Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știință și tehnologie

Adio Google Reader, mulţumesc pentru toate amintirile frumoase

Nu ştiu cum o să-mi revin acum că Google Reader a ieşit din viaţa mea. O să ţin minte mereu clipele noastre romantice de pe pontonul unde aveam acoperire 4G perfectă.

de Austin Considine, foto :Derek Mead
19 Martie 2013, 3:20pm

Fie c-o credeţi sau nu poza asta e de acum câteva săptămâni. Amândurora ni s-a părut că ne stă bine în ea. Cât de ironic! De unde aş fi putut să ştiu ce era în mintea ei?

La nici două zile după ce Google au anunţat închiderea Google Reader, agregatorul lor de RSS-uri, puţine lucruri au mai rămas nespuse. Ci de la The Daily Beast au spus că „le crapă sufletul”, ceea ce ni se întâmplă şi nouă. Chiar şi Hitler şi-a dat cu părerea.

Tot ce pot să spun e c-o să-mi fie dor de tine Google Reader. Nu ştiu cum aş fi reuşit să fiu un jurnalist în toţi anii ăştia fără tine. Poate c-ar fi trebuit să-mi fac ştirile ridicând telefonul sau chiar plecând din birou.

Ca la finalul oricărei relaţii, fie că e vorba de moarte sau de o despărţire, eu am început să trec prin procesul Kübler-Ross de jeluire – cunoscut şi ca procesul celor „cinci stadii”. Am trecut prin negare. (Nu, nu are cum să fie adevărat, e sigur o farsă tipică internetului, ca atunci când a „murit” Boo, câinele favorit al tuturor din online.) Furie (naiba să te ia Google, de ce mi l-ai mai dat, dacă acum mi-l iei). Negociere (Poate dacă încep o petiţie îi pot obliga pe cei de la Google să-şi amâne decizia). Depresie (Las-o baltă. Să mă fut în ea de viaţă. Renunţ la jurnalism cu totul.)

Şi acolo am rămas. Nu cred că voi ajunge la pasul acceptării prea curând.

New York e genul de loc în care e foarte greu să ai o relaţie serioasă. Dar eu şi Google Reader ne-am ajutat mereu. Amândoi am fost de acord că era important că puteam depinde unul de altul. Niciodată nu ne săturam de priveliştea fabuloasă de acolo.

Viaţa alături de Google Reader părea atât de liberă, atât de plăcută, modul în care ţi se spune c-ar trebui să fie iubirea adevărată. He he, uneori ea chiar reuşea să scoată copilul din mine, ca atunci când ne jucam prin barele astea în formă de tren. Choo Choo!

Acum îmi dau seama cât de bine e că nu ne-am cumpărat câinele ăla împreună.

Era atât de plăcut să ne plimbăm prin cartierul Williamsburg din Brooklyn. În primul rând era bine că făceam mişcare, dar iubeam şi cartierul ăla. Acolo am descoperit fast-food-ul nostru favorit.

Relaţiile te învaţă multe chestii...

De exemplu, eu nu cred c-aş fi mâncat legume înainte s-o cunosc pe Google Reader. Ea m-a convins că nimic nu-i mai bun ca hrana organică.

Eu: Uite, am cumpărat brioşa asta pentru noi. Nu tragi chiulul la dietă, atât timp cât n-ai cumpărat-o tu, nu?

Google Reader: Hmmm. Arată delicios.

Eu: Da, este, încearcă.

Google Reader: Bine, doar de data asta. Dar îți jur că uneori doar un hiperlink cu brioșe mă îngrașă două kilograme.

Undeva în fundul minţii ştiam că relaţia noastră s-a terminat, dar nu voiam s-o recunosc.

Speram că după câteva beri o să ne putem relaxa, să ne amintim cum ne-am îndrăgostit în primul rând.

Eu am băut cam multe. Pe Google Reader a lăsat-o cam rece asta.

Era o perioadă grea pentru noi. Imediat după redesign-ul din 2011 credeam că vom avea o unitate mica împreună. Nu sunt sigur dacă ne-am revenit vreodată după momentul în care am aflat că nu era cazul.

Deşi amintirele din relaţie sunt dulci-amărui, ştiu că nu trebuie să uit ce clipe frumoase am avut. (Erau atât de multe!) Desigur relaţia a avut suişuri şi coborâşuri. Momentul redesign-ului a fost foarte greu pentru noi. Am încercat să mergem mai departe într-un mod profund pentru amândoi. Şi chiar am reuşit. O vreme.

Dar în ciuda fiecărei probleme, erau momente în care mi-era greu să-mi dau seama care-s gândurile mele şi care-s ale tale. Sună ciudat, dar nu era. Era natural.

Pontonul de pe marginea râului era unul din locurile noastre favorite în care să ne amintim de ce eram  împreună, atunci când viaţa devenea prea stresantă. Aveam acoperire 4G foarte bună acolo şi-mi transformam telefonul în adaptor de wi-fi.

Curând o să rămân doar cu aceste imagini, aceste copii ieftine ale unor momente din relaţia noastră. Adio, draga mea iubită. Îţi mulţumesc pentru amintiri.

Îi mulţumesc stilistului Kelly Bourdet şi operatorului Dan Meyer pentru ajutor.

Traducere: Mihai Popescu

Citește și:

Google Street View

Ochelarii Google şi alte 7 invenţii tehnologice care se pot purta şi-ţi pot schimba viaţa

Tagged:
Google
dora
Vice Blog
rss
Relaties
Google Reader
iubire