Ce înțeleg tinerii din filmele din anii 2000 care te-au învățat ce vor femeile

Cum se prezintă „500 Days of Summer”, „She’s All That” și „Bridget Jones’ Diary” în 2020.
20 Aprilie 2020, 4:00am
filme romantice, filme despre relatii, filme din anii 2000
Captură din „500 Days of Summer”  

Poate că ești un tăntălău din ăla clasic care se uită la Love, Actually de fiecare Crăciun și cunoaște în detaliu toate filmele Sandrei Bullock. Sau poate că ești tipa alternativă și cool care le-a zis tuturor că preferă Juno, dar s-a uitat pe ascuns la The Holiday. În orice caz, dacă ai douăzeci și ceva ani, sunt mari șanse să te fi uitat la multe comedii romantice în adolescență.

Comediile romantice au fost pe val între 1990 și 2000, când toată lumea era hetero, cis, albă și capabilă să intre într-o rochie mărimea S. Pe când New York era singurul loc din lume și nimeni nu auzise de depresie. Pe când singurul job era editor pentru o revistă de femei – nu că ar fi contat, pentru că adevăratul job al protagonistei era să se căsătorească cu tipul sexy și alb după fix o singură declarație de dragoste în public.

Mă întreb cum ar fi văzute azi filmele astea. Tinerii din generația Z sunt mai iluminați decât generațiile anterioare; o urmăresc pe Barbie Ferreira pe Instagram și fac greve împotriva încălzirii globale. Au auzit de spectrul genului și nu dau doi bani pe Piers Morgan. Așadar, ce cred ei despre comediile romantice clasice care au scos profituri de milioane de dolari în box office acum un deceniu sau două?

She’s All That (1999)

„N-am putut să ignor suficient sexismul cât să mă bucur de filmul ăsta. Fetele din film sunt atât de obiectificate, încât mi s-a făcut rău; tipul protagonist zice încă de la început că orice fată ar putea fi regina balului dacă are un cur mișto și un iubit – practic, le spune adolescentelor care se uită la film că valoarea lor depinde de aspect și de partenerul lor. N-am rezonat deloc cu adolescenții din film – nu mi se par ființe umane reale. Singurele lor aspirații sunt să fie populari și să câștige titlul de regele sau regina balului.” – Lydia, 16 ani

„Când personajul principal e părăsit de iubita lui, declară că oricum nu e de neînlocuit și că, dacă îi dai jos machiajul și sutienul, e de nota 6. E atât de sexist să zici că fosta iubită e falsă și proastă doar pentru că te-a părăsit. Sugerează că singurul lucru care contează pentru bărbați e aspectul și statutul social.” – Taylor, 16 ani

„Protagonista, Laney, e considerată o loseriță dubioasă doar pentru că nu e interesată de machiaj și de haine, e băiețoasă și e pasionată de artă. Când își face transformarea, practic renunță la toate lucrurile care o definesc. Asta sugerează că singurul lucru atrăgător la femei e corpul și că toate trebuie să fie super feminine, dar, din păcate, le încurcă personalitatea și pasiunile.” – Hannah, 17 ani

Bridget Jones’ Diary (2001)

„Bridget locuiește în Londra, care e cel mai divers loc din Marea Britanie, dar în film nu există nicio persoană care să nu fie albă și bogată. Nici măcar personajele secundare nu sunt diverse. Chestia asta n-ar fi acceptabilă dacă filmul ar fi făcut azi.” – Jack, 15 ani

„Principala premisă a filmului e că Bridget e singură și deprimată pentru că nu are iubit. E simpatic să-l vezi, dacă te hotărăști să nu te concentrezi pe chestia asta, pentru că Bridget pare un personaj feminin mult mai real și mai bine scris decât personajele feminine din filmele de genul ăsta, dar tot transmite mesajul că o femeie nu valorează mare lucru fără un bărbat lângă ea.” – Lydia

„În film, Bridget pare să fie un dezastru umblător, fără un bărbat care s-o completeze și s-o repare ca prin magie, deși are un job mișto și propriul ei apartament. Filmul discriminează și persoanele grase, pentru că e plin de comentarii despre greutatea ei. Se sugerează că motivul pentru care nu reușește să aibă un partener e faptul că e supraponderală.” – Daisy, 19 ani

How to Lose a Guy in 10 Days (2003)

„Măcar personajul masculin și cel feminin par să fie pe picior de egalitate în filmul ăsta, pentru că amândoi cred că îl pot manipula pe celălalt. Clar nu e perfect, dar îmi place că tipa din rolul principal are aspirații de carieră, e motivată și ambițioasă. E jurnalistă și vrea să scrie despre lucruri importante, precum politica și religia. Dar nu e foarte divers: femeile sunt frumoase conform standardelor, toate sunt slabe, iar ideea generală e că viețile femeilor se învârt în jurul bărbaților. În plus, se neglijează total faptul că heterosexualitatea nu e singurul tip de orientare sexuală.” – Lydia

„Cel mai problematic aspect al acestui film e că articolul pe care îl scrie personajul principal vrea să le arate femeilor greșelile pe care le fac în relațiile cu bărbații și să le explice că acela e motivul pentru care sunt părăsite. Sugerează că trebuie să-ți ascunzi sentimentele și să te porți într-un anumit fel dacă vrei ca un bărbat să te placă, și că nu poți fi autentică. Le învață pe fete să se pună pe locul doi și să nu-și prioritizeze propriile sentimente și propria fericire.” – Taylor

„E foarte problematic felul în care filmul sugerează că majoritatea femeilor sunt dependente de bărbați și patetice. La fel de problematic e și faptul că Andi e atrăgătoare doar pentru că e tipă cool și se poartă ca un bărbat, gen îi place baschetul, mănâncă și bea ce vrea și nu e prea dependentă sau emoțională, dar totuși arată sexy în rochie și machiată. E tot o fantezie masculină proiectată pe femei, care îți spune cum trebuie să arăți și să te porți ca să fii atrăgătoare pentru bărbați.” - Hannah

27 Dresses (2008)

„Mi-a plăcut filmul ăsta, deși are un mare aspect problematic: faptul că sugerează că toate femeile visează toată viața la o nuntă mare și elegantă. Mă enervează ideea că femeile se mărită pentru nuntă, și nu pentru tip.” – Lydia

„Mi se pare super enervant că e îndrăgostită de șeful ei, care o tratează ca pe o servitoare și e drăguț cu ea doar pentru că face totul pentru el. Iar dinamica de putere sugerează că bărbații ar trebui să dețină mereu controlul și să câștige mai mulți bani. Totul mă face să-mi dau ochii peste cap la filmul ăsta.” – Taylor

„Filmul sugerează că singurul motiv pentru care femeia nu s-a căsătorit e faptul că a fost domnișoară de onoare pentru atâtea femei încât n-a mai avut timp de nimic altceva și că toată viața ei se învârte în jurul nunților. Practic, spune că viața unei femei nu are valoare dacă nu e căsătorită cu un bărbat. Cred că societatea s-a schimbat și nimeni nu mai crede că toate femeile trebuie să se mărite ca să fie împlinite în viață.” – Daisy

500 Days of Summer (2009)

„Personajul principal din acest film crede că e îndrăgostit de Summer datorită tunsorii ei și râsului ei, dar mai târziu spune că urăște fix lucrurile astea la ea. Asta arată că sentimentele lui nu sunt serioase. De multe ori, bărbații hetero sunt drăguți și respectuoși cu femeile doar când vor ceva de la ele.” – Jack

„Summer e o femeie ideală clasică. Filmul o introduce într-o scenă alb-negru și arată cum a lucrat la un magazin de înghețată, cum a devenit deodată populară și cum a primit o reducere la chirie pentru că toată lumea e fermecată de ea. Nicio femeie din viața reală nu e așa, așa că evident că Tom s-a îndrăgostit mai degrabă de o fantezie decât de o persoană reală. Nu e de mirare că îl părăsește.” – Taylor

„E interesant că o comedie romantică e povestită în totalitate din perspectiva bărbatului, dar asta o face problematică în mai multe feluri. Tom e plin de el și se poartă de parcă i s-ar cuveni iubirea și atenția lui Summer. Vezi totul prin ochii lui, așa că, prima oară când am văzut filmul, n-am realizat că e destul de dobitoc. Nu pare interesat s-o cunoască pe Summer dincolo de aspectele superficiale cum ar fi zâmbetul ei sau preferințele ei muzicale și se poartă de parcă ea își bate joc de el. Dar Summer îi spune de la început că nu vrea o relație, iar el nu o ia în seamă.” – Hannah

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.