Mutilarea genitală feminină a devenit o problemă și în America

În vara acestui an, Egiptul a asprit o lege din 2008 împotriva mutilării genitale feminine (MGF).

Sub legea din 2008, aceste practici MGF din țară erau pedepsite cu o sentință în închisoare de la trei luni până la trei ani, iar puține cazuri au fost judecate, ceea ce a determinat cea mai modestă reducere a ratei de MGF din ultimii ani. Vara asta a scos la iveală faptul că Raslan Fadl, primul doctor condamnat sub vechiul regim pentru moartea fetiței de treisprezece ani, Sohair al-Bata'a din timpul procedurii, chiar a reușit să evite sentința de doi ani și trei luni și efectua în continuare procedurile MGF, o reprezentare puternică a impunității care domnește asupra națiunii.

MGF este o procedură relativ comună în mai bine de treizeci de națiuni, majoritatea în Africa și documentate în enclave etnice de peste tot din lume. Dar este în special pregnantă în Egipt, unde în jur de 87% dintre femei cu vârste între 15 și 49 de ani au trecut prin asta. Noua lege, care a mărit drastic sentința de la cinci la șapte ani, cu pedepse mai aspre pentru cei care omoară sau mutilează o fată în timpul procedurii, a semnalizat un devotament în adresarea acestei impunități. Mulți din lume au sperat că asta va conduce la o reducere drastică a practicii, într-o națiune plină de practicanți. Mulți au aplaudat succesul pasajului și adoptarea legii, mai ales în America, unde organizațiile guvernamentale și statul au colaborat pentru a reduce practica.

Toată atenția asupra practicii MGF din Egipt și alte națiuni africane pare, pentru mulți americani, ca și cum ar fi doar o problemă de peste hotare. Dar grupurile de activiști și agențiile legale au recunoscut de mult faptul că MGF reprezintă o problemă și în America. Nu e nici pe departe la fel de pregnantă ca în Egipt, dar nici nu este atât de irelevantă, cu povești care apar din ce în ce mai des despre fete care sunt scoase din țară pentru asta, sau trec prin mâinile măcelarilor tradiționali și doctorilor din comunitățile închistate de pe teritoriul american. Instituțiile de sănătate și grupările anti-MGF încearcă de mult să combată și să ridice problema domestică a practicii. Dar ei se lovesc de obstacole majore: nu avem o bază de date solidă a numărului sau condițiilor acestei probleme.

MGF variază de la o „crestătură" pe clitoris care poate cauza cicatrici și durere, până la îndepărtarea completă a clitorisului și cusutul labiei. Acest lucru nu doar garantează o interacțiune sexuală dureroasă, dar și un risc imediat de moarte și alte potențiale complicații mortale: probleme urinare, chisturi sau naștere prematură. Afectează cel puțin două sute milioane de femei de peste tot din lume, cu o creștere în care până la trei milioane de femei sunt expuse anual acestui risc.

Așa cum explică și organizația anti-MGF, Equality Now, într-un raport despre această practică din America: „Alte țări sunt în fruntea Americii în acțiunea de colectare a datelor, prevenire, programe de instruire și servicii de sănătate pentru supraviețuitoare, pedepsirea inculpaților și atenționarea publicului în legătură cu femeile și fetele afectate de sau expuse riscului MGF."

În urma imboldului grupurilor anti-MGF, instituțiile de sănătate și statistică din America au încercat să aproximeze numărul de fete și femei care deja au trecut prin această procedură sau sunt expuse riscului din țară. În 1997, Centru de Control și Prevenire a Bolilor (CDC) a estimat un număr de 168 de mii de persoane. Mai recent, o estimare din 2015 făcută de Biroul de Cercetare a Populației și o reglementare CDC din 2016 a raportului din 1997, au conturat numărul la 513 mii. O creștere enormă care a declanșat o rafală scandaloasă de titluri de știri.

Dar, cel mai probabil aceste cifre nu reprezintă o realitate exactă a mutilării genitale feminine din America. Toate au fost întocmite după cele mai recente date de recensământ, cu un focus pe numărul de imigranți sau copii de imigranți americani din țări cu o predominanță a MGF-ului de cel puțin 2%, iar apoi au multiplicat numărul de imigranți cu ratele MGF din țările natale.

Precum evidențiază și CDC în cel mai recent studiu, această metodologie nu reflectă ratele naționale de răspândire, pe lângă faptul că uneori sunt învechite sau în general inconstante, eșuează să prezinte etniile regionale sau diferențele economice din fiecare țară, care ar trebuie punctate pe harta Americii. De asemenea, nu ia în calcul nici auto-selecția populației care migrează în America, care deseori nu se comportă sub norma națională din țara de origine sau asimilarea celor care nu se integrează culturii americane și influenței legale. Acești factori nu apar în datele de recensământ.

Rezultatul este un indicator mai puțin corect al victimelor MGF și cazurilor de risc din țară, ci mai mult o hartă aproximativă a migrației din Africa de Est, Vest și Centrală în America, care indică concentrații ridicate de imigranți din Etiopia, Egipt și Somalia, ca zone de mare risc având în vedere prevalența MGF în țările lor de origine. (Niciuna dintre organizațiile de imigranți pe care Tonic le-a contactat nu a vrut să răspundă la întrebări cu privire la această etichetare în studiile guvernamentale care a afectat prima și a doua generație de imigranți, indiferent de ratele reale de MGF.)

„Datele naționale nu au fost niciodată colectate într-o metodă științifică acceptabilă", spune Holger Postulart, directorul executiv de la Alianța Globală împotriva MGF din Suedia, care încă nu este activă în America.

America a încercat, chiar fără date exacte, să lupte împotriva MGF-ului domestic printr-o legislație tardivă. În 1997, Congresul a făcut ilegal MGF-ul și doar chirurgia estetică vaginală, deși asta nu a fost implicată niciodată, cu o pedeapsă de până la cinci ani în închisoare. (Această interdicție a urmat cu 12 ani mai târziu, după ce o lege echivalentă a fost aplicată în Anglia.) În 2012, legislația a extins această lege pentru a include penalizarea „vacanțelor de tăiere", care implică aducerea fetelor în țările natale pentru procedura MGF. În 2015, s-a introdus o nouă lege pentru a educa publicul și capacitatea specialiștilor de a detecta, raporta și oferi servicii celor expuse riscului MGF, dar legea aia s-a blocat în Congres.

Multe grupuri, în special cele care cunosc bine eșantioanele de imigranți, fac tot posibilul să intre în contact direct cu cei proaspăt imigrați și să determine comunitățile considerate mai expuse riscului, spune Amanda Parker, directorul executiv de la Fundația Aha, care luptă pentru legislația anti-MGF. În special când propagandiștii comunităților inițiază conversații, pot evita alienarea grupurilor izolate care sunt greu de identificat din exterior.

Militanții dezbat ideea că până și datele eronate pot ajuta să întărească sentimentul de urgență din spatele noii legislații și intervențiile din comunități. Parker subliniază faptul că ce știm deja le oferă un început decent pentru a identifica femeile expuse riscului, iar orice legislație trimite un mesaj clar și puternic de intimidare a medicilor în cauză.

Dar, „nu există fonduri suficiente și nici muncă în folosul comunității specializată", evidențiază Adwoa Kwateng-Kluvitse, directorul global de la grupul britanic MGF, Forward. Fără informații solide despre felul în care se conturează MGF-ul din America, e greu pentru cei din exterior și pentru finanțatori să afle care sunt comunitățile pe care ar trebui să se concentreze, în măsura resurselor limitate. De asemenea, este destul de greu pentru autorități să afle unde să-și canalizeze eforturile, pentru a aplica legile existente ale națiunii, care au adunat doar o mână de condamnări. Plus, e greu să recunoști sub orice formă sistematică sau definitivă ce intervenții au funcționat cel mai bine, care e o problemă reală, ținând cont de faptul că unele programe anti-MGF au avut rezultate nedorite și neașteptate în străinătate, ceea ce a direcționat practica pe căi mai opace și mai periculoase.

„Nu există niciun dubiu: o explorare mai amănunțită este foarte necesară, la fel și o activitate vizată", spune Postulart din perspectiva peisajului modern al activismului anti-MGF american. „Pe lângă lacunele informației, există și o lipsă de activism", pe care el și alții consideră că e strâns corelată cu sentimentul de incertitudine.

Din păcate, conform lui Howard Goldberg, autorul principal al celui mai recent studiu MGF de la CDC, nimeni nu este complet sigur cum să consolideze mai bine informația. „Ideal ar fi un sondaj al populației din comunitățile imigrante din țările practicante, care chestionează în mod specific experiențele și planurile legate de MGF", spune el.

Alții au sugerat să urmărim exemplul Angliei, care în 2015 a inițiat o raportare obligatorie din partea personalului medical și consilierilor despre practica MGF și sănătatea corpului. Vara asta, au publicat primul raport, în care au identificat 5 700 de cazuri de MGF, dintre care 18 au fost făcute în Anglia, care a ajutat la alimentarea scandalului din comisia parlamentară, ce a declarat că în ciuda acestui raport, nimeni nu a fost condamnat sub legea anti-MGF.

Niciuna dintre aceste abordări nu o să fie ușoară. Goldberg subliniază faptul că un studiu corespunzător este condiționat de disponibilitatea comunităților de a se deschide față de cercetători, plus o finanțare mare și multă putere de muncă. De asemenea, raporturile automate s-ar confrunta cu tot felul de chestiuni cu privire la confidențialitatea domestică.

Însă, ca America să înțeleagă pe deplin și să acționeze cât mai bine în privința problemei MGF, iar prin asta să evite o ironie absurdă în concentrarea atenției asupra practicii din străinătate, țara va trebui să investească în construirea unei relații de încredere în comunitățile vaste expuse riscului. Odată ce aflăm care sunt subgrupurile care chiar se confruntă cu un risc iminent și stabilim cât de comună este practica, organizațiile dedicate pot mobiliza eficient sentimentul public și sprijinul pentru a măsura cu eficiență efectele intervențiilor.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre mutilarea genitală feminină:
Circumcizia feminină devine tot mai populară în Malaezia
În Suedia s-a reconstruit cu succes pentru prima oară un clitoris

O sectă extraterestră a plăcerii repară clitorisuri în Africa