Santeria e noua religie favorită a cubanezilor

Santeria – sau idolatrizarea sfinților – câștigă tot mai mult teren ca practică religioasă în Cuba. Dezvoltată în sânul comunităților de sclavi africani de pe plantațiile de zahăr ale insulei din secolul XVIII, e o religie sincretică ce a adoptat elemente din catolicismul spaniol impus în timp ce a păstrat și credințele principale ale nativilor africani, în special cele ale tribului Yoruba din Nigeria. Cum își are rădăcinile într-o lume de opresiune, Santeria e înconjurată de mister și de aceea a reușit să supraviețuiască mai întâi neîndurătorului stăpân de sclavi și guvernanței imperiale și mai târziu intoleranței guvernului Castro.

Religia a continuat să existe datorită tradiției orale. Credincioșii i-au păstrat secretele și le-au transmis, din gură în gură, urmașilor lor. În ziua de azi, Santeria a ieșit din umbra societății cubaneze, care acum permite practicarea religiei și popularitatea i-a crescut enorm.

În trecut, era doar religia sclavilor și a apărut ca respingere a sfinților catolici ai stăpânilor și al Dumnezeului creștin colonialist. S-a născut în centrul social al sclavilor (calbidos), în micul sat Palmira. Aici, sclavii cubanezi se adunau în fiecare săptămână pentru a preaslăvi zeii Oloddumare și Orishas, prin care credeau că muritorii comunicau cu Zeul cel mai Înalt.

Orishas sunt ființe semi-divine, care exprimă fiecare un aspect al existenței umane. Ochun se manifestă în chestiuni romantice și financiare, pe când Oggun reprezintă războiul; Chango întrupează pasiunea și virilitatea; iar Babalu Aye vindecarea. Fiecare are o zi pe an dedicată lui sau ei, în care credincioșii Santeros sărbătoresc prin muzică, dansuri și ritualuri cu sacrificii de animale pentru spiritul respectiv.

Pe parcurs ce religia a evoluat, fiecare Orisha a devenit asociat cu câte un sfânt creștin: Chango, de exemplu, e acum sinonim cu tânăra sfântă decapitată Barbara. Această formă de idolatrizare arată că mulți dintre adepții Santeriei cred atât în Orishas, cât și în sfinții catolici și, prin acceptarea și adoptarea credințelor opresorilor istorici, au format o religie care nu poate fi clasificată nici creștină, nici Yoruba, ci cubaneză.

La fel ca și alte religii sincretice practicate în America Latină, Santeria oferă o supapă prin care cubanezii moderni pot relipi bucățile unui trecut sfâșiat. După secole de existență în secret, Santeria devine o practică deschisă, cu participanți din toate nivelele societății. Santeria reprezintă o identitate împărțită, o formă dinamică de idolatrizare, o religie cubaneză unică.

@philclarkehill

Traducere: Oana Maria Zaharia