Mi-am făcut vasectomie și nu m-a durut deloc

O să trec direct la subiect. La o săptămână după ce doctorul mi-a operat coaiele, încă simt un disconfort. Nu mă dor, nu chiar, dar sunt foarte conștient de ele într-un fel în care n-am fost până acum. Versiunea scurtă a articolului este că mi s-a făcut o procedură medicală de rutină care m-a sterilizat. Operația în sine a durat în jur de 15 minute și nu am simțit mare lucru. Am făcut-o fiindcă eu și soția mea nu ne dorim copii, este o metodă contraceptivă extrem de eficientă și trăim în Carolina de Sud, un stat care ar putea să-i facă viața soției mele un coșmar dacă ar rămâne la un moment dat gravidă. 

Lunea după ce Curtea Supremă a anulat Roe v. Wade, mi-am făcut programare la un urolog de lângă mine ca să-mi fac vasectomie. Aveam deja pe listă să-mi fac o vasectomie, dar nu mă grăbeam. M-am gândit că m-ar costa prea mult și că o să stau la pat o perioadă, așa că o să o fac când o să pot. 

E bine că am făcut programarea rapid - cererea pentru procedură a atins un apogeu de când cu legea. Clinicile din țară sunt asaltate cu programări pentru vasectomie. O clinică din Carolina de Nord are locurile blocate pentru următoarele trei luni. Există chiar și un TikTok viral, vizualizat de peste patru milioane de ori, despre un bărbat care și-a făcut o vasectomie pentru soția sa care locuiește într-un stat roșu. În secțiunea de comentarii, oamenii îl numesc erou. 

Faptul că a pierdut dreptul constituțional pentru autonomia propriului corp a grăbit situația pentru mine. Soția mea și cu mine ne apropiem de 40 de ani. Nu avem copii și nici nu ne dorim. Ea are o problemă de sănătate care poate duce la complicații în timpul sarcinii. Trăiesc în Carolina de Sud, unde legile legate de avort se schimbă rapid. Momentan este ilegal după șase săptămâni, dar legislatorii lucrează să interzică avortul în totalitate. Probabil că o vor face. Carolina de Sud este un stat profund roșu. 

Un nou proiect de lege vizează „protecția informatorilor” care anunță autoritățile despre o femeie care caută să facă avort. „Aștept cu nerăbdare ziua când n-o să mai avem niciun avort în Carolina de Sud și nu vom mai avea nicio excepție”, a spus guvernatorul Henry McMasters reporterilor în iunie.

Medicii din statele anti-avort se confruntă cu noul cadru legal și refuză să trateze femeile cu sarcini extrauterine și alte complicații, fiindcă le este teamă să încalce noile legi, pe cele prost scrise sau cele vechi care au intrat din nou în vigoare după anularea Roe. De exemplu, femeile din Texas, unde am trăit majoritatea vieții, nu pot să primească tratamente care le-ar salva viața după ce pierd o sarcină din cauza legile restrictive referitoare la avort.

În toiul acestui coșmar, să-mi fac vasectomie a părut cel mai ușor, cel mai ieftin și cel mai sigur lucru ca să mă protejez pe mine și pe soția mea. Am fi putut să călătorim în alt stat dacă soția mea ar fi rămas gravidă, dar cine știe cum va fi în Carolina de Sud în următoarele luni. Ar fi de asemenea mult mai ieftin și mai puțin dureros fizic și emoțional pentru mine să-mi fac vasectomie decât ca ea să facă avort în viitor. 

Și aparent, e mult mai ieftin decât credeam. Asigurarea mea a acoperit procedura, dar dacă nu eram asigurat, m-ar fi costat în jur de cinci sute de dolari. Potrivit Planned Parenthood, costul unei vasectomii este între zero și o mie de dolari. Din nou, asigurarea poate să acopere costul total al procedurii. Costul avortului variază mult în funcție de statul în care este sarcina și statul în care are loc procedura. Ca să acoperi costurile cu asigurarea este un coșmar. Prietene cu care am vorbit mi-au spus că au plătit chiar și 750 de dolari pentru pastile care induc avortul în statele roșii, dar costul se poate cu ușurință tripla. 

Cea mai mare dificultate a fost, sincer, să găsesc un doctor în care aveam încredere. Din experiența mea total anecdotică am observat că urologii sunt în special niște ciudați. Am avut la un moment un urolog în Texas care avea o mulțime de cărți creaționiste împrăștiate prin sala de așteptare și, fără să-i cer asta, în timpul programării mi-a arătat o carte cu imagini pe subiectul ăsta. 

Când m-am uitat la Google Reviews despre urologi din apropiere, am găsit același comportament ciudat. O recenzie utilă a explicat cum cabinetul doctorului era plin de pamflete care explicau modul în care țara e condusă de o cabală care mănâncă bebeluși. O alta a inclus o imagine cu un „altar” în foaier. În imagine apărea o colecție de șepci cu Trump în fața unui portret al fostului președinte. 

Într-un final am găsit un urolog cu recenzii bune care mi-a acceptat asigurarea și am făcut o programare. Totul s-a desfășurat în doar câteva minute. „Încasezi una pentru echipă?” m-a întrebat doctorul după ce a intrat pe ușă. „Ei bine, faci un lucru bun.” Am vorbit preț de câteva minute, mi-a inspectat organele genitale și mi-a spus să mă rad înainte de procedură. 

O săptămână mai târziu, am luat o doză mare de diazepam pentru care îmi dăduse rețetă, iar soția mea m-a condus la spital unde trebuia să aibă loc operația. Un tip m-a pregătit pentru intervenție, adică mi-a dezinfectat zona și a pus un material în jurul penisului și testiculelor. Apoi a venit cea mai nasoală parte: să-l aștept pe doctor să apară și să facă mica tăietură. Eram drogat cu diazepam, coaiele și penisul mi se răcoreau la aer în timp ce ascultam de la radio Wheatus „Teenage Dirtbag”.

Fix la versul cu iubitul lui Noelle care conduce IROC, a intrat doctorul. A glumit cu asistenta lui despre cântec și au trecut la treabă. Dacă nu știi ce se întâmplă în timpul unei vasectomii, citește mai departe.

Mi-au răcorit coaiele cu un jet de aer comprimat și apoi mi le-au injectat cu un anestezic local. Am simțit o ciupitură, ca la orice altă injecție și apoi o căldură rapidă în testicule în timp ce-și făcea treaba anestezicul. După aceea, am simțit presiune și mișcare, dar nicio durere. M-a ajutat că eram pe diazepam. 

După aplicarea anestezicului local, medicul a tăiat partea laterală a fiecărui sac testicular și a căutat în interior canalul deferent. Ăsta e tubul care cară spermatozoizii de la testicule în camerele din ele ca să facă sperma. În vasectomie, doctorul taie canalul deferent și-l blochează. Încă produci spermă, dar nu are spermatozoizi în ea. Am simțit cum făcea toți acești pași, dar nicio durere. 

S-a terminat în aproximativ zece minute. Doctorul mi-a spus înainte că unii bărbați dorm în timpul procedurii. Mi s-a părut greu de crezut atunci, dar doza de diazepam a fost destul de mare și durerea minimă.

Doctorul a plecat, iar asistenta mi-a pansat testiculele și mi-a spus să-mi pun boxerii pe mine cât mai strâns cu putință. Nu puteam să-mi simt coaiele, așa că am întors elasticul și mi-a spus să-i trag cât de sus pot. Am petrecut restul zilei întins pe canapea jucându-mă pe telefon. 

Sunt inflamat de atunci. Este ca o durere surdă, o pulsație joasă. Mi-au dat ketorolac, un analgezic non-narcotic care ia durerea cu o viteză și o eficiență la fel de șocantă ca restul procedurii. Per total, perioada de recuperare nu a fost rea. În primele zile nu am avut voie să depun efort - fără să ridic greutăți mai mari de două kilograme jumate - și a trebuit să stau cât mai puțin timp în picioare.

Am putut să lucrez a doua zi, dar am făcut-o din pat, cu un birou de plastic ieftin pentru laptop ca să-mi protejez testiculele. Doctorul mi-a spus că dacă totul merge bine, nu mai trebuie să-l văd niciodată. „Oamenii care se întorc în cabinet sunt cei care nu urmează protocolul de recuperare”, mi-a spus în timp ce ieșeam pe ușă. 

Am trei prieteni care și-au făcut vasectomii și numai la unul dintre ei a fost nasol și asta fiindcă nu s-a odihnit după. În mod ideal, trebuie să petreci până la șapte zile culcat pe spate, cu picioarele ridicate. Asta grăbește procesul de vindecare. Un amic de-ai mei n-a ascultat și a ieșit la băută cu prietenii după ce a făcut operația. A făcut infecție. E bine acum, dar i-a luat mai mult timp însănătoșirea și l-a durut. 

Dar s-a simțit atât de normal după ce doctorul i-a tăiat ceva la coaie că a putut să iasă la băută. Atât de lipsită de durere și ușoară e procedura. Așa cum am spus la început, cea mai nasoală parte a procesului este cât de conștient sunt de zona inghinală acum. Nu simt durere, doar ce mi-am amintit că am uitat să iau analgezicul de dimineață. E vorba despre chiloții strâmți, mâncărimea pe care o simt când îmi crește înapoi părul pubian - toate sunt mai mult un disconfort decât orice altceva. 

Am fost șocat, nu doar de cât de rapid și nedureros a fost, dar și de atitudinea tuturor celor implicați. Prietenii m-au lăudat că am făcut asta înainte să treacă la glumițe - toate glumele ieftine și ușurele la care te-ai aștepta despre cum „te-au aranjat”.

În timp ce stăteam pe masa de operații și simțeam mâna doctorului pe lângă scrot, m-am gândit la o poveste despre un avort pe care mi-a spus-o o prietenă. Se petrecea în urmă cu zece ani într-un stat roșu. S-a prins că e gravidă extrem de devreme. Tot ce avea nevoie era să ia o pastilă. Dar procesul de a obține acea pastilă era invaziv și înnebunitor. Trebuia să asculte un discurs despre riscurile de cancer de la avort de la o asistentă care evident că nu credea asta, să vadă un video despre opțiunile de adopție, să treacă printr-o perioadă lungă de așteptare de o săptămână și o ecografie transvaginală. Totul ca să primească o pastilă. De asemenea, a costat-o mai mult decât operația mea. 

Avortul ei n-a fost același lucru ca vasectomia mea. Dar ambele au fost despre sănătatea reproductivă, ambele alegeri personale legate de propriul corp și ambele ceva de rutină. Mi s-a părut ca și cum lumea s-a dat peste cap ca vasectomia mea să fie cât mai ușoară cu putință. În același timp a făcut tot ce e posibil ca avortul medicamentos al prietenei mele să fie cât mai îngrozitor.