Filmul românesc care te face să stai cu ochii pe telefon ca pe butelie, mai ales în cuplu

De când cu pandemia, filmele românești au ajuns mai repede pe Netflix. Poate și unde platforma asta e populară în România cât să fie justificată achiziția drepturilor, poate și unde cei care au vândut sunt oameni care au fost mai interesați ca publicul să le vadă filmele, nu doar să le plimbe pe la festivaluri. Oricum ar fi, în ultimii doi ani au tot intrat titluri dintre cele mai căutate filme. Și surprizele sunt când ajung acolo la scurt timp după cinema.

Complet necunoscuți a intrat în cinema în septembrie 2021, dar recunosc că nici eu, nici vreunul dintre oamenii cu care mai vorbesc despre recomandări de filme n-am văzut nimic despre el. Apoi l-am găsit pe Netflix la finalul anului și din trailer părea în regulă. Așa că i-am dat play și-am dat peste un fir deosebit al unui film care există în mai multe versiuni și adaptări în mai multe țări din lume. Din 2021 e și în România în regia lui Octavian Strunilă și cu doi actori din Las Fierbinți pe care ai ocazia să-i vezi un pic altfel aici.

Pentru un film care se derulează într-un singur apartament, în câteva ore dintr-o noapte cu eclipsă de Lună, Complet necunoscuți putea fi foarte bine un eșec. Dar nu e, că subiectul e ce trebuie. Pe scurt, lucrurile stau așa: o cină între prieteni care vor să vadă eclipsa împreună. Sunt trei câte trei în cupluri și unul singur a cărui iubită n-a putut veni. Sunt oameni de circa 40 de ani, plictisiți de viețile lor, pe care îi mai ține în viață doar grija pentru ziua de mâine și mici bucurii pe parcurs. Sigur, îi mai ține oarecum în viață și prietenia asta care-i aduce în același loc. Sunt foști colegi din școala primară.

Pentru niște oameni care au reușit să țină legătura, și chiar să fie apropiați, aproape trei decenii, ai zice că s-ar putea cunoaște mai bine. Și de-aici începe povestea. Cineva vine cu ideea să joace un joc cât de cât cretin despre cum n-au secrete și să-și lase telefoanele pe masă. Regula e simplă: oricine primește un mesaj sau apel trebuie să îl citească, respectiv răspundă, ca să audă și ceilalți. E un alt fel de-a fi prins cu pantalonii în vine.

Deloc surprinzător, unii și unele au aventuri. Uneori e doar flirt, alteori e mai mult. Ce ar putea distruge și grupul, nu doar cuplurile? Cineva să calce strâmb și între ei, așa că se întâmplă și asta. Aceste fraze nu fac însă dreptate filmului, pentru că felul în care se ajunge la dezvăluirea aventurilor e mai mișto decât ai crede și decât te-ai aștepta de la un film românesc făcut de un regizor aflat la debut în lungmetraj (dacă ții cont de detaliile astea).

Uite cum stau telefoanele alea cu burțile în sus și abia așteaptă să dea în gât pe cineva cu o poză în care se vede mai mult decât ar trebui, cu un mesaj de dulce dragoste carnală sau cu o veste care schimbă vieți: cineva e gravidă.

Toate astea se adună în filmul ăsta și acoperă cam tot ce-ai putea afla despre parteneri de cuplu, dar și despre prieteni, inclusiv că ți-au ascuns ani buni că-s gay. Firesc, peste toate astea mai pune alcool din plin – la început cu vin, apoi cu votcă –, niște plâns în baie și divorțuri care trebuiau făcute la timpul lor, dar niciuna dintre părți nu vrea să zică ea prima. Odată ce se pune în mișcare jocul ăsta, deja te poți gândi în ce punct ai claca tu și ce anume n-ai vrea să audă niște oameni cu care ai împărțit ceva ani și ceva amintiri.

Dincolo de scenariu și acțiune, Complet necunoscuți se mai remarcă și cu doi actori: Leonid Doni, care îl interpretează pe Marcu, și pe care îl știi drept polițistul Robi din Las Fierbinți și Andreea Grămoșteanu care o interpretează pe Dora (soția lui Marcu). În film sunt amândoi un cuplu și sunt așa cum te-ai aștepta de la unul românesc: middle class, middle age, probleme cu soacra, copii acasă, plictisiți unul de altul și de viața în doi, înclinați spre indiscreție pe care s-o dovedească telefonul.

În plan secundar e în regulă și Anca Dumitra, care o interepretează pe Maria, și pe care ai putea-o ști drept Geanina din Las Fierbinți. Eh, în Complet necunoscuți este psihologă, dar una necăjită că soțul (Ștefan, jucat de Alexandru Conovaru) nu crede în terapie și că fiica ei o disprețuiește. Pe cât de terapeută e, pe atât de vraiște sunt relațiile ei din căsătorie, dar poate pentru că își face mai bine treaba când e detașată de subiecți și subiect.

Ceilalți actori sunt în regulă dar nu chiar remarcabili, așa că dacă ești tipul de om care se uită la comedii de-astea lejere ca să vadă acToRIe d-AiA cA Pe VRemUrI aDEvĂRatĂ (orice ar însemna asta) mai bine nu. Că nu e despre asta, ci despre o felie de cotidian în care te-ai putea regăsi lejer transformată în film. Și de-aici începe povestea filmului din lumea reală și-l pune în clasamentul unora dintre cele mai căutate filme.

După ce s-a uitat la Complet necunoscuți cineva căruia i-am recomandat filmul mi-a zis că, da, frumos, a râs, dar știam că mai există unul din Franța? Nu știam, dar am cercetat. Așa am ajuns la Nothing to Hide sau Le Jeu, cu titlul original. Miza e aceeași: prieteni vechi se întâlnesc la cină, bagă niște vin, vor să vadă eclipsa, se plictisesc, pun telefoanele pe masă, se dezlănțuie Iadul. Doar că înainte să mă uit la oricare dintre ele am văzut menționat un film într-un articol din VICE. Era vorba de Perfetti Sconosciuti și m-am uitat un pic să văd ce oferă. E la fel ca filmul francez și cel românesc și ce mama dracului se întâmplă aici? Cine de la cine a copiat? 

Okay, n-a fost chiar așa o surpriză – și cel românesc nu-i o copie, ci o adaptare. Perfetti Sconosciuti a fost primul, din 2016, cu premisa asta: șapte prieteni, o cină, pun telefoanele pe masă și curg secretele. De la filmul italianului Paolo Genovese și până în prezent, au apărut peste 20 de versiuni. Sunt traduceri și adaptări pe același subiect și asta a făcut Perfetti Sconosciuti să intre în Cartea Recordurilor drept filmul cu cele mai multe ecranizări. Mai mult, Netflix îl folosește și ca să marcheze altă premieră: primul său film arab. E pregătit pentru finalul lui ianuarie 2022.

În România ai Perfect Strangers (Complet necunoscuți), în Turcia ai Stranger in My Pocket, în Ungaria e BÚÉK, în timp ce Mexic are Perfectos desconocidos și Armenia are Unknown Subscriber. Ca să nu mai zic că există și Kill Mobile din China sau un remake neoficial pentru India cu numele Loudspeaker. Și nu-s făcute doar pentru că regizorii și scenariștii din țările astea au rămas fără idei, ci pentru că premisa e bună.

În afară de cel românesc, eu am mai văzut doar filmul francez. Primul șoc e să vezi ce înseamnă „bărbat, 40 și ceva de ani, nemulțumit de viața lui, băiatul lui mama” sau „femeie aproape de vârsta mijlocie, dornică să aibă copil, atrăgătoare și naivă” în Franța și-n România. E fascinant să vezi același film, dar făcut „pentru ăilalți” ca să înțelegi un pic cum e și societatea aia. Sigur, poate mă înșel și fiecare regizor, fiecare responsabil de casting, s-a inspirat de la Perfetti Sconosciuti și n-a făcut decât să caute corespondenți în țara lui. Oricum ar fi, chirurgul plastician din România e cam cum te-ai aștepta să fie un medic de felul lui, în timp ce cel din Franța e cam cum ți-ai imagina un medic de vârstă mijlocie care trăiește în Paris sau Lyon, în zona bună, destul de mulțumit de viața lui și cu ceva mai mulți bani decât al nostru.

Al doilea șoc nu-i chiar un șoc, ci mai mult o observație: infidelitatea este, de multe ori, doar o scânteie care să-ți dea senzația că mai trăiește ceva în tine și nu ești doar o carcasă care cară responsabilități între prieteni, copii, soții, soți, mame și tați. Poate de-aia între 2016 și 2021, Perfetti Sconosciuti – cu versiunea Complet necunoscuți – se simte ca ceva care nu îmbătrânește. Nu că e bine sau rău, ci doar se simte mai puțin a film, ci mai mult a interpretare artistică a unui fapt uman. Regizorul Bogdan Strunilă a zis următoarele despre asta: „Este vorba despre cele trei vieţi pe care le are orice om, o viaţă publică, una privată şi alta secretă. Se pare că nu e chiar foarte bine să intrăm în viaţa secretă pentru că lucrurile se complică foarte mult. Întrebarea e: cât de mult intrăm în viaţa partenerului nostru şi dacă merită să facem asta?”.

Ca să închid și comparația cu versiunea franceză, nu-i mai bun sau mai prost al lor, că ideea e destul de simplă și chestiuni ca regie, jocul actorilor sau scenografie sunt și ele destul de subiective. Ce să zic despre actori, când înțeleg limba abia cât să cer o cafea, un croissant și un pahar cu apă? Dar dacă e să le vezi pe ambele – sau dacă-ți faci un scop din a le vedea pe toate – poate începi de la cel în română și apoi vezi cum au înțeles alții subiectul. 

Ca reproș pentru românescul Complet necunoscuți, taximetristul Toma (jucat de Adrian Ștefan) nu-i deloc credibil în rolul ăsta. Sau poate că eu și alți români am întâlnit alți taximetriști, în timp ce regizorul și cine a făcut castingul sunt pe Pelicanu Select și n-au dat decât de bărbați șarmanți – până și Relu în Umbre e mai credibil ca taximetrist decât acest băiat care nu înțelege ce caută în viața lui din scenariu.

Totodată, e încă un film românesc în care toți ceilalți implicați par să nu înțeleagă prea bine cum reacționează o adolescentă sau un adolescent și preiau niște bucăți de film american de categorie D. Același reproș și pentru 5 minute, unde adolescenta e ceva mai implicată în acțiune. Și, sigur, românii sunt fierți pe mâncat melci când se întâlnesc cu prietenii lor să vadă eclipse. Dintre toate mâncărurile, da, se consumă relaxat niște melci – oh, nu, unde e ciorba de altă dată? Da, știu, glumele cu ciorbă în filmele românești au fost retrase de pe piață de vreo trei ani.

Altfel, filmul a prins un top 10 cu cele mai căutate filme pe Netflix, e lejer ca șprițul de vară și stai să vezi ce frumos au mobilat oamenii ăia o sufragerie bucureșteană. Pune-l pe listă și vezi unde ai opri tu un joc de tipul ăsta, dacă ți s-ar întâmpla vreodată. Și ține minte: dacă ai ceva de ascuns, să nu care cumva să pornești tu așa ceva – sau folosește anplm modul DND.

Ai Complet necunoscuți pe Netflix aici.