Salut. Sunt Bertie. La rubrica asta îmi bat joc de tot felul de chestii feminine stupide.Deşi luxul pare pe moarte, el rămâne ceva dubios. De fapt, câteva dintre cele mai ciudate aspecte ale lui sunt acele lucruri pe care nici măcar nu le mai punem la îndoială, pentru că avem impresia c-ar fi un clişeu să facem asta. De exemplu, nevoia companiilor de a crea nu doar produsele pe care vor să le vândă, ci un întreg stil de viaţă pe care potenţialii lor clienţi să-l imite. De la tipele pe jumătate adormite, cu pleopele grele din campaniile TopShop, cu marile lor aspiraţii la modă, curăţenie, claritate, până la pragmaticele comsumatoare de Uniqlo, care o preferă pe Chloe Sevigny în locul lui Kate Bosworth, şi pantalonii de bumbac în locul celor bufanţi. Nu a fost niciodată destul doar să vinzi lucruri oamenilor, din simplul motiv că ar putea să le vrea. Dacă mergi pe modelul ăsta, vei fi mulţumit doar după ce ai cumparat rochia neagră de vinil sau un neglijeul fără spate. Mulţumirea este cancerul care anulează lăcomia, oameni buni. Există, probabil, şedinţe ale consiliului de administraţie ale patronilor de magazine de lux cu tema : „Cum să vă asiguraţi că clienţii dumneavoastră pleacă nemulţumiţi.” Există cu siguranţă oameni în şedinţele alea care ştiu cum să exploateze îndoiala de sine ascunsă în creierul nostru post-adolescentin. Să se agaţe de nesiguranţa noastră şi s-o facă să dureze pentru totdeauna este mult mai profitabil, decât să facă lucruri pe care oamenii şi le doresc şi pe care să şi le şi permită.
Publicitate
Publicitate
Publicitate