Carantina m-a băgat într-un episod psihotic, de am crezut că sunt Iisus

S-a întâmplat la scurt timp după Paști, când Franța era deja în carantină de trei săptămâni. Julie a locuit cu ai ei și, o vreme, a părut ok, dar anxietatea îi creștea în fiecare zi. Nu mai reușea să adoarmă noaptea.

După o astfel de noapte cu insomnii, Julie a povestit că s-a simțit sensibilă și vulnerabilă. A doua zi după asta, a început să vorbească incoerent și să urle la ai ei. Pe atunci, un colectiv feminist punea prin oraș postere împotriva violenței față de femei. Julie a văzut o pictură murală pe tema asta, de la fereastra ei, și a început să creadă că e o dovadă a unui adevărat război între bărbați și femei.

În a treia zi, și-a aruncat telefonul în toaletă, panicată că o urmărește cineva. „Vorbeam pe Skype cu iubitul meu, care locuiește în altă țară și știu că i-am scris pe un caiet Ne ascultă. Eram îngrozită.” În a patra zi, Julie s-a uitat pe geam și i s-a părut că vede un bărbat asiatic care răpea o femeie de culoare. „Am avut impresia că ne-au invadat chinezii și vor să ne transforme în sclavi.” A urlat din toți rărunchii: „Las-o în paceee!!!” spre strada goală.

„Nu îmi amintesc când a venit ambulanța să mă ducă la spital”, a zis Julie. Cu o noapte înainte, le dăduse mesaj tuturor prietenilor ei și le spusese că îi iubește, ca și cum urma să moară. Personalul ambulanței a găsit-o într-o stare foarte urâtă – avea fața contorsionată și își tăiase părul cu foarfeca de bucătărie. Mai târziu, a aflat că încercase să-și sugrume mama. Aceasta a dezbrăcat-o și a băgat-o la un duș rece, în speranța că o va liniști.

Marie-Christine Beaucousin, directoarea centrului medical Seine-Saint-Denis, de la periferia Parisului, a zis că a întâlnit multe cazuri precum cel al lui Julie în ultimele luni. „Am fost surprinși să vedem deodată atâția pacienți tineri cu episod psihotic pentru prima oară în viața lor”, a zis ea. „Unul dintre pacienți credea că el era virusul COVID. Altul, un șofer de autobuz, avea halucinații că e urmărit pentru a fi persecutat. Era îngrozit – se blocase în dormitor, pusese patul în dreptul ușii. A trebuit să-l scoatem cu poliția din casă.”

Se întâmplă rar ca o persoană să aibă un astfel de episod din senin. Dar Beaucousin a zis că numărul pacienților care nu mai avuseseră niciodată un episod psihotic a crescut de la 17 procente la 27, în secția ei. „Spitalul nostru încă analizează informațiile ca să înțelegem ce s-a petrecut exact în timpul primei carantine”, a zis ea.

După ce a fost scoasă din casă, Julie a fost transportată la un spital de psihiatrie, unde a stat 12 zile. Inițial, avea halucinații constant, se legăna, bolborosea lucruri incoerente și urla. A fost foarte agresivă cu personalul, până în punctul în care a fost nevoie de șase asistente ca s-o ajute să-și ia medicamentele.

„O asistentă pe nume Marie mă ținea de mână mereu. Asta mă calma mai mult decât medicamentele”, povestește ea. La un moment dat, a avut impresia că era Mesia. „Am luat-o de mână pe Marie și i-am zis să-l ia de mână pe Iisus. Credeam că pot vindeca oamenii de coronavirus.”

După o tentativă nereușită de sinucidere, Julie a revenit la realitate treptat. S-a întâlnit cu alți pacienți tineri, și-a sunat familia și prietenii și a încercat să se calmeze. Până la urmă, a aflat că spitalul nu o putea ține acolo fără voia ei, așa că a hotărât să se întoarcă acasă la ai ei. Dar nu se schimbase mare lucru. Tot nu putea dormi. A contactat-o imediat pe psihiatra ei, care i-a crescut doza de medicamente anxiolitice și antipsihotice.

Pe 11 mai, carantina s-a încheiat și Julie s-a mutat înapoi la ea acasă și a început să se vadă din nou cu iubitul ei. „Așa mi-am recăpătat viața”, a zis ea. Dar efectele unui episod psihotic acut te pot afecta pentru mult timp. „E ca și cum ai avea un accident de mașină – doctorii mi-au zis că va dura cam un an. Medicamentele sunt ca niște cârje pentru mine – încerc să renunț la ele treptat.”

Doctorița Marie-Liesse De Lanversin, directoarea unui centru medical din arondismentul 11 al Parisului, a zis că ea și colegii ei au fost mai ocupați ca niciodată. „Eram copleșiți de pacienți la sfârșitul primei carantine, iar nebunia continuă”, a zis ea.

Julie a zis că se simte încrezătoare că nu va avea încă un episod. „Mă cunosc mai bine și știu ce mă face anxioasă. De data asta, mă țin departe de Paris. Mă duc în Creuse, la țară, cu niște prieteni. O să facem sport, croșetăm, o să fie frumos.”

Dacă nu te simți la fel de încrezător ca Julie, e ok și asta. Organizația Mondială a Sănătății a întocmit un ghid în mai multe limbi despre cum să recunoști și să gestionezi stresul în mod sănătos. Experții au avertizat că și consumul excesiv de știri poate contribui la creșterea anxietății. Limitarea consumului de alcool și droguri e și ea importantă, chiar dacă e dificilă. Nu uita că nu e deloc rușinos să ceri ajutor. Oricum toată lumea face terapie la greu în perioada asta.

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.