Degeaba adoptă UE măsuri de protejare a mediului, dacă implementarea lor depinde de România

Statele europene trebuie să reducă drastic poluarea până în 2050 și să protejeze cât mai multe ecosisteme pe uscat și pe apă. De la finalul anului trecut, Comisia Europeană adoptă măsuri, prin Pactul Ecologic European (Green Deal) și Strategia pentru Biodiversitate, cele mai ambițioase de până acum, care abordează multe sectoare și au obiective mărețe de reduce a emisiilor. Pentru că astăzi este Ziua Mediului, am citit toate documentele, am întrebat specialiștii ce înseamnă strategiile astea pentru români și-am înțeles că nu mare lucru, atât timp cât implementarea lor depinde de noi.

Programul Green Deal vizează intervenții în șapte domenii: energie curată, industrie sustenabilă, clădiri și reabilitare, transport sustenabil, biodiversitate, programul „de la fermă în farfurie” și eliminarea poluării. Toate măsurile sunt gândite să reducă emisiilor de dioxid de carbon la jumătate până în 2030 și la net zero până în 2050. Net zero emisii sau neturalitatea climatică înseamnă că toate emisiile produse în țările membre vor fi compensate prin fapte bune pentru mediu, precum plantarea de copaci.

Reducerile de emisii vor fi bătute în cuie prin adoptarea unei Legi Climatice / Climate Law, pe care activiștii precum Greta Thunberg o consideră o „abdicare” de la angajamentele pentru climă. Legea europeană pentru climă nu ne-ar da, de fapt, nici 50% șanse să limităm încălzirea climatică la 1,5 grade Celsius, așa cum au promis statele lumii că vor face prin Acordul de la Paris.

Magor Csibi, activist de mediu și fost director al WWF România, a lucrat în trecut în mod direct pentru UE la un pachet legislativ pentru combaterea schimbărilor climatice și a văzut cu ochii lui cum aceste legi au devenit irelevante când a apărut criza economică. O nouă criză bate la ușă și Magor nu se așteaptă că decidenții politici să se comporte diferit.

„Ce ne propune Green Deal sună bine, așa cum au fost toate propunerile de reducere a emisiilor și de a mări sustenabilitatea economiei europene. Ce mă descurajează însă e obiceiul vechi al instituțiilor UE de a seta ținte ambițioase, ca apoi să facă prea puține ca ele să fie atinse. Uniunea are nevoie de mai puține planuri și de mai multă acțiune, mai ales că suntem pe buza prăpastiei”, consideră Magor.

Ca mai toate deciziile de la Bruxelles, Green Deal nu are efect direct asupra ta, ci impune o direcție pentru statele membre care trebuie să adapteze legile europene la nivel național. Partea proastă e că, de obicei, România face asta cu foarte mari întârzieri.

Anca Gheorghică, director CUIB, recunoaște beneficiile Green Deal, însă nu e convinsă că strategiile UE nu lasă pe nimeni în urmă, așa cum promite sloganul lor. Unii vor avea de câștigat, alții poate că nu.

„Pactul Ecologic European nu vine cu măsuri ambițioase, ele sunt cât se poate de firești pentru a da cetățenilor o speranță. Pentru a dovedi sustenabilitate, măsurile ar trebui să fie mult mai radicale. Impactul schimbărilor climatice nu poate fi îngrădit pe zone geografice”, spune ea. Problema de mediu este globală și trebuie să ținem cont că ce mâncăm aici produce emisii în altă parte. „Comisia trebuie să înțeleagă că acest pact nu poate fi sustenabil dacă nu este etic. Nu poate ignora rolul semnificativ al fermierilor din afara UE, care produc alimentele pe care noi le consumăm zi de zi, de la cafea și ciocolată până la banane și alte fructe exotice”, adaugă Anca.

Energia este sectorul responsabil cam de 80% din emisiile în Europa. De aceea este și domeniul cel mai important din Pactul Ecologic. Comisia Europeană a gândit un mecanism special prin care să finanțeze și să sprijine eliminarea combustibililor fosili și trecerea la energii curate. România ar putea primi vreo zece miliarde de euro prin schema asta.

Într-un articol pentru The Guardian, Daniela Gabor sesizează că există mari șanse ca banii de la Bruxelles să-i ocolească pe oamenii săraci care trăiesc în zonele afectate și să ajungă, din nou, în buzunarele elitelor.

Vlad Cătună, campaigner pentru Greenpeace România, explică faptul că banii sunt extrem de necesari pentru a ajuta zonele care sunt dependente economic de industriile poluante. În România, șase județe vor beneficia de asistență tehnică pentru elaborarea planurilor teritoriale pentru tranziție către energie verde și regenerabilă: Gorj, Hunedoara, Prahova, Dolj, Galați și Mureș.

Cât de mult ne va ajuta Green Deal să scăpăm de cărbune și să vedem numai panouri solare si turbine eoliene pe la noi? Tot de noi depinde, de fapt. „Rămâne de văzut cum Ministerul Fondurilor Europene va gestiona această oportunitate și cum, împreună cu autoritățile locale, județene, europene și alături de toți actorii relevanți, va reuși să asigure un parcurs către o economie verde și circulară, unde nimeni nu va fi lăsat în urmă”, explică Vlad.

UE a lansat, luna trecută, și o strategie separată pentru biodiversitate. Aceasta include definirea unor noi zone protejate (pe apă sau pe uscat), reabilitarea unor terenuri agricole la starea naturală inițială și plantarea a trei miliarde de arbori. Mai mult, UE va aloca anual 20 de miliarde de euro pentru proiecte de conservare și de reconstrucție ecologică. Asta e o oportunitate uriașă pentru România, țara cu cele mai bogate biodiversități din UE.

„Strategia UE ne va ajuta pe partea de biodiversitate. Ar trebui să negociem investiții în conservare, în promovare, în dezvoltare ecoturistică și în valorificarea resurselor naturale în folosul dezvoltării durabile a regiunilor și comunităților sărace din jurul ariilor protejate, dar și în reconstrucția ecologică a unor zone degradate”, consideră Florin Stoican, director al Parcului Văcărești.

UE are un capitol special pentru fermieri și consumatori, From Farm to Fork / De la fermă la farfurie, care vine cu ambiții mari: reducerea pesticidelor ți îngrășămintelor folosite în agricultură sau selectarea unor terenuri agricole destinate exclusiv agriculturii ecologice. Scopul final este ca Europa să facă o tranziție către un sistem alimentar care să ne asigure hrană sănătoasă, produsă cu grijă pentru mediu. Cel puțin pe hârtie.

Ramona Duminicioiu, președinte Ecoruralis, asociație care reprezintă țăranii și țărăncile din România, spune că strategia a fost scoasă din pălăria UE în urma unui proces pripit, în care nu s-au luat în considerare toate opiniile. Ecoruralis a participat la consultări, în puținele dăți când s-au organizat, dar propunerile lor nu se văd în rezultatul final. „În Farm to Fork se face referire la niște practici catalogate drept durabile, dar în spatele soluțiilor se ascunde același model industrial, mascat de concepte moderne, frumos prezentate”, spune Ramona.

Ecoruralis crede că e o greșeală că nu s-a făcut o diferențiere între sistemele alimentare - cel industrial și cel agro-ecologic, țărănesc, la scară mică. Cele două au nevoi și soluții diferite. „Unul e problema, celălalt e soluția, iar lipsa de diferențiere arată ipocrizia procesului și a faptului că UE nu vrea să recunoască problemele care există”, spune Ramona.

În România, 90% dintre producătorii de hrană sunt micii agricultori, dar ei nu sunt reprezentați în strategie și nu au fost susținuți de europarlamentarii români, susține Ramona. În plus, politica privind agricultura ecologică nu îi ajută pe micii agricultori români, întrucât acest model funcționează doar pentru țările care și-au pierdut țăranii. În România, însă, e practicată de mari investitori care exportă produsele ecologice ca materie primă.

România tocmai a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiție pentru încălcarea constantă a limitelor de poluare a aerului cu particule în suspensie în București. Pactul ăsta își propune și „înverzirea orașelor”, în acord cu restul prevederilor referitoare la energie, biodiversitate sau agricultură ecologică.

Raul Cazan, fondator 2Celsius, explică: „Directiva europeană privind calitatea aerului a impus niște limite. De exemplu, pentru PM2,5, limita maximă e de 25 de micrograme pe metrul cub, dar OMS recomandă maximum zece.”

Raul Cazan, fondator 2Celsius, explică: „Directiva europeană privind calitatea aerului a impus niște limite. De exemplu, pentru PM2,5, limita maximă e de 25 de micrograme pe metrul cub, dar OMS recomandă maximum zece. Multe municipalități ori regiuni, sub presiunea cetățenilor lor înecați în fumul de eșapament, își modifică deja politicile de trafic și setează limitele de poluare mult sub cele negociate în Directivă.” Green Deal vine acum în susținerea lor și dă orașelor posibilitatea să impună limite mai drastice, în caz că diverși politruci s-ar opune diverselor măsuri de combatere a sufocării orașelor, din cauza cărora mor 20 de mii de oameni anual. „În final, depinde tot de noi. Green Deal nu îți bagă aer curat în traistă”, încheie Raul.