De ce politica românească are nevoie de mai multe femei, chiar dacă asta enervează chiar și femeile

Când singura femeie din Guvernul României este Gabriela Firea înseamnă destul de clar că avem o problemă ca țară.

Înc-o zi, înc-o poveste cu ce mai fac parlamentarii României. De data asta e vorba de adoptarea de către senatori a unui proiect de lege care prevede ca pe listele de candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi Senat să fie minimum o treime femei, iar o parte dintre acestea să fie pe locuri eligibile. Legea asta e necesară din simplu motiv că dacă lași partidele de capul lor, se ajunge la situația de acum – numai 18,8 la sută dintre parlamentarii români sunt femei. 

Publicitate

În Guvern e și mai rău. În locul în care se iau cele mai importante decizii ale țării e o singură femeie și aia e nimeni alta decât Gabriela Firea. Așa a ajuns România pe ultimul loc în UE când vine vorba de reprezentarea femeilor în guvern. Practic, suntem în competiție cu țările islamice la capitolul ăsta.

Cu toate astea, există români care nu văd nimic în neregulă cu acest lucru, deși trăim într-o țară în care femeile reprezintă mai mult de jumătate din populație. 

Printre aceștia se află deputata Cristina Prună, una din speranțele libertariene ale USR. Ea a reușit să creeze bahaos pe internet după o postare în care zicea că vai, Doamne, nu e nevoie de o lege specială pentru femei, că acest lucru „e o palmă dată tuturor femeilor care nu vor tratament preferențial, ci egal” și că „femeile sunt la fel de determinate, inteligente și curajoase precum bărbații“, de parcă despre asta e vorba.

Screenshot cu statusul Cristinei Prună

Postarea Cristinei Prună e și mai ciudată în contextul în care legea asta nu reinventează apa caldă. Inițiative asemănătoare au existat și în alte țări din Europa și au fost adoptate în Franţa, Belgia, Spania, Grecia, Irlanda, Polonia, Portugalia și chiar și în Republica Moldova, care ne bate la fundul gol la capitolul reprezentare de gen. Moldova e un stat în care 39,6 la sută dintre membrii Parlamentului sunt femei.

Pe Cristina Prună a sărit imediat să o susțină Denisa Neagu, o deputată USR de care pun pariu că nu ai auzit până acum. Ea a zis: „Avem nevoie doar de încurajare din când în când. Femeile pot reuși și fără cote de gen, au demonstrat de mii de ori că pot.” Dacă doar de asta e nevoie, atunci o încurajez și eu pe Denisa Neagu să nu mai îngroașe rândurilor politicienilor fantomă din Parlamentul României și să pună mână să reprezinte și interesele femeilor care au pus-o în funcție. 

Publicitate

Problema cu aceste două deputate e că nu înțeleg că nu ajungi în Parlament doar cu curaj, inteligență și determinarea. Femeile pur și simplu nu sunt puse pe liste și, când sunt trecute, nu-s pe locuri eligibile. Asta e strict alegerea bărbaților de la cârma partidelor, iar până acum nu exista nicio lege care să-i oblige să facă altfel. 

Femeile sunt izolate politic de către partide și asta din cauza misoginismului

Partidele tradiționale, în stupizenia lor, au biroul executiv, filiale locale, organizații de tineret, seniori și de femei. Asta pentru că fiecare să știe de pătrățica lui. Numai de-aici îți poți da seama cum funcționează discriminarea la nivelul partidelor. Dacă, totuși, ai reușit, ți-ai făcut cumva loc și ai prins, ca femeie, un scaun în Parlament, ai de înghițit toate mizeriile Pământului de la colegii tăi, de la presă și de la opinia publică. 

Nu vreau să-mi închipui cum e să lucrezi zi de zi cu Ludovic Orban care credea despre colegele lui de partid că au ajuns în politică prin patul politicienilor, cum e să te strige Victor Ponta „parașută” sau „hienă rârâită” sau să-ți zică Liviu Brăiloiu „Prințeso, sugi pula!” (ținta era Florina Presadă, în decembrie 2017; mesajul a fost reluat de senatorul PSD Claudiu Manda în iunie 2018: „Rămâne cum v-a spus domnul Brăiloiu.”). Mai e și momentul cu Șerban Nicolae — pe atunci senator PSD — care i-a zis deputatei USR Cosette Chichirău: „Eu am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal, acum ce să facem?” El și primise o replică excelentă de la Cosette: „Trăim ca să nu mai furați voi, de aia trăim!” și cum n-avea altceva decât vocabular de ultimă speță a ales să arunce cuvinte aiurea.

Publicitate

Astea-s doar câteva momente, dar știu sigur că o parte din femeile din PNL – cu deja celebrul congres, PSD, USR și UDMR care au inițiat acest proiect de lege știu foarte bine despre ce vorbesc. 

Aceeași Florina Presadă a avut o reacție și după statusul Cristinei. „Fix femeia care a fost unul dintre cei mai obedienți soldați ai găștii Barna pentru a-și asigura un loc eligibil pe listele de la parlamentare a găsit de cuviință să vorbească despre meritocrație, argument suprem împotriva cotelor de gen. Incredibilă impostură”, a spus ea despre cum a reușit cândva colega ei să ajungă vizibilă pe scena politică. Florina a plecat din USR în 2021. 

A încheiat mesajul cu o speranță: „Sper ca proiectul să treacă și de Camera Deputaților, cu sau fără votul Cristinei Prună.”

Mai multe femei în politică nu garantează politici mai bune pentru femei, dar măcar cresc șansele

Oana Băluță, cercetătoare specializată în gen și politică, a făcut într-o postare pe Facebook o trecere în revistă a inițiativelor politice de după 1990 menite să crească ponderea femeilor în politică. Ea amintește că Mona Muscă a fost un fel de Cristina Prună la vremea ei și s-a opus la orice măsură menită să stimuleze partidele politice să selecteze și să nominalizeze și femei.

„Paula Ivănescu a propus modificarea art. 39 din Legea partidelor politice în vigoare la acea dată (Legea 27 /1996). Ce propunea era ca din suma de bază alocată de la buget pentru subvenţionarea partidelor politice să se reţină o cotă de 20 la sută, care să se împartă ulterior în mod egal între partide în funcţie de mandatele femeilor în Parlament”, amintește Oana.

Publicitate

Atunci, liberala Mona Muscă a declarat că „este aproape jignitor să intre femeile în politică pe baza unor sume de bani care se dau în plus partidelor”. Tot ea a mai spus că acordarea unei bonificaţii partidelor care promovează femei în Parlament ar echivala cu „recunoaşterea handicapului femeilor de a reuşi prin ele însele, totalmente fals”.

Mai multe femei în politică nu garantează automat că vor fi și politici mai bune pentru femei. Vedem asta la Cristina Prună, am văzut-o și la Mona Muscă, Viorica Dăncilă, Lia Olguța Vasilescu, Elena Udrea sau Raluca Turcan și la multe alte femei care nu au simțit că ar trebui să reprezinte ambele sexe.

Politicieni proști pot fi și bărbați, și femei, dar măcar un număr mai mare de femei ar putea să crească șansele ca în Parlament să se discute și despre problemele femeilor, nu doar pe cele care îi afectează direct pe bărbați.

După cum remarca într-o postare pe Facebook expertul în politici publice Marius Ghincea, politica nu se bazează pe meritocrația despre care tot auzi zilele astea, ci pe reprezentativitate. Ceea ce mă face să mă-ntorc la faptul că femeile reprezintă mai mult de jumătate din populația României. You do the math.

Pe final vreau să-ți mai zic doar că această lege s-ar putea totuși să nu fie implementată și, așa cum a spus senatoarea USR Cristina Iurișniți, una din inițiatoare, „sunt multe șanse ca legea să cadă, fie la vot, fie în uitare prin sertarele comisiilor într-un veșnic circuit misogin anti-european”. Cât despre postarea Cristinei Prună, nu pot să mă abțin să nu citez din Madeleine Albright: „Există un loc special în iad pentru femeile care nu ajută alte femei.”

Tagged:

USR

Mai
multe articole similare
România are nevoie de mai multe femei în politică. Uite de ce
6 momente penibile cu Nicolae Ciucă, fanul lui Țepeș care ar vrea să uiți că-i acuzat de plagiat
Trei mizerii mascate de legea anti-gay și cum mai poate fi oprită odată ce-a trecut de Senat
De ce ai putea face închisoare dacă înjuri politicieni români și ce vină are USR în treaba asta
Ce mizerii au mai făcut politicienii români cât restul lumii era cu ochii pe războiul din Ucraina
Lui George Simion îi e scârbă de români, în timp ce-i minte că ține cu ei? O anchetă
Toate lucrurile care nu s-au schimbat în cei aproape 7 ani de la Colectiv, în ciuda condamnărilor
Momentele penibile în care politicienii români au dat legi anti-LGBT în loc să muncească pe bune