Știință și tehnologie

Cum e să mori intoxicat cu gaz sarin

Prin asta trec acum oamenii din Siria.
10 Aprilie 2017, 7:49am

Rapoartele sunt furioase, videoclipurile îngrozitoare, iar juriul e siderat; în Siria s-a folosit din nou gaz sarin. Cel puțin 58 de persoane, dintre care multe copii, au avut parte de-o moarte oribilă acum două zile. E un tip de moarte pe care n-ar trebui s-o experimenteze nimeni. Umanitatea a recunoscut brutalitatea armelor chimice după ce acestea au fost folosite în Primul Război Mondial și le-a interzis în Protocolul de la Geneva din 1925. În Al Doilea Război Mondial, armele chimice au fost folosite doar sporadic, în special de Armata Imperială Japoneză împotriva forțelor chineze. În 1972, Convenția Internațională a Armelor Biologice a interzis dezvoltarea, producția și stocarea de arme chimice. După masacrul chimic din 1988 al lui Saddam Hussein care a ucis aproximativ cinci mii de persoane, Convenția Armelor Chimice din 1993 a reafirmat aceste implementări și a cerut distrugerea tuturor armelor chimice. Utilizarea armelor chimice încalcă în mod clar legea internațională, dar istoria ne-a arătat că oamenii nu respectă restricțiile morale.

Dacă ar exista o pedeapsă cu moartea barbară, neobișnuită și crudă, aceasta ar fi moartea prin gaz sarin. Agenții care atacă sistemul nervos sunt clasificați drept organofosfați și sunt niște insectidice, sau umanicide, extrem de puternice și letale. Primii astfel de agenți - tabun, sarin și soman – au fost creați în Al Doilea Război Mondial de către oamenii de știință germani. Mai târziu, în 1952, oamenii de știință britanici au creat VX sau agentul toxic X. Deși sunt foarte similari cu insecticidele organofosfate din punct de vedere chimic, acești agenți sunt folosiți pe timp de război pentru că e nevoie de o concentrație foarte mică pentru a ucide oameni.

Citește și: De ce fură oamenii butelii de gaz ilariant din spitale

Agenții neurotoxici funcționează prin dezactivarea acetilcolinesterazei, o enzimă care se găsește în capetele nervilor, al cărei misiuni e să descompună acetilcolina, un neurotransmițător important. Când acetilcolinesteraza e dezactivată, acetilcolina se adună în nervi, ceea ce duce la stimularea a glandelor sau a mușchilor. Asta declanșează o cascadă de efecte.

Mai întâi, acetilcolina activează multe secreții glandulare și procese intestinale. Excesul de acetilcolină confirmă ce s-a raportat și văzut în videoclipurile făcute imediat după atac: salivare necontrolată care cauzează spume la gură, vomă, lacrimi, defecare și urinare involuntară și leșin.

Apoi, acetilcolina e folosită pentru a le semnala mușchilor scheletici să se contracte. În cazul unui exces de acetilcolina, încep contracții musculare involuntare dureroase și spasme, ceea ce duce la o slăbire profundă a mușchilor. Mușchii devin rapid suprastimulați și intervine paralizia. Nici diafragma (mușchiul principal responsabil cu respirația) nu e scutită de acest atac asupra corpului: respirația devine neregulată și se poate opri total. Și laringele și gâtul pot paraliza, iar victimele nu mai pot înghiți saliva sau tuși. Moartea printr-un agent neurotoxic e cauzată de obicei prin înecarea cu propria salivă și e acompaniată de paralizie, de obicei cât timp victima e încă lucidă. E oribilă și barbară.

Citește și: E responsabil regimul sirian pentru cel mai grav asalt cu arme chimice de peste un deceniu?

Gazul toxic penetrează și bariera de sânge din creier; dacă ai noroc, asta se întâmplă înainte de sufocare și colapsul respirator. Are ca rezultat o comă care ușurează senzația de înec, dar poate induce spasme incontrolabile.

Tratamentul intoxicării cu gaz sarin începe cu decontaminarea, proces în care victimele sunt dezbrăcate și stropite agresiv cu furtunul cu apă. E o mișcare necesară, pentru că intoxicarea se va aprofunda fără o decontaminare corectă, iar medicii riscă să se contamineze și ei.

Din fericire, există antidoți pentru agenții neurotoxici, care au scopul de a stopa efectele menționate mai sus. Injecțiile cu medicamentul atropină încetinesc salivația, voma, defecarea și activitățile glandulare involuntare. Pralidoxima tratează contracțiile și paralizia, dar dacă s-a folosit gaz sarin, pralidoxima trebuie administrată în maxim cinci până la opt minute pentru a preveni formarea de legături chimice ireversibile. Majoritatea forțelor militare de teren transportă injecții cu ambii antidoți.

Citește și: Sunt armele chimice folositoare într-un război?

Din păcate, nu e prima oară când în Siria s-au folosit arme chimice. Investigatorii ONU au găsit regimul Al-Assad responsabil pentru trei alte atacuri cu acid clorhidric, iar în 2013, moartea a opt sute de civili prin gaz sarin într-o suburbie din Damasc aproape a stârnit o intervenție a forțelor britanice și americane. Luptătorii ISIS au fost și ei acuzați că au utilizat gaz muștar (iperită). Rapoartele inițiale despre atacul de acum două zile indică o intervenție aeriană a forțelor siriene sau ruse, dar niciuna dintre părți nu și-a asumat responsabilitatea. Când va fi găsit, vinovatul va fi condamnat de comunitatea internațională, dar oare o să se ia și măsuri pentru pedepsirea și stoparea lui?

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia