A mai trecut un an în care ți-ai consumat mare parte din revoltă și ai descoperit că puține lucruri mai pot opri guvernarea PSD, atunci când vor să elibereze penitenciarele patriei și să pună la pământ Justiția. Un an în care ne-a unit o disperare comună, așa că am mai rămas în piață încă un ceas, doar ca să strigăm „Muie PSD”.
Mesajul ăsta a ajuns pe câmpuri, pe clădiri și pe numere de înmatriculare. Unii au mers sute de kilometri pe jos ca să-l strige în față celor care i-au scos din nou din case. Un an de proteste cu viscol, ploaie, dogoreală și gaze lacrimogene. Un an de proteste în care mai mulți ca niciodată au ales să plece pentru totdeauna din România.
Videos by VICE
Am început devreme, căci pe 20 ianuarie toate drumurile au dus la București. Undeva între 40 și 60 de mii de oameni s-au plimbat prin fleoșcăială, pentru a arăta că opoziția nu moare și nu tace, oricâți pumni și-ar lua în gură. Totuși, zecile de mii s-au scuturat rapid, iar doar câteva sute s-au unit în semn de protest în fața Guvernului de ziua Micii Uniri.
Și dacă crezi că revolta nu mai înseamnă nimic, atunci trebuie să-ți amintești că guvernarea PSD-ALDE a încercat să confiște chiar și Piața Victoriei. Pe 9 iunie, o armată în alb a descins cu autocare și trenuri în București. Oameni simpli aduși din toate colțurile țării, pe banii partidului, pentru a asculta câteva ore de discursuri conspiraționiste de la Dăncilă, Firea și Dragnea.
Două luni mai târziu, partea cealaltă a baricadei a venit să-și ia piața înapoi. Însă a plecat cu plămânii intoxicați cu gaze lacrimogene, cu picioare secerate de vânătăi și cu urme adânci ale pulanelor Jandarmeriei Române. Diaspora venită pentru a se plânge de cum e sugrumată țara s-a trezit alungată din nou cu o violență nemaivăzută după Mineriade. Și dacă ai uitat, peste 450 de oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale după un 10 august în Piața Victoriei.
Nu doar opoziția antiguvernamentală a învățat să protesteze. De la extrema-dreaptă și fundamentaliști religioși, până la victime ale violenței domestice și comunitatea LGBT. Cu toții s-au prins că cel mai bine se fac auziți în stradă, fie că strigă pentru drepturi egale ori vor să te întoarci la valorile neamului lui Burebista.
Dacă ai uitat cum a arătat ultimul an de proteste, ți-am făcut o selecție de fotografii care s-ar putea să-ți trezească ultima scânteie de speranță ori să te adâncească în resemnare.