Puștiul care va curăța oceanul

Povestea lui Boyan Slat nu e una a unui tânăr de 20 de ani care tocmai a găsit o soluție posibilă pentru o problemă veche. Cred că cel mai bine poate fi descrisă ca o combinație între dedicare personală, experiență și greșeli. Când își amintește de prototipurile sale vechi pentru o tehnologie care ar putea să curețe oceanele de plastic, e aproape rușinat de conceptele sale anterioare.

„Dar asta e știința cu adevărat,” mi-a spus Slat. „E un proces continuu de schimbare.”

Campania de crowdfunding din spatele proiectului lui Slat de spălare a oceanelor a fost anunțată cu mare fast: „Cu două milioane de dolari putem să transformăm un concept teoretic în realitate.” Cu doar două zile rămase din campanie, Slat a reușit cu să strângă cu succes fondurile pentru proiectul său, lucru ce l-a adus mai aproape de viziunea sa fără plastic în oceane.

Boyan Slat la o groapă de gunoi. Foto: Manuel Freudt/ VICE Media

Plasticul e un reziduu rezistent al societății consumeriste. O pungă de plastic se dezintegrează în aproximativ 20 de ani, iar o sticlă de plastic ajunge cam la 450 de ani. Destul de ușor și valabil peste tot în lume, 225 de milioane de tone de plastic sunt produse în fiecare an și sunt făcute dintr-o resursă care nu e tocmai interminabilă ca pe vremuri: uleiul.

Norii de plastic care plutesc pe oceane formează uneori insule întregi. Se estimează că sunt 150 de milioane de tone de plastic în oceane, iar 100 000 sunt numai într-o bucată din nordul Oceanului Pacific. Asta înseamnă că plasticul e responsabil de 70% din poluare. Dacă numerele astea nu reușesc să creioneze anvergura problemei, atunci uită-te la oamenii ăștia care-și fac poze în mijlocul deșeurilor lor săptămânale.

Când călătorea spre Grecia, Slat, atunci la 17 ani, și-a dat seama de gravitatea problemei. De atunci, tânărul olandez, care între timp a făcut 20 de ani, și-a dat interesul ca să dezvolte o tehnică bazată pe puterea curenților ca să strângă plasticul.

Astăzi, el conduce o echipă de 100 de oameni de știință, studenți și susținători. Iar cu ajutorul ultimului său succes cu strângerea de fonduri, munca lui Slat nu pare să nu se micșoreze. El a explicat că plănuiește să construiască prototipuri la scară mai mare pentru colectorii săi plutitori lungi de 100 de kilometri, înainte să lanseze sistemele în apa poluată pentru următorii trei până la cinci ani.

Visiting a plastic separation plant today with @Motherboard_DE - here's the plastic mass we'd collect every week pic.twitter.com/9YzjLL4WfD

— Boyan Slat (@BoyanSlat) July 15, 2014

„Nu avem zile libere, totul face parte din curățarea oceanului,” a zis Slat care jongla cu o serie de apeluri și email-uri în timpul unei vizite recente la laboratorul său din Delft. Din când în când, se mai uita la notificările unei aplicații care urmărește donațiile pentru proiectul său; la momentul respectiv, ajunsese la două milioane de dolari.

Desigur, Proiectul de Curățare a Oceanului nu e primul concept de colectare a gunoaielor din oceane. Mai e și proiectul One Eart – One Ocean din Munich, care urmărește să strângă gunoaie cu nava lor construită special pentru asta, Seekuh. Sunt proiecte bazate pe rețele cum ar fi The Clean Oceans Project, care caută să educe la nivel global. Și mai e desigur și adorabila Mr. Trash Wheel: O roată de moară desenată care încearcă să se strecoare prin portul Baltimore.

Ceea ce face ca proiectul lui Slat să fie unic e faptul că se bazează pe ideea de a lăsat curenții oceanului să facă partea cea mai grea, adică să strângă plasticul în mijlocul unei structuri în formă de V, unde gunoiul va fi colectat și transportat zilnic în grămezi mari pe uscat. Bariera de 100 de kilometri adăugată de Slat va fi cea mai mare structură care a fost construită vreodată în oceane.

Costurile vor fi enorme, dar Slat susține că proiectul actual va atinge o sumă de 33 de ori mai mică decât costă proiectele convenționale de strângere a deșeurilor.

Nu toată lumea e de acord cu ideea lui. Stiv Wilson de la proiectul 5Gyres a zis că e un mare eșec și doar o iluzie. Ca răspuns, Slat a publicat un studio lung cu fezabilitatea proiectului, în care el demonstrează, printre altele, cum viața marină nu va fi afectată, pentru că va pluti pe sub barieră.

Într-un articol recent din Suddeutsche Zeitung, cercetătorii germani au atenționat că proiectul lui Slat mai mult ar face rău decât bine. Ei susțin că puterea curenților nu e estimată corect, iar planul lui Slat ar putea fi afectat de devoltarea microbiologică pe barieră.

Oricum, Slat e mulțumit că întreaga comunitate științifică i-a criticat ideea, de aceea plănuiește să-și continue munca privind studiile viitoare de fezabilitate și prototipuri.

„Ce vrem să facem nu s-a mai făcut niciodată,” a recunoscut el. „E posibil să ne lovim de câteva aspecte neașteptate.”

Slat testează un prototip. Imagine de pe site-ul proiectului.

În final, să pescuiască plasticul din marile oceane e doar o parte a soluției. Scopul final e să închidă odată pentru totdeauna fluxul de gunoi din societatea noastră consumeristă spre oceane. Să nu uităm de sarcina chinuitoare de a recicla și reutiliza plasticul după ce a ajuns pe uscat.

Indiferent dacă proiectul lui Slat reușește sau nu rămâne de văzut. Dar asta nu înseamnă că se va duce și el la fund.

Traducerea: Dana Alecu

Citește mai multe despre poluare:
Poluarea ucide mai mulți oameni decât SIDA și malaria la un loc
Poluarea mașinilor ne ucide rapid
Poluarea din Beijing devine greu de ignorat