crime casa bantuita, axe murder house, fantome
Axe Murder House, așa cum e în prezent.  Imagine via Wikimedia Commons 
Istorie

Povestea vânătorului de fantome care s-a înjunghiat singur în casa mea bântuită

Villisca Axe Murder House era una dintre cele mai faimoase case bântuite din America. În 2014, povestea a devenit și mai ciudată.

Ăsta e un mic extras din cel mai recent episod al podcastului VICE Extremes difuzat exclusiv pe Spotify. Poți să asculți toată povestea aici

Villisca Axe Murder House este locul unei crime istorice. În micul orășel Villisca, din Iowa, doi adulți și șase copii au fost uciși cu lovituri de topor în cap, în timp ce dormeau, în 1912. Nu a fost găsit vinovatul, iar casa a trecut prin mai mulți proprietari până a devenit un muzeu în anii 1990.

Publicitate

De atunci a început să aibă o reputație de casă bântuită. Vizitatorii muzeului au spus că au auzit pași în camere goale și obiecte care se mișcau singure. Ca rezultat, casa a început să atragă așa-ziși detectivi în căutare de activități paranormale din toată lumea, iar proprietarii muzeului, Darwin și Martha Linn, au văzut potențialul pieței și l-au deschis pentru cazare.

În noaptea de 7 noiembrie 2014, un vânător de fantome și părinții lui în vârstă s-au cazat la Villisca Axe Murder House. Johnny Houser este îngrijitorul clădirii și el a fost cel care i-a cazat pe vizitatori în noaptea aia, înainte să plece acasă să se culce. N-avea idee că numai în câteva ore, fiul bătrânilor va fi găsit într-o baltă de sânge cu un cuțit înfipt în piept. Aparent s-a înjunghiat singur fără niciun motiv.

Îți prezint povestea din perspectiva lui Johnny. Articolul este un extras din al treilea sezon al podcastului VICE, Extremes. Johnny îți spune în propriile cuvinte ce s-a întâmplat în noaptea aia și cum incidentul i-a schimbat percepția despre casă. După înjunghiere, chiar și el, îngrijitorul casei, nu a mai rămas peste noapte, și a încercat să evite să mai fie acolo singur.

johnny_houser.jpg

Johnny Houser este un tip masiv cu barbă. A petrecut mai mulți ani în turneu cu formații prin State, înainte să se mute la Villisca

Când am ajuns aici nu credeam în fantome. Sincer, credeam că e stupid. Îmi amintesc că le trimiteam mesaje amicilor și le spuneam: „uită-te pe site-ul jobului meu, are poze cu fantome”. 

Publicitate

Am primit jobul la casă la scurt timp după ce m-am mutat în Villisca cu soția mea de atunci. În fiecare zi ieșeam la plimbare și-l vedeam pe Darwin (proprietarul clădirii) afară, în timp ce muncea. Îl bombardam cu întrebări: „Ok, spune-mi suspecții. Hai, mai repetă-mi scena crimei”.

Într-o zi, Darwin s-a uitat la mine și mi-a spus „ești aici zilnic, mai bine te-aș plăti să faci ceva, vrei un job?”.

Așa că am preluat îngrijirea clădirii: întreținerea terenului și a site-ului. Cumva m-am trezit cu ele, lucru care mi-a plăcut.

Clientela de la Villsca Axe Murder House variază de la tinere care sunt foarte pasionate de stilul true crime la mulți cetățeni în vârstă care vin cu autocarele în vizită. Avem un grup de senioare care au venit aici să încerce să-și dea singure seama cine a fost criminalul cu toporul. Mai primim și mulți vânători de fantome. Cred că 90 la sută din clientela care rămâne peste noapte e formată din detectivi ahtiați după paranormal.

Noaptea aia, care a schimbat totul în 2014, a început ca oricare alta. Eram în hambar și așteptam să apară mașina. Am văzut-o când s-a oprit și un domn a venit spre hambar. Puteam să văd că avea un cuțit de vânătoare la curea. Purta pantaloni de camuflaj, ceva comun pe aici, l-am salutat și l-am primit înăuntru.

casa crima

Casa, așa cum a apărut în ziar

Mi-a părut foarte normal, nimic nelalocul lui. Mi s-a părut suspect inițial că era acolo cu maică-sa și cu taică-su. Apoi mi-am spus imediat să nu fiu un nesimțit, poate așa le place lor. Cred că avea undeva pe la 50 de ani. Erau destul de în vârstă. În final mi-a spus că urma să arate că totul e o făcătură, așa că i-am urat distracție plăcută și m-am dus acasă să mă culc. 

Publicitate

M-am trezit a doua zi dimineață și, când m-am uitat la telefon, apăream tag-uit într-un milion de chestii pe social media. Am văzut titluri precum: „Un bărbat s-a înjunghiat singur în Axe Murder House”. Nu mi-a venit să cred.

Am plecat imediat spre casă, unde am rugat câțiva prieteni să mă aștepte. Nu am vrut să merg singur în situații de genul. Am intrat, iar pe podeaua din bucătărie era o pătură înfășurată, iar un picior de ursuleț de pluș ieșea de sub ea. Mulți oameni aduc ursuleți de pluș și păpuși ca simboluri pentru copii, deci cumva nu era atipic, doar că jucăria era plină de sânge. Primul meu gând a fost: „nu din nou, nu din nou în casa asta”.


Articolul ăsta este doar un extras mic din podcast. Pentru toată experiența, apasă pe butonul de mai jos. Poți să-l asculți fără să ieși de pe pagina asta.


Am luat o sticlă de clor și un prosop, fiindcă așa văzusem în Clanul Soprano. Am dat cu clor pe toată podeaua și am șters cu prosopul cu piciorul. Atunci a intrat și proprietara casei, Martha plângând. Spunea: „Trebuia să fie distractiv. Ar trebui să închidem?”. I-am spus că nu puteam face asta fiindcă oamenii ar fi crezut că am făcut-o fiindcă e prea bântuită. La scurt timp după ar fi intrat cu forța, așa că i-am spus să continuăm.

Și așa am și făcut. Am aflat mai târziu că domnul cu cuțitul de vânătoare era singur în casă și făcea un fel de investigație solo în dormitorul copiilor. Acolo l-au găsit părinții cu cuțitul în piept. A fost dus de urgență la un spital din Omaha, Nebraska și ar fi supraviețuit.

Publicitate

Asta era tot ce știam, nu auzisem nimic mai mult. Am vrut să iau legătura cu el, dar nu am făcut-o. Abia câțiva ani mai târziu am aflat ce s-a întâmplat.

În casă a început să se filmeze un serial TV despre activități paranormale. Se numea Kindre Spirits, iar producătorii l-au convins pe tip să reviziteze casa. Așa că într-o zi m-am dus în hambar, unde aveau tot echipamentul pentru filmare, iar acolo l-am văzut pe tip stând pe un scaun și am exclamat. „tu!”.

Am fost șocat să-l văd. I-am spus că aveam un milion de întrebări pentru el. Mi-a spus că va încerca să-mi răspundă cum poate mai bine, așa că l-am întrebat inițial de ce a adus cuțitul. 

Mi-a spus că era singur în dormitor și încerca să provoace fantomele să vină la el. Apoi s-a trezit la urgențe și nu-și mai amintea nimic. La un moment dat a început să plângă foarte tare. Mi-a spus că i-a ruinat viața. Toată lumea credea că era nebun, voia bani sau să fie într-un serial TV. Dar el voia doar să-și spună partea lui de poveste ca oamenii să nu-l mai creadă nebun.

casa bantuita

Un alt articol din ziar despre crima inițială și un suspect care nu a fost prins. Imagine din The Day Book, 14 iunie 1912

Ce m-a șocat a fost că atunci când am intrat cu toții în casă, el stătea lângă mine. Și primul lucru pe care l-a făcut când a intrat a fost să-și ceară scuze. Și-a cerut scuze că a devenit zgomotos, că a urlat și a provocat fantomele. Auzeam cum îi tremura vocea în timp ce vorbea uitându-se la tavan. Mi s-a părut așa de ciudat, de bizar.

După incidentul din 2014, n-am mai petrecut noaptea în casă și nici nu mai vreau să o fac. Nu voi spune niciodată că o fantomă l-a înjunghiat, hai să fim serioși. Dar poate că e ceva în casa aia care atrage oamenii cu probleme mintale sau fără niciun fel de protecție sau credință. Nu vreau să am de-a face cu așa ceva. 

Publicitate

E ceva malefic? Cred că ce s-a întâmplat acolo era malefic, n-am nicio îndoială. Dar cred că atunci când intri în casă să primești binele, atunci asta vei primi. Dar când cauți răul, pe el îl vei primi. Cred că totul ține de ce vrei tu să obții de pe urma ei.

Sigur că crima din 1912 a fost malefică și oribilă, iar asta lasă o amprentă asupra locului. Când mergi la Auschwitz sau în locuri unde s-a întâmplat o tragedie, ai senzația aia, știi că s-a întâmplat ceva rău. Cred că răul lasă o amprentă.

În orice caz, vreau să rămână dechisă casa. Mă tem să nu o cumpere altcineva și să o transforme într-un circ ieftin. Chiar am avut o persoană interesată să o cumpere ca să o transforme într-un muzeu al crimelor și să o ducă în Los Angeles. N-am fost de acord să se întâmple asta. Sper din tot sufletul că eu o să o mențin în funcțiune și că urmașii mei vor face și ei asta la un moment dat.

Ăsta e un mic extras din cel mai recent episod Extremes. Poți asculta toată povestea aici, gratuit, numai pe Spotify