​Cum își falsificau oamenii identitatea înainte de internet

Fie că te-ai uitat sau nu la documentarul Catfish, știi și tu despre oamenii care își falsifică identitatea și păcălesc lumea pe internet. În Marea Britanie există și o emisiune TV cu numele ăsta, în care oamenii care suspectează pe cineva că și-a falsificat ientitatea pe internet, contactează emisiunea și ăștia lansează o investigație să-l demaște pe ăla. E o emisiune de succes și a ajuns deja la al treilea sezon.

Probabil că persoanele disperate și nesincere de pe glob fac chestia asta de când lumea. Ce e fascinant la persoanele astea de-a lungul istoriei e că de obicei n-o fac pentru câștiguri financiare – la fel ca echivalenții lor din prezent, comportamentul lor pare compulsiv și condus de ciudățenii ale personalității lor sau de frustrări. Iată câteva astfel de povești:

63 AD: Cartea Evreilor

Există nenumărate teorii ale conspirației despre Biblie – dar niciuna nu e mai distractivă decât ideea că Isus s-a căsătorit și a făcut sex cu Maria Magdalena. În orice caz, adevăratele conspirații și minciuni ale Bibliei sunt chiar în părțile alea de la sfârșit: epistolele.

Una, numită Epistola lui Pavel către evrei, se cheamă acum Epistola către Evrei. Când vorbesc despre ea, teologii spun „autorul" în loc de Pavel. Eruditul biblic Paul Ellingworth a spus că „s-a renunțat total la ideea că epistola către evrei ar fi fost scrisă de Pavel. "

Cine a scris-o atunci? Poate vreun cre știn timpuriu care a vrut ca ideile să-i devină dogmă.

La începuturile bisericii, creștinismul însemna niște oameni care se adunau ca să dezbată care au fost, de fapt, ideile lui Isus. Ocazional, un grup primea câte o scrisoare de la un creștin important precum Pavel sau Petru. Era greu să verifici sursele pe atunci, deci existau toate șansele ca scrisoarea să fie scrisă în stilul lui Pavel de cineva din congregația evreilor, cu scopul de a-i convinge pe evrei să-l creadă pe Isus un mare preot, care a funcționat ca un mediator între Dumnezeu și omenire.

Poate că n-a fost o escrocherie de la început, dar parțial, după cum spune o carte din 1964 scrisă de eruditul Clare K. Rothschild, persoana respectivă s-a gândit că ar fi bine să adopte stilul și limbajul lui Pavel, ca să se asigure că opinia ei va fi luată în serios și va deveni doctrină.

Și așa s-a întâmplat. Epistola către evrei se află în prezent în Biblie, dar nu se discută prea mult despre ea în societate. (Merită menționat că unii sunt de părere că majoritatea epistolelor din Noul testament sunt false într-un fel sau altul.)

1722: Silence Dogood

Prin 1721, James Franklin era un tânăr tipograf din Boston și a tipărit unul dintre primele ziare din America, The New England Courant. În anul următor, cineva i-a strecurat o scrisoare pe sub ușa magazinului și, când a deschis-o, a descoperit că era pentru el. Era un tratat amuzant despre viața de zi cu zi scrisă de o tânără văduvă pe nume Silence Dogood. A publicat scrisoarea, alături de alte paisprezece în 1722.

Silence a fermecat Noua Anglie cu atitudinea ei vizavi de fustele purtate de tinerele adolescente din vremea aceea:

„Un vecin de-al meu, om onest, care s-a întâmplat să treacă prin oraș într-o bună zi, m-a informat că a văzut patru domnișoare cum și-au dat drumul de la balcon cu ajutorul rochiilor bufante. "

Textele lui Dogood erau considerate foarte amuzante dup ă standardele zilei și mulți tineri i-au scris și au cerut-o în căsătorie, când au aflat că era văduvă. Dar nu era nicio văduvă, și nici femeie nu era – scrisorile fuseseră scrise de fratele mai mic și isteț al lui James, Benjamin Franklin.

Asta a dus la o rivalitate între frați la locul de muncă, pentru că oamenii trimiteau mereu scrisori de laudă pentru scrierile lui Dogood. De ciudă, James și-a supus fratele unui tratament tiranic.

1837: Anunțurile matrimoniale

Potrivit cărții Shapely Ankle Preferr'd, scrisă de experta în istorie Francesca Beauman, anunțurile personale datează din 1695, când cineva și-a dat seama că tiparnița, la fel ca multe alte tehnologii moderne din istoria umanității, putea ajuta oamenii să facă sex. Beauman povestește că mulți scriau anunțuri siropoase și mincinoase ca să impresioneze.

Alte forme de șarlatanie documentate de cartea lui Beauman sunt mai mult tragice decât exploatatoare. În 1837, un englez din Bristol a cunoscut o femeie printr-un anunț matrimonial dat în ziar. Femeia spunea că locuiește cu o anume Lady Courtly, cu care se înțelege foarte bine. Dar la a șaptea întâlnire, a aflat că Lady Courtly nu era colega de cameră a iubitei sale, ci stăpâna ei, iar iubita lui era doar o servitoare. S-a despărțit de ea imediat.

Era ucigașilor prin matrimoniale

La începutul secolului XX a fost era Ucigașilor Singuratici. Henri Désiré Landru, Harry F.Powers, Gustav Raskenstam și cuplul căsătorit format din Raymond Fernandez și Martha Beck, toți au folosit anunțuri personale ca să atragă oamenii în locuri izolate, unde îi ucideau și le luau banii.

Ah, și mai e dubiosul Albert Fish, care a fost activ prin anii 1920. Le scria femeilor din partea alter ego-ului lui, un bogătaș inventat de la Hollywood pe nume Robert Hayden. A fost unul dintre cele mai creative cazuri de falsificare a identității.

Le trimitea victimelor scrisori normale la început – ca să creadă că sunt importante și trebuie citite – după care se lansa în fantezii sadomasochiste explicite. Dar cele mai norocoase cititoare erau cele pe care le iniția în tainele coprofagiei. Cea mai faimoasă scrisoare a lui începe destul de inocent, cu câteva x-uri care se voiau a fi pupici:

Draga și iubita mea Grace xx,
Am pierdut trenul și n-am reușit să ne întâlnim cu James W. Pell. I-am spus că vom merge la…

După care ia turnura asta:

Spune-mi când vrei să faci #2. O să te țin pe genunchi, o să-ți ridic fustele, o să-ți dau jos chiloții, o să-mi lipesc gura de gaura curului tău gras și dulce xx xxx xxxx xx și o să-ți mănânc untul de arahide în timp ce iese proaspăt și fierbinte. Așa se face la Hollywood. N-o să ai nevoie de hârtie igienică să-ți ștergi curulețul grăsuț pentru că o să mănânc tot xxx xxx xx xxxx și apoi o să-ți curăț găurica cu limba.

Unele femei, incitate și curioase, mergeau acasă la Fish, unde acesta se prezenta ca fiind James W. Pell și le ruga să-l biciuiască cu o funie udă. Unele au depus mărturie la tribunal când Fish a fost prins. A fost executat pe scaunul electric în data de 16 ianuarie 1936.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai multe cazuri de falsificare a identității:
Cineva mi-a furat fotografiile de pe Facebook, ca să păcălească lumea timp de aproape zece ani Am fost păcălit timp de zece ani de o persoană care nu exista Mi-am făcut conturi false pe internet ca să înțeleg cum funcționează sexul masculin