Jegul moare lunea viitoare

Eu nu-s genul care se lasă angrenat în cauze sau proteste, dar miercurea asta s-a petrecut ceva care mi-a zgândărit niţel simţul civic, aşa meschin cum este: s-a anunţat închiderea Jegului, localul din campusul Politehnicii în care eu şi nenumăraţi ingineri, psihologi şi jurnalişti ne-am băut anii studenţiei. Cătălin State, patronul localului a pierdut procesul, recursul şi apelul în faţa Universităţii Politehnice Bucureşti şi trebuia să fie evacuat din spaţiul ăsta unde a plătit chirie vreme de mai mult de 20 de ani. Aşa că ieri, executorii judecătoreşti urmau să evacueze locul şi să pună sigiliu pe uşă. Din fericire, se organizase pe Facebook un miting de susţinere al localului, la care dăduseră Going vreo 1 400 de participanţi, deci mă aşteptam să văd p-acolo 140. Au fost 50.

La ora 11, în faţa localului era doar patronul care lipea anunțuri că oferea ceai şi cafea gratuit susţinătorilor.

Mai târziu s-au adunat vreo șase forţe de securitate ale Politehnicii, care au aflat de la mine de ce fuseseră chemaţi, că lor nu le spusese nimeni.

Înăuntru atmosfera era mai veselă ca de obicei. Câţiva fani ciocneau beri de pe mese şi se lăudau că nu pleacă de acolo niciodată, oricine ar veni. După o vreme au coborât singuri, mai ales că n-a venit nimeni.

Puţini păreau interesaţi de protest. Majoritatea stăteau la o bere matinală, să înveţe sau să copieze o temă de seminar. Câţiva protestau tacit scriind mesaje pe foi A4. A fost cel mai plăcut protest la care am fost vreodată. Mă regăseam în lenea lor. Cum executorii judecătoreşti întârziau deja de două ore, am discutat cu susţinărorii, care ocupaseră terasa complet, deşi plouase cu doar câteva ore înainte.

VICE: De ce aţi venit azi aici?

Jurnaliste: Să susţinem Jegul nostru.

Nu vă e frică de gardienii care s-au adunat în faţa terasei?

Dacă se ajunge la evacuări, ne ridicăm frumos şi plecăm. Nu moare nimeni cu Jegul de gât.

Are Jegul vreo speranţă, dacă au pierdut procesul cu statul?

Da, până la urmă nu l-au închis nici azi. N-ai cum să faci asta cu un loc prin care trec două-trei sute de oameni zilnic.

VICE: Ce cauţi p-aici?

Susţinător al Jegului: Susţin Jegul. Vin aici de doi ani, dar am dat noroc cu mulţi oameni noi, am poştit multe cafele şi nu vreau ca experiența să se termine.

Nu ţi-e frică că iei parte la un protest fără autorizaţie?

Nu cred c-a venit nimeni aici ca la protest. E fix o zi obişnuită de băut şi conversaţii plăcute. Diferenţa o fac tipii în uniforme de la poartă, pe care-i ignorăm.

Unii zic că aici s-ar deschide alt local. Ai mai veni?

Nu, măcar atât pot să fac şi eu în semn de protest.

VICE: Salut, de când veniți în Jeg?

Tatuaţii Jegului: De trei ani - multe beri, ţigări, timp şi amintiri.

Ştiu că patronul, mai are două localuri prin zonă. Va fi vreunul dintre ele Jeg 2?

Nu. Poate să mute sigla, să mute mobila şi chiar mâţa, dar Jegul original va rămâne numai unul.

VICE: De ce vă place Jegul atât de tare?

Alte jurnaliste: Aici venim la cafea dimineaţa, ne vedem cu prietenii şi învăţăm la sala de lectură din spate.

Am înțeles că cei de Politehnică vor să facă în locul Jegului o sală de lectură.

Nu-i cinstit. Mai era un club numit Leu, la parterul căminului Leu A, care a fost închis sub acelaşi pretext. Acum e o sală pustie, rece, cu două mese şi trei scaune, într-un spaţiu imens care era plin de canapele şi mese de biliard.

VICE: De ce ai venit azi la Jeg?

Jurnalist: Speram să fie mai multă lume, dar aşa e clar că stăm degeaba, n-ai cum să te lupţi cu sistemul.

Cum crezi că se rezolvă situaţia?

Simplu. Executorul judecătoresc a anunţat că întârzie în trafic.

După ce n-am mai găsit susţinători dornici de conversaţie, am intrat în vorbă cu patronul Cătălin State. Mi-a spus că executorii s-au furișat prin spate, dar n-au evacuat localul, căci erau prea mulți oameni. Au spus că, pe 21 ianuarie, când se vor întoarce, trebuie să fie totul închis, altfel iese rău. Patronul va rămâne alături de local cât poate, dar e destul de ocupat cu deschiderea unui nou Student Pub pe lângă Grădina Botanică.

Tomiţă, motanul mascotă al Jegului, va locui la Cătălin acasă.

Localul nu mai are nicio speranţă, iar nostalgiile tuturor faţă de bodega prin care au copilărit vor rămâne nişte amintiri de spus la o bere scumpă, la 0,33, în localurile rămase.