Infidelitatea ar putea fi contagioasă, conform unui studiu

Multe lucruri pot duce la infidelitate - o eroare de gândire, prea multe pahare, etc. Dar cercetătorii dintr-un studiu spun că ar putea fi ceva contagios. 

Într-un studiu publicat în jurnalul Archives of Sexual Behavior în august, cercetătorii au descoperit că expunerea la infidelitatea altora poate predispune alte persoane să fie ele însele infidele în relațiile lor romantice. 

Raționamentul e următorul: Aflarea despre presupusa prevalență a infidelității ar putea reduce angajamentul unei persoane în propria relație și ar putea crește dorința acesteia de a avea un partener alternativ. 

„În cel mai recent studiu, ne-am axat pe circumstanțele în care e mai puțin probabil ca oamenii să folosească strategii care să-i ajute să evite tentația de a înșela. Sugerăm că un anturaj care dă impresia că infidelitatea este acceptabilă ar putea fi o asemenea circumstanță. Știind că alții au aventuri i-ar putea face pe unii să se simtă mai confortabil când se gândesc să înșele ei înșiși” a scris Gurit Birnbaum, una dintre autorii studiului. 

Birnbaum și alți cercetări au efectuat trei studii diferite pe relații heterosexuale monogame. În toate studiile, au expus participanții la comportamentul infidel al altora și le-au înregistrat reacțiile ulterioare în timp ce se gândeau sau interacționau cu alții. 

În primul studiu, studenții care erau în relații de cel puțin patru luni au vizionat unul dintre cele două clipuri - un video care estima că infidelitatea e prezentă în 86 la sută dintre relații și un clip care estima că era prezentă în 11 la sută dintre relații. Cercetătorii au cerut apoi participanților să scrie despre o fantezie sexuală. Juriul independent a evaluat fanteziile în funcție de nivelurile de dorință față de partenerii actuali și alternativi. 

Studiul a arătat că faptul că au aflat că prevalența infidelității era fie mare, fie scăzută prin intermediul clipurilor, nu a afectat dorința participanților față de partenerii actuali sau alternativi. 

Dar studiile ulterioare au dat rezultate diferite. 

În al doilea studiu, cu studenții care erau în relații de cel puțin 12 luni, cercetătorii au expus participanții fie la un act de infidelitate, fie la un „comportament neetic în general”, cum ar fi copiatul la facultate.

De exemplu, participanții cu exemplul de infidelitate au citit:

„Am cunoscut un bărbat superb în timpul unui interviu la locul său de muncă. Am obținut jobul și am început să muncesc cu el. După câteva săptămâni, m-a invitat la cină. N-am stat pe gânduri și i-am acceptat invitația. Ne-am sărutat pasional după cină. A fost cel mai mișto sărut de care am avut parte vreodată. Nu locuiesc cu iubitul meu și nu știe nimic despre asta.”

În timp ce participanții cu exemplul despre copiat tema au citit: 

„Sunt genul de student care trebuie să muncească pentru a-mi putea plăti studiile. Așa că, uneori, când trebuie să scriu un eseu, care mi se pare o provocare sau că-mi consumă timpul, îl copiez de la alți studenți. Când lucrurile devin grele, pot chiar să plătesc pe cineva să scrie eseul în locul meu. Vreau doar să termin studiile și să iau licența.”

Apoi participanții au văzut fotografii cu „necunoscuți atrăgători de gen opus” și au spus dacă i-ar putea lua în considerare ca potențiali parteneri. Numărul de oameni pe care i-ar putea considera ca parteneri a fost folosit ca index de interes pentru partenerii alternativi. 

Cei care au citit despre infidelitatea romantică au răspuns cu „da” la mai multe fotografii decât cei care au citit despre copiatul academic, indicând un interes pentru a avea mai mulți parteneri noi. 

În al treilea studiu, cercetătorii au examinat nu numai dacă expunerea la infidelitatea altora ar crește dorința participanților față de alți parteneri, ci și dacă ar depune mai mult efort să iasă cu alți parteneri în viitor. 

Pentru asta, studenții care erau în relații de cel puțin patru luni au citit rezultatele de la unul sau două sondaje. Unul estima că prevalența infidelității romantice era 85 la sută, în timp ce celălalt estima că 85 la sută era prevalența copiatului academic. 

Participanții au folosit apoi o platformă de mesagerie ca să interacționeze cu un asistent de cercetare a cărui poză era cu un membru „atrăgător” al sexului opus. Asistenții de cercetare au cerut participanților să le povestească despre hobby-urile și interesele lor, iar la finalul interviului au adăugat „Clar m-ai făcut curios. Sper să te văd din nou, și de data asta față în față”. Apoi li s-a cerut participanților să răspundă la acel mesaj cât și să dea o notă atracției sexuale simțite față de intervievator și angajamentului în relația curentă. Juriul independent a evaluat răspunsurile participanților legate de eforturile pe care au spus aceștia că le-ar depune ca să se vadă în persoană cu intervievatorii. 

Rezultatele au arătat că participanții care au fost expuși sondajului de infidelitate romantică și au considerat că intervievatorul lor e atrăgător au fost mai predispuși să trimită mesaje intervievatorului arătându-și dorința să se întâlnească din nou. Participanții care au fost expuși infidelității romantice au indicat de asemenea mai puțin angajament față de relațiile curente comparativ cu cei expuși copiatului academic. Adițional, cercetătorii au descoperit că bărbații erau mai puțin dedicați relațiilor curente decât femeile, indiferent dacă erau expuși infidelității romantice sau copiatului academic. 

Cercetătorii au considerat că rezultatele înseamnă că expunerea la infidelitatea altora face ca persoanele să fie mai puțin predispuse să se dedice relațiilor actuale și mai mult să caute alți parteneri. 

„După expunerea la infidelitatea altora, participanții au experimentat mai puțină dedicare în relațiile lor și o mai mare dorință de a avea parteneri alternativi. Aceste descoperiri sugerează că mediile care întrețin o mai mare prevalență a infidelității slăbesc motivația de a proteja legătura cu partenerul curent, și că probabil pregătesc scena pentru dorința de a avea alți parteneri. Asemenea medii pot face oamenii să fie mai vulnerabili la ea, dacă nu chiar să-i molipsească de-a dreptul cu infidelitate”, a scris Birnbaum. 

Un individ care spune că ar căuta un partener alternativ sau prezintă semne că ar vrea să se vadă cu o altă persoană nu e același lucru cu a avea o aventură. Dar cercetătorii au scris că mediile în care infidelitatea este ceva întâlnit ar putea justifica „abandonarea priorităților pe termen lung de menținere a relației în favoarea căutării unor alternative tentante”.

Autorii au speculat că „expunerea la adulter poate, de exemplu, dăuna obiectivelor pe termen lung și, prin urmare, să reducă sentimentele de vinovăție sau să atenueze rezistența față de infidelitate prin scăderea motivației de a proteja relația actuală”. Au spus totuși și că este nevoie de mai multă cercetare ca să clarifice cum exact să știi despre sau să fii în preajma infidelității altora influențează dorința oamenilor de a fi infideli. 

„Mediile în care infidelitatea este prevalentă nu transformă neapărat oamenii în persoane infidele. Chiar și așa, dacă cineva este deja vulnerabil la infidelitate sau dacă i se prezintă astfel de oportunități, aceste medii pot să le ofere imboldul necesar de a rezolva conflictul dintre a urma valorile morale și a cădea pradă tentațiilor pe termen scurt într-un mod care promovează infidelitatea”, a scris Birnbaum.