18+

Cum am reușit să am o viață sexuală normală, deși am schizofrenie

„Încerc să îmi dau seama dacă sexul o să fie bun din cum mă simt când ne sărutăm sau ne mângâiem.”
sexul cand ai schizofrenie
Maria Botina / EyeEm / Getty Images. 

Schizofrenia, o boală care afectează mai puțin de un procent din populație, e foarte cunoscută, dar mult mai puțin înțeleasă. Spre deosebire de felul în care e descrisă în cultura pop, nu creează o personalitate multiplă și nici nu îi face pe oameni violenți și periculoși. Când începe să se manifeste, de obicei în adolescență sau în maturitatea timpurie, efectele ei pot fi atât de subtile încât atât experții medicali, cât și persoanele care o experimentează, le confundă cu semne de anxietate sau depresie.

Publicitate

Pe măsură ce se dezvoltă, schizofrenia cauzează halucinații constante sau intermitente, vorbire dezorganizată, gânduri haotice, o percepție distorsionată asupra lumii și asupra acțiunilor și motivelor celorlalți. Persoanele cu schizofrenie se străduiesc să facă diferența între iluzii și realitate. Multora le e greu să simtă plăcere, să-și exprime sau să-și gestioneze emoțiile sau să se conecteze cu alții.

Natura și intensitatea simptomelor de schizofrenie variază mult de la caz la caz. La fel și eficiența tratamentelor, fie că e vorba de medicamente, fie de terapie. Dar, de obicei, tulburarea are un impact major asupra vieții de zi cu zi a oamenilor care suferă de ea, inclusiv asupra vieții lor sexuale.

Persoanele cu schizofrenie sunt la fel de interesate de sex și relații ca toată lumea. Dar de multe ori le e greu să găsească intimitate, din cauza simptomelor, cât și din cauză că boala lor e foarte stigmatizată. Cei care își găsesc totuși parteneri spun că simptomele îi împiedică să se gândească la sex sau să se simtă sexy, să se concentreze în timpul sexului sau să-și comunice nevoile și dorințele sexuale. Unele dintre medicamentele folosite ca să-și gestioneze simptomele le pot scădea libidoul, intensitatea senzațiilor și șansele de a avea orgasm

Publicitate

În același timp, unele persoane cu schizofrenie pot experimenta episoade de hipersexualitate, care le pot face să-și asume riscuri pe care nu și le-ar asuma în mod normal. Așa se explică de ce unele persoane cu schizofrenie au mai des boli venerice sau sarcini nedorite, printre altele.

Din păcate, persoanelor cu schizofrenie le e greu să găsească susținere și consiliere pe planul sexual și intim. Cercetătorii n-au prea dat atenție subiectului până de curând și mulți doctori nu se gândesc să aducă subiectul în discuție cu pacienții lor. Câțiva academicieni și doctori încearcă să schimbe chestia asta prin articole pe forumuri și în revistele academice. Iar în ultimii ani, s-a vorbit mai mult despre relația dintre schizofrenie și sex în podcasturi, pe rețelele sociale și pe alte forumuri publice.

Publicitate

Totuși, e greu să găsești povești despre efectele schizofreniei asupra vieții intime a oamenilor. VICE a vorbit de curând cu Lauren Kennedy, care se ocupă de canalul popular Living Well with Schizofrenia, și cu partenerul ei, Rob Lim, despre rolul pe care îl joacă schizofrenia în viața lor sexuală și cum se descurcă cu efectele ei.


Lauren: Schizofrenia mea a început când eram în liceu și inițial s-a manifestat prin schimbări de stare. Credeam că am depresie. Aveam stări extreme și uneori manii. (Am o tulburare schizoafectivă, care e o combinație între schizofrenie și tulburare bipolară.)

La vârsta de 24 de ani, am început să simt mirosuri oribile și să aud voci. Am început să am paranoia, mi se părea că medicii încercau să-mi facă rău.

Când au început să mi se dezvolte simptomele psihotice, eram într-o relație stabilă. Dinamica relației s-a schimbat imediat din cauza lor. Simptomele mă consumau și nu mai reușeam să am spațiu mental pentru intimitate. Relația s-a încheiat înainte să fiu diagnosticată la 25 de ani.

După diagnostic, nu m-am gândit imediat la sex, dar mi-a fugit gândul la intimitate în general. Mă îngrijoram că oamenii n-o să mă accepte din cauza schizofreniei și că n-o să pot fi o parteneră bună. Mi se părea că nu sunt funcțională, prezentă și activă, așa cum îmi doream.

Publicitate

Am început relația cu Rob când aveam 26 de ani. Mai ieșisem la date-uri înainte de el, dar nu le spusesem potențialilor parteneri de tulburarea mea, pentru că nu mă simțeam în siguranță să fac asta. Cred că am hotărât să-i spun lui Rob despre problema mea la al treilea date, pentru că m-am simțit în siguranță. A reacționat foarte ok.

Rob: Am diplomă în psihologie, așa că studiasem un pic schizofrenia. Dar asta era cu 15 ani înainte să o întâlnesc pe ea, deci nu știam chiar o grămadă de chestii. Nu observasem niciun semn de schizofrenie la ea înainte să-mi spună.

Lauren: Cred că nu știai exact cum se manifestă sau cum ne poate afecta. Ai aflat asta mai târziu în relație.

Rob: Da, nu am realizat ce însemna pentru tine sau ce o să se însemne pentru noi până când n-ai fost internată în spital, mult mai târziu.

Lauren: Crezi că ți-am prezentat greșit situația când ți-am povestit despre asta?

Rob: Hmm... Nu în sensul rău. 

Lauren: [Râde]

Rob: E mult de povestit și când dezvălui așa ceva, ăla e abia începutul conversației.

Lauren: Când ai simțit că schizofrenia se manifestă în viața noastră intimă? Nici nu cred că te-am întrebat asta vreodată, chiar sunt curioasă să aflu.

Rob: Erau momente în care păreai mai obosită, ca și cum nu era timpul potrivit pentru sex. Dar începutul relației noastre mi s-a părut destul de tipic. Am avut o lună de miere în care am făcut mult sex. Nu cred că schizofrenia a afectat chestia asta. 

Publicitate

Lauren: Dar atunci nici nu locuiam împreună. Ne întâlneam doar în zilele în care eu eram în stare bună. Dacă aveam simptome puternice, stăteam acasă în pat. E greu să fii intim cu cineva când halucinezi sau ești neliniștit. Iar uneori sunt în perioada de manie, deci e clar că nu pot face sex.

Rob: Da, episoadele astea au devenit mai dese când ne-am mutat împreună.

Lauren: Și cred că eram cam plafonată emoțional la începutul relației. Ai simțit asta?

Rob: Când am vorbit despre ce ne place în sex, ai zis că te interesează extazul și conexiunea. Apreciez lucrurile astea, dar pentru mine sexul e o chestie mai fizică.

Lauren: Deci poate pentru că sexul e mai mult despre conexiune pentru mine, îmi e greu să fac sex în perioadele în care mă simt rău.

Rob: Cred că da. Și recunosc că uneori nu mă prind când Lauren are probleme cu exprimarea emoțiilor.

Lauren: Cred că n-am avut niciodată o discuție care să sune așa: „Hei, am simptome acum. Nu vreau să fac sex”. Mie mi se pare că Rob se prinde singur când nu am chef de sex.

Oricum, nu am simptome mereu, așa că avem suficiente ocazii să fim intimi unul cu altul. Și, uneori, când am simptome, sexul mă ajută. E un act intens care îmi ocupă spațiul mental și îmi elimină halucinațiile. Mă reconectează cu corpul meu și cea mai apropiată persoană din viața mea. Încerc să îmi dau seama dacă sexul o să fie bun din cum mă simt când ne sărutăm sau ne mângâiem. Dacă mă simt bine, atunci continuăm.

Publicitate

Rob: Pe măsură ce m-am documentat despre schizofrenie, am avut dubii dacă o să reușim să relaționăm bine pe termen lung.

Lauren: În 2019, am renunțat la medicamente și am încercat să ascund faptul că simptomele deveniseră mai puternice. Am fost internată în spital în luna octombrie. Cred că Rob a simțit că i-am trădat încrederea atunci, iar asta ne-a afectat intimitatea.

Rob: Apoi am început să mergem regulat la terapie de cuplu. Fiecare are și terapeutul lui individual. Am realizat că putem rezolva multe probleme împreună, dar avem nevoie și de ajutor specializat. 

Lauren: Am decis să lucrăm la comunicare, pentru că nu am dat suficientă atenție felului în care schizofrenia ne afecta viața. 

Rob: Nu am realizat importanța comunicării la începutul vieții noastre sexuale. De curând, am avut niște conversații cu terapeuții noștri despre cum privim consimțământul în raport cu schizofrenia. Pentru că, într-adevăr, nu facem sex când Lauren are simptomele, dar...

Lauren: Există anumite zone gri.

Rob: S-a întâmplat să facem sex și să ne oprim, pentru că simțeam că Lauren nu e într-o stare bună, dar ea a insistat să continuăm. După care, la final, spunea că n-ar fi trebuit să continuăm.

Lauren: Da, credeam că sunt prezentă sau că pot controla situația. E greu de explicat...

Publicitate

Rob: Na, și îți dai seama că asta îți afectează viața sexuală. Te simți nașpa când se întâmplă așa ceva. Încă lucrăm la subiectul ăsta.

Lauren: E dificil, pentru că zonele astea gri sunt niște versiuni mai extreme ale stărilor prin care trec tot timpul. De obicei, pot să-mi dau consimțământul pentru sex și când se manifestă simptomele, pentru că am încredere în Rob și mă simt în siguranță cu el. Dar au fost perioade în care am făcut mai puțin sex, de exemplu, când medicamentele îmi dărâmau libidoul. Acum avem trei copii, dintre care unul are șapte luni. Deci și ei ne-au schimbat viața sexuală. [Râde]

Rob: Chiar mă mir că am reușit să mai avem o viață sexuală, deși avem copii.

Lauren: Asta pentru că mereu găsim timp pentru intimitate și lucrăm non-stop la comunicare. E un proces care nu se încheie niciodată.