Ghidul studentului căminist

La cămin, în România, orice pui în farfurie devine mâncare

Cele patru rețete fundamentale sunt: cartofi prăjiți, supă cu slănină, paste cu carne, orez/griș/mălai cu salam.

de Isaac Ionescu
06 August 2014, 11:30am

Sunt student în anul I și locuiesc într-un cămin ordinar de băieți, cu alți patru colegi de cameră. Experiența acestui an m-a învățat o mulțime de lucruri despre viața la cămin, pe care le împărtășesc cu tine, ca să știi ce te-așteaptă sau ca să-ți optimizezi viața în acest mediu.

Meniu studențesc standard: pâine cu pate, zacusă și salam stropită cu fantezie de ketchup, supă la plic filé și ceai din producție locală. Înainte de masă, studenții se roagă la Sfânta Bursă.

Am ajuns la un subiect sensibil pentru mulți studenți căminiști: mâncarea. Pentru noi, hrana e o temă cum este la alții sexul sau religia. Pentru un cetățean obișnuit, mâncarea înseamnă ce cumpără, comandă sau prepară, ca să-și satisfacă apetitul. Pentru studentul căminist înseamnă ce poate combina, ca să nu crape de foame.

Ai mai multe opțiuni să te hrănești. Pachetul de acasă, cantina, pizza comandată și mâncarea personală. Cum despre pachet am vorbit deja, la cantină primești sos cu foliculii bucătarului, iar la pizza nu e mult de discutat, rămâne mâncarea pe care o ai și ți-o prepari tu.

În primul rând, ca să ai o imitație palidă după condițiile culinare ale oamenilor normali, trebuie să ai frigider în cameră. Deși pare de la sine înțeles, s-ar putea să nimerești peste colegi indolenți, care își transformă pervazul în pivniță iarna și mănâncă de pe-o zi pe alta vara. Aici trebuie să intervii tu și să-i mobilizezi să nu se mai plângă pentru două sute de lei, dacă vor să dețină lasagna comestibilă mai mult de o zi. Prin asocieri pavloviene de genul lasagna din frigider – bine, lasagna lăsată 3 zile la soare – rău, ai toate șansele să-i convingi. Dacă nu merge, le îndeși noaptea pe gât lasagna nașpa. Sau ciorapi.

Odată frigiderul obținut de la voiajorii cu activitate chestionabilă, munca e pe jumătate terminată. Dar trebuie să ai grijă. Dacă congelatorul tău nu vine cu capac pentru că, la fel ca mine, ai avut niște colegi cu cromozomi lipsă, trebuie să decongelezi periodic toată mașinăria, ca s-o cureți de dezastrele arctice care se adună acolo. În cazul ăsta o să vezi un fenomen interesant: nu există delimitare clară între zona de răcire și aia de congelare, iar tot ce ții de la raftul de sus încolo îngheață; dacă pui chefir, o să ai chefir on the rocks. Astfel, frigiderul deschis ilustrează în linii mari toată emisfera nordică, cu Ecuatorul la sertărașe și Polul nord la congelator. Fiecare raft e o paralelă majoră. Util dacă ești student la geografie.

Acum că ai evitat să scoți roșiile congelate de la sesiunea trecută, următorul pas firesc e să încălzești alimentele. Dacă ai microunde în cameră, ești norocos: într-un an, tot procesul culinar va fi compus din răcit și încălzit ciclic alimente pe o traiectorie de doi metri. Dacă n-ai, aplică metoda cu șosetele de mai sus cu colegii. Altfel, trebuie să faci ca toți plebeii și să apelezi la oficiul din capătul holului.

E ok, cartoful ăla încă pare proaspăt.

Oficiul e locul ăla magic unde îți lași oala pe foc și o găsești peste șase ore stearpă ca piatra. Aici înveți că cinci recipiente încap simultan pe un aragaz cu patru ochiuri din care merg trei. Ai o tigaie în plus? Oficiul e locul unde poți s-o faci dispărută într-o singură zi. În sfârșit, la oficiu înveți să gătești (asta dacă reușești să faci futaiul ăla de buton de gaz să stea pornit). Dacă ai intrat la facultate fără să știi să faci un ou ochi, nu-i nimic: într-un an o să înveți de nevoie toate rețetele de bază care-ți trebuie să supraviețuiești și să nu-ți îneci stomacul într-o baie acidă de supă la plic. Mai trebuie diversificat nițel meniul, să fraierești stomacul că mănânci mâncare adevărată. Altfel se supără și pune de revoluții în timpul examenului.

Cele patru rețete fundamentale ale studentului căminist sunt: cartofi prăjiți, supă cu slănină, paste cu carne, orez/griș/mălai cu salam. Dacă nu le înveți pe astea, n-ai înțeles nimic din viața de cămin. Astea sunt sfinte și sunt ca cele patru forțe fundamentale din fizică. Și ca orice axiome, permit infinite combinații și derivații, în funcție de imaginația proprie. Nu te oprește nimeni să bagi în supă cartofii prăjiți rămași în plus sau să muți salamul din mălai în paste. Poți și să căminizezi o rețetă cunoscută. E simplu. Tot ce trebuie să faci e să iei o rețetă standard, cum ar fi fasolea cu ciolan, și să-i schimbi ingredientele cu altele mai ieftine. În cazul ăsta, o să obții mazăre la conservă cu parizer. Somonul la grătar devine pește la conservă prăjit la microunde. Și tot așa. Experimentează. Eu făceam supă de cartofi și puneam crenvurști la doi lei în loc de găină, până să aflu că slănina costă trei lei.

În ceea ce privește mâncarea rece, posibilitățile sunt și mai extinse. Dacă imaginea de deschidere prezintă un sandvici care poate părea bizar pentru nepățiți, pentru un căminist veteran aia e încălzirea. Am auzit povești cu studenți care ungeau pita cu gem, maioneză și porumb boabe, sau care mâncau cârnați cu telemea și peanut butter, pentru că asta le rămăsese. La cămin, efectiv orice pui în farfurie devine mâncare.

Ce trebuie să ai tot timpul de mâncare: ouă. Multe ouă. 20 de ouă. 50 de ouă. Multipli de zece de ouă. Ouăle le poți fierbe, prăji, frige, face călduțe, face ochi, omletă, papară, sau dacă ești fan dr. Oz, le poți mânca crude. Oricum, ce altceva o să mai ai de gătit rapid când te trezești la prânz și ți-e așa de lehamite să cobori la magazin, încât rabzi toată ziua de foame? Deși în mod normal consumul regulat de ouă îți face colesterolul să puște la tavan după o săptămână, la cămin legile biologice se suspendă și colesterolul mănâncă la rândul lui ouă de foame. A, și lapte, care e sănătos. Dar de el n-o să te atingi decât când e undeva între proaspăt și brânză, neștiind dacă să-l arunci sau să-l păstrezi ca să economisești banii de smântână. Așa că în principiu, să ai tot timpul ouă și pâine. Și sare. Și ulei. În ulei poți găti orice. Chiar și ouă fripte și scăldate în lapte.

Până la urmă tot la comandat pizza ajungi.

Să nu mai vorbesc de trocurile cu alimente. Când ai patru borcane de zacuscă și cunoști un flămând cu diabet care a primit un borcan de Nutella, aia e mană cerească. Sau când ești pe punctul să gătești un grandios mălai cu ceapă și șuncă și realizezi că n-ai ceapă, e foarte de folos să dai o țigară pe ceapă, chiar dacă e 50 de bani diferență între ele pe piață. Căminul distorsionează percepția despre piața liberă și își creează una proprie, de circuit intern. De aia, în zilele de lene gravă ești dispus să plătești cuiva un leu ca să coboare să-ți ia o pâine la un leu, deși dai comision de 100%.

Ce e de reținut la mâncarea din cămin e să nu-ți faci așteptări prea mari. Tot ce poți să bagi în tine, nu e cancerigen în următorii zece ani și potolește foamea, e ok. Dacă ții tu neapărat, poți să mănânci și hering vietnamez cu lime, dar nu prea ai unde să te întinzi cu el. La propriu – spațiul tău e fix cât jumătatea ta de masă. Încearcă tu să cureți cartofi, să tai varză, să așezi tigaia și să amănânci în atâta loc.

A, și ascunde-ți dulciurile în dulap. Colegii fumați sunt cei mai nașpa.

Poftă mare.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește alte sfaturi din Ghidul studentului căminist:
Budele de cămin sunt o zonă crepusculară a dejecțiilor
Camera de cămin este un stat comunist la scală mică