Mexicanii ăștia chiar știu ce înseamnă să ai stil
Fotografii de Stefan Ruiz

FYI.

This story is over 5 years old.

AM LANSAT NUMĂRUL DE FASHION

Mexicanii ăștia chiar știu ce înseamnă să ai stil

Cumbia din Moterrey s-a transformat in ceva original, un stil conturat printre fanii lui din clasa muncitoare care nu sunt nici columbian, nici mexican.
21.5.11

„Ambasada columbiană" din Monterrey este înconjurată de un mic bordel şi niște gherete care vând DVD-uri piratate cu porno pentru amatori şi fake-uri polo. „Ambasada" este de fapt un mic stand pe strada Revolución al cărui proprietar este un tip pe nume Mario Durán. El vinde orice mărunţiş imaginabil importat din Columbia: tricouri, abţibilde, steaguri, lanţuri de chei, vederi cu peisaje tropicale, pălării de paie, tobe şi instrumente tradiționale, guacharaca şi, în primul şi în primul rând, muzică cumbia.

Din anii '60 lumea din Monterrey (mai ales cei din cartierele mai sărace La Independencia şi La Campana) dansează pe cumbia columbiană. Cum a ajuns acest oraş industrial din Nord să fie un avanpost pentru cumbia este încă un subiect disputat. Potrivit unei legende, un grup de muncitori imigranți din San Antonio a invitat nişte colegi columbieni să-şi petreacă Crăciunul în Monterrey, iar aceştia au adus mai multe discuri de-acasă, pe care să le pună la petreceri.

Publicitate

După o altă versiune, pe care majoritatea localnicilor cu care am venit aici a negat-o vehemet, albumele au ajuns în Mexic la pachet cu transporturile de cocaină ce se îndreptau spre Statele Unite.

Varianta cea mai neinteresantă, dar probabil adevărată, este cea după care sonideros locali (DJi cu sisteme mobile de sunet) au început să aducă albume columbiene din Mexico City pur şi simplu pentru că le-au plăcut. Unui sonidero anume, Gabriel Dueñes, și fiului său, Ido Dueñes, li se atribuie sound-ul definitoriu pentru cumbia din Monterrey.

Gabriel, acum în vârstă de peste 60 de ani, încă are un chioşc unde vinde tricouri, CD-uri piratate cu coperte fotocopiate şi propriile mixuri. El mi-a spus că în timpul unei petreceri din anii '60 casetofonul s-a supra-încălzit şi muzica a început să se audă mai lent. De atunci oamenii au început să îi ceară versiunile încetinite ale mixurilor lui, şi astfel s-a născut cumbia rebajada. Potrivit lui Toy Selectah, un localnic din Monterrey şi practic varianta mexicană a lui Diplo, muzica cumbia pentru fumătorii de marijuana a fost baza pentru ceea ce DJ Screw făcea în anii '90 în Houston, ceea ce are sens având în vedere miile de muncitori imigranţi din Monterrey care trăiau acolo pe vremea aia.

De-a lungul timpului, cumbia din Moterrey s-a transformat în ceva original, un stil conturat printre fanii lui din clasa muncitoare care nu sună nici columbian, nici mexican. Şi nici altceva.

Publicitate

În fiecare duminică după amiază, după ce au dansat tot weekend-ul prin baruri şi cluburi de prin tot oraşul, mai mulţi colombianos mexicani se strâng în faţa magazinului 7-Eleven de la parterul Turnului Latino din centrul Monterrey-ului. Inspiraţi de cholos (trad.: "corcitură", termen injurios care desemnează persoanele de origine mixtă amerindiană şi hispanică) din LA şi de un ideal mitic al Columbiei tropicale, colombianos poartă poncho-uri sau cămăşi înflorate peste cei mai largi pantaloni pe care i-aţi văzut vreodată. Acestea sunt asortate cu şireturile şi Converşii, dacă se poate (unul din puştii pe care i-am întâlnit poartă prin rotaţie patru perechi de Chuck, cu şapte culori de şireturi), şi apoi încununate cu o şapcă de baseball personalizată, purtată în aşa fel încât să stea agăţată de creştetul capului, dar fără să îl acopere. Fiecare centimentru vizibil de pe şapcă este inscripţionat sau brodat cu înscrieri printre care de obicei se numără porecla purtătorului, numele prietenei, numele găştii, al postului de radio preferat, al zonei unde locuieşte etc.

Unii colombianos poartă şi iconiţe numite escapularios în jurul gâtului, ca talismane protectoare, cu imagini cu San Judas Tadeo, Fecioara Maria din Guadalupe, Santa Muerte care e din ce în mai la modă şi chiar Pancho Villa. La început acestea semănau cu cele purtate de călugări, dar în scurt timp s-au transformat în panouri uriaşe folosite pentru a transmite aceleaşi informaţii ca şi şepcile. Numele găştilor gen Los Temelocos, La Dinastia de los Rapers, Foxmafia şi Latinaz sunt brodate cu litere mari pe bucăți de material. Unul din băieţii pe care i-am văzut avea numărul 10,90 scris pe escapulario. L-am întrebat dacă e frecvenţa unui post radio care îi place şi mi-a răspuns că este o trimitere codată la toluen, substanţa chimică din solventul de vopsea care are efecte inebriante.

Publicitate

Talismanele sunt excelente, dar cel mai important ascpect al modei colombiano este freza specifică, inspirată în egală măsură de hip-hop-ul american, reggaeton-ul puertorican şi reprezentările străvechi ale lupătorilor azteci. Spatele capului este ras, cu excepţia unui petec pe ceafă. Creştetul e tuns scurt şi ridicat, iar în faţă are şuviţe gen emo de pe vremea romulanilor. Şi, cel mai important, perciunii gen Snoopy pornesc din vârful capului şi sunt lipiţi de obraji cu o tonă de gel. Ei numesc asta Estilo Colombiano.

Scena columbiană din Monterrey, exceptând consumul ocazional de solvenţi, e destul de liniştită. De exemplu, tinerii care stau în faţa magazinului 7-Eleven merg acolo pentru că postul lor de radio preferat, XEH 1420 AM are sediul la etajul 20 al clădirii unde e şi magazinul. Folosesc o cabină telefonică pentru a suna la postul de radio toată după-amiaza, ca să ceară melodii şi să facă dedicaţii de câte 60 de nume pentru prietenii şi iubitele lor. În timp ce alte genuri muzicale din nordul Mexicului, cum ar fi narcocorridos sunt pe faţă imnuri ale traficanţilor locali de droguri, cântecele pe care le ascultă colombianos sunt despre dragoste, pace şi prietenie.

Dar, ca pretutindeni în Mexic, atmosfera în Monterrey este plină de tensiune. Cartelurile de droguri folosesc adesea rulote pentru a bloca străzile principale, exploziile de grenadă se petrec mai frecvent, iar unele cluburi pe care le frecventau colombianos au fost cucerite de narcos. Toată lumea e cu nervii încordaţi, iar în oraşe precum Monterrey, unde diferenţele între clase sunt extreme, cei care se îmbracă diferit sau ies în vreun fel în evidenţă sunt adesea supuşi discriminării. Mulţi din cei cu care am vorbit ne-au povestit cum au fost bătuiţi de soldaţi sau poliţişti şi cum le-au fost tăiaţi perciunii cu foarfece sau cuţite. Mulţi s-au ras complet în cap şi au renunţat la pantalonii largi pentru a evita problemele. Dar colombianos fideli merg înainte în ciuda oricăror pericole, turnând tone de gel pe perciunii lor super lungi, în timp ce dansează toată noaptea pe ritmuri de cumbiade fumători de gigi insuportabil de lente.