FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Un neamț vrea să-ți dea niște bani fără să faci niciun efort

Ce s-ar întâmpla dacă n-ar trebui să ne mai facem griji pentru traiul de zi cu zi?
15.8.14

Fotografie de Jannismayr.de

Ce s-ar întâmpla dacă n-ar trebui să ne mai facem griji pentru traiul de zi cu zi? Oare oamenii şi-ar tolăni fundul într-un fotoliu toată ziua sau chiar ar face ceva important cu vieţile lor? Michael Bohmeyer, fondatorul unui institut tehnologic din Berlin, a vrut să afle răspunsul la această întrebare.

După ce a renunţat la muncă la începutul anului ca să trăiască din profitul de 1300 de dolari pe care  îi produce afacerea lui în fiecare lună, Bohmeyer spune că viaţa lui s-a schimbat radical. Aşa că a pornit o iniţiativă nouă, numită „Venitul meu de bază”, care caută să strângă suficienţi bani ca să poată plăti pe cineva cu 1300 de dolari pe lună timp de un an, fără obligaţii.

Publicitate

Prin sistemul de crowdfunding, iniţiativa a strâns deja mai mult decât cei 16 000 de dolari de care era nevoie. Pe 18 septembrie, vor fi anunţaţi norocoşii câştigători ai sumei de bani în cadrul unei petreceri din Berlin.

Am discutat cu Bohmeyer despre ce crede el că ar putea ieşi din asta şi despre cum i s-a schimbat viaţa acum că nu mai este nevoit să muncească.

VICE: Ai spune despre tine că eşti o persoană leneşă?
Michael Bohmeyer: Aş spune asta, dar nu cred că a fi leneş e neapărat un lucru rău. Alţi oameni probabil că nu m-ar descrie ca leneş. Muncesc mult – chiar mai mult acum, când nu trebuie să muncesc pentru bani. Chiar am descoperit şi o pasiune pentru spălatul vaselor.

Ai spus că venitul de bază de care dispui necondiţionat ţi-a schimbat viaţa radical. Cum aşa?
După ce am decis să nu mai muncesc anul ăsta şi am început să trăiesc din cei aproximativ 1300 de dolari pe care îi produce firma mea, tot ce am vrut să fac a fost să stau cu burta la soare şi să nu fac nimic. Totuși, mi-am descoperit un impuls puternic de a face lucruri. Am un milion de idei noi de afacere, am grijă de fiica mea şi lucrez pentru un post de radio al unei comunităţi locale. Cumpăr mai puţine prostii, trăiesc mai sănătos şi sunt atât un iubit, cât şi un tată mai bun.

Pentru că ai mai mult timp pentru prietena şi fiica ta?
Pentru că sunt mult mai atent. Nu mai sunt strâns cu ușa. Condiţiile în care munceam erau minunate chiar şi înainte, pentru că aveam propria companie şi puteam să fac în principiu cam tot ce îmi doream. Dar eram condiţionat de nevoia de a face bani. Acum fac tot ce fac pentru că aşa aleg – şi dintr-o dată totul a devenit de două ori mai distractiv.

Publicitate

Te plictiseşti vreodată?
Nu am timp. „Venitul meu de bază” mă ţine ocupat 20 din 24 de ore. Nu glumesc – abia apuc să dorm. Brusc, am acces la nişte resurse uriaşe de energie, pentru că fac 100%  ce vreau să fac.

Deci de când ai renunţat să mai lucrezi pentru bani, ai început să munceşti ca un nebun. Destul de ironic.
Absolut. E amuzant şi cum am ajuns aici. Iniţial, după ce am renunţat să mai muncesc pentru salariu, credeam că va trebui imediat să găsesc un nou proiect. Am închiriat un birou, am făcut o listă de sarcini şi mi-am făcut apariţia acolo de dimineaţă. După ce m-am stresat aşa cam o lună fără să rezolv prea multe, m-am gândit: „Stai un pic. Ce naiba fac?” Aşa că m-am convins activ să nu fac nimic timp de o lună – am privit cerul, fără telefon, fără cărţi, nimic. Era dureros fizic. Dar după o vreme, am reuşit.

Vrei să îi asiguri cuiva un venit de bază de 1300 de dolari timp de un an, fără obligaţii. Ce speri să demonstrezi sau să descoperi odată cu asta?
Am fost destul de surprins de cum s-a schimbat viaţa mea odată ce nu am mai fost nevoit să lucrez. Aş fi încrezut dacă aş face prezumţii bazate pe experienţa mea, dar cred că toată lumea are un potenţial fabulos care ar putea fi declanşat dacă n-ar mai trebui să-şi facă griji legate de venit. Nu mă înţelege greşit, cred că a face bani e extraordinar. Să munceşti şi să fii plătit pentru asta – e minunat. Dar nu să lucrezi în unicul scop de a face bani. Mă plictisisem de dezbaterile pe tema asta şi de lipsa vreunor concluzii în urma lor. Aşa că m-am gândit: hai să încercăm asta şi să vedem ce se întâmplă în loc să aşteptăm după politicieni.

Publicitate

Prin crowdfunding ai reușit să strângi până acum aproape 32 000 de dolari – destui bani cât să finanțezi două salarii medii timp de un an. Asta înseamnă două persoane care n-o să-și mai facă griji în privința existenței. Totuși, asta nu spune multe despre ce s-ar întâmpla dacă niciunii dintre noi n-am mai avea grija asta.
Desigur, proiectul meu e absolut tâmpit din două motive. Primul e limita de un an, ceea ce înseamnă că oricum o să trebuiască din nou să-ți câștigi cumva existența după un an. În al doilea rând, bineînțeles că e o diferență mare dacă doar eu nu trebuie să-mi fac griji în privința traiului de zi cu zi sau dacă nimeni nu are grija asta.

Deci nu e în niciun caz reprezentativ. Dar măcar ne ajută să înțelegem ce înseamnă să ai un venit de bază. Și discutăm despre asta. Pentru că nu e vorba doar despre cele două persoane care vor câștiga chestia asta. E vorba despre cele 21 000 de persoane care au scris pe site ce ar face dacă ar avea acești bani. Ei zic că nu vor să lenevească. Vor să continue să muncească, dar fără să se streseze atât de mult – le-ar plăcea să facă voluntariat sau să-și înființeze propria companie. Cred că lucrurile astea ar fi benefice pentru societate.

Deci ce crezi că s-ar întâmpla dacă am primi cu toții un venit de bază începând de mâine?
Inițial, nu s-ar schimba multe. Dar pe termen lung, sunt sigur că oamenii ar începe să facă alegeri mai libere, fără să fie presați de planul economic. Ar alege în funcție de ce-și doresc să facă. Ar avea timp să se gândească la ce vor să facă sau la ce se pricep. Deocamdată, toți ne stresăm să terminăm școala și să obținem un job bine plătit.

Publicitate

Ok, vorbești despre persoane privilegiate cu diplome universitare care se așteaptă nu doar să-și poată plăti chiria din salariu, ci și ca jobul să fie plăcut și să-i împlinească. Și atunci ce e de făcut cu  oamenii de serviciu prost plătiți, care curăță toalete sau cu cei din call-center-uri sau cei care au grijă de bătrâni?
Nu mă adresez doar celor privilegiați. Oricine are un venit de bază se află într-o poziție mai bună atunci când negociază cu angajatorii. Tipul care curăță toalete poate spune: „Dom'le, nu mai accept să fac asta pe banii ăștia.” Iar angajatorul ar putea spune: „Hai să facem toalete cu curățare automatizată.”

Da, dar nu poți automatiza joburile celor care au grijă de copii sau de bătrâni.
Exact. În aceste cazuri, oamenii trebuie să se întrebe cât valorează pentru societate. Trebuie să le creștem salariile acestor oameni. E important să avem toalete curate. E important să îngrijim copiii cum trebuie – și totuși, oamenii ăștia sunt prost plătiți.

Mie mi-ar plăcea să lucrez la o grădiniță. Dar dacă compar asta cu un job în domeniul IT-ului, mă întreb dacă merită. Dacă aș avea un venit de bază, aș putea lua totuși în considerare această opțiune.  Și sunt sigur că m-aș descurca mai bine ca profesor de grădiniță decât ca IT-ist.

Grupul de persoane care susțin un venit de bază pentru toată lumea e foarte divers – de la stângiști, membri ai Partidului Verde, antroposofiști până la membri ai Partidului Liberal German. Unde te încadrezi tu în acest spectru?
Nicăieri. Venitul de bază nu se potrivește în această diagramă dreapta-stânga. E parțial socialist, pentru că programul cere egalitate pentru toți. E și individualist, pentru că cere mai puțină birocrație. Nu e nici de dreapta, nici de stânga; e o a treia cale.

Publicitate

În ziua de azi, politicienii îl folosesc ca pe un instrument sociopolitic ca să-i manipuleze pe oameni să facă ce vor ei. Cred că strategia asta s-a învechit și nu mai funcționează. Să le dăm oamenilor niște bani și să vedem ce vor face dacă au libertatea asta de a decide.

Tu ce încerci să dovedești prin asta?
Cred că putem obține o schimbare, doar dacă îi lăsăm pe oameni să-și construiască propria schimbare. Poți să obligi oamenii să facă ceva ce nu vor să facă, dar nu poți să-i convingi. Și mai ales, nu-i poți obliga să-și ia joburi care nu există.

„Mitul angajării întregii populații și ideea că cine nu are job nu se străduiește destul”. Ce crezi despre asta?
E o porcărie. În capitalismul modern, nu e posibil ca toți să aibă un job. E necesar să ai o armată de rezervă de forțe de muncă neplătite pentru a păstra sectorul prost plătit așa cum e. Nu există destule joburi plătite pentru toți. În același timp, îi obligăm pe oameni să-și ia joburi care nu există. E o cruzime.

Ce alte mituri te deranjează?
Oamenii spun: „Bineînțeles că eu aș continua să muncesc chiar dacă aș avea un salariu de bază asigurat, dar ceilalți n-o să facă asta.” De aici vreau să încep. Vreau să dovedesc că aproape toți oamenii ar face ceva util cu viața lor dacă ar avea niște bani asigurați lunar – nu doar tu ești ăla deștept și harnic. Oamenii vor și ei să contribuie la o lume mai bună. Trebuie doar să le dăm ocazia.

Publicitate

Oamenii spun multe chestii când îi întrebi. Asta nu înseamnă că au de gând să se țină de cuvânt.
Bineînțeles. Dar dacă te uiți la cele 1,4 milioane de persoane din Germania care s-ar putea baza pe șomaj, dar totuși preferă să muncească deși salariul abia le asigură existența – aș zice cu multă convingere că oamenii nu sunt leneși în general. Chiar și în sistemul actual.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre bani:

Cum să fii mai puțin prost și sărac în 2014

Un puștan bogat de pe Instagram a provocat un piroman să-i incendieze patru mașini

Am o bancnotă chinezească de care se teme toată lumea în China