclu, și cu infecție. În a cincea zi de luat anticoncepționale m-a sunat și tipa de la recepție de la ginecologie să-mi spună că au venit rezultatele la Papanicolau. Dar nu putea să mi le spună la telefon. Trebuia să merg la cabinet pentru asta.

Pentru cine nu știe, testul ăsta reprezintă cea mai bună metodă de a depista într-o fază timpurie cancerul de col uterin sau eventualele modificări ale colului.

M-au luat toate transpirațiile și n-aveam decât un gând: e clar, am cancer. Altfel, de ce nu mi-ar fi spus rezultatul la telefon?

Mai îngrozită decât mine, mama a sunat-o pe femeia de la recepție să o întrebe direct dacă am sau nu cancer. A insistat că nu poate să spună la telefon, dar mama s-a răstit la ea și i-a explicat că nu putem aștepta până ajung eu la cabinet, trebuie să știm. Și până la urmă i-a zis, nu era cancer. Am răsuflat ușurată. 

Am mers însă la cabinet. Recepționera mi-a cerut iertare pentru că m-a speriat. Ea crezuse că e mai bine se aflu asta direct de la doctoră care urma să-mi citească și fișa de analize. Mi-am primit bucata de hârtie și m-am așezat pe un scaun găurit. Nu înțelegeam de ce e așa complicat de interpretat rezultatul. Pe o coloană erau enumerate afecțiunile, iar pe a doua erau înșirate căsuțe deasupra cărora scria „da” sau „nu”. Din fericire toate erau bifate cu „nu”.

După momentul ăsta m-am oprit din a lua pastile contraceptive și au urmat 13 zile de sângerare și dureri abdominale. Câțiva ani mai târziu am aflat că există alternative naturale pentru a avea o menstruație decentă.

N-am primit o rezolvare de la vizita mea la ginecolog, ba chiar mi-a reproșat voalat că nu există soluții pe care să le aplic și să funcționeze din prima zi, dar am rămas cu lecția asta pentru mine și alte femei: caută un ginecolog bun – pe recomandări, la clinici mari, cu cabinete în regulă, nu apartamente – și să fie unul care, înainte de toate, să-ți respecte sănătatea. 

Mai adaug o lecție: să te informezi mereu. Și nu de pe net, de pe bloguri sau site-uri pe care diverși specialiști le girează cu imaginea. Am lucrat pentru un medic unde jobul meu era să traduc materiale din străinătate și să le public pe site. Eu n-am însă nicio experiență în domeniul ăsta, la fel ca mulți alții care fac asta. Chiar în 2022 a fost deconspirat și Vasi Rădulescu pentru practici similare pentru site-ul său. Citește, caută informații în surse mai sigure, în cărțile și lucrările pe care le-au publicat medici și chiar în discuții directe cu ei, la fiecare consult. Eu aș recomanda „Biblia vaginului” de dr. Jen Gunter. Am găsit răspuns la aproape toate întrebările, de la igienă până la metode de contracepție.

Nu în ultimul rând, nu accepta de-a gata un tratament cu anticoncepționale decât dacă chiar vrei asta și corpul tău răspunde fără probleme la administrare. Sănătatea e mai importantă decât fantezia unui individ de a ejacula în interiorul tău fără să te lase gravidă.