De ce pleacă medicii rezidenţi din România?

La sfârșitul verii trecute, plăteam între cinci sute și o mie de lei pe zi pe ce îi trebuia lui taică-meu, internat la Terapie Intensivă cu pancreatită. Pe lista scrisă de doctorul lui erau trecute de la medicamente foarte banale, la seringi, pungi de perfuzii, branule, sonde urinare, pansamente sau leucoplast. Adică o mulțime de chestii pe care Ministerul Sănătății trebuie să le asigure din bugetul țării, nu din buzunarul aparținătorilor care, de cele mai multe ori, nu și le permit. Așa mi-am pus prima dată problema situației în care se află sistemul medical din România.

Ca să-l înțeleg mai bine, am fost la protestul medicilor rezidenți și am aflat de ce, în ultimii cinci ani, aproape 14 mii de medici au plecat din România. Cireașa de pe tortul răbdării rezidenților de la protesta fost o bursă de 150 de euro pe care premierul Victor Ponta le-a promis-o, dar a uitat să le-o mai dea. Dar, oricum, la cât de mici le sunt salariile, nici ăia nu-i ajută prea mult.

Cei 300 de participanți la protest s-au întânit ieri în fața prefecturii din Cluj, unde n-au scandat, dar au vorbit la portavoce. Am stat de vorbă cu unii dintre ei, ca să le aflu argumentele nemulțumirii.

VICE: Care e problema?
Delia: Banii, în primnul rând.De aici avem lipsuri şi în achiziţionarea unor cărţi bune. Or, specializarea asta implică pregătire continuă. Dar din ce să cumpărăm tot ce ne trebuie?
Darius: Noi trăim într-un centru universitar: chiria şi cheltuielile sunt cât salariul unuia dintre noi. Din celălalt ne întreţinem, adică din 1 200 de lei. Avem salarii mici, gărzi și weekend-uri pentru care nu suntem plătiţi. Iar oamenii ar trebui să-şi dea seama că nu doar noi suntem implicaţi. Jumătate dintre noi vom pleca, dar poporul român, va suferi în continuare din cauza lipsei asistenţei medicale.

Veţi pleca?
Da. Avem ca opţiuni Germania, Anglia, Australia…

VICE: Ce dificultăți întâmpini ca medic rezident?
Salariul înfiorător de mic. Lipsa de respect din partea pacienţilor, a aparţinătorilor, a întregii societăţi. Frustrarea continuă de a nu putea profesa la cel mai înalt nivel.

De ce eşti medic?
Ca să ajut oameni. Iar pentru asta trebuie să mă specializez continuu. Iar dacă statul nu mă ajută, ce am de făcut? O să plec.

VICE: De ce ești aici?
Hai să îți spun o poveste din spital. Trebuia să fac o manevră, pentru care aveam nevoie de mănuşi. Am rugat-o pe asistentă să-mi dea o pereche, mi-a întins o mănuşă. „Doamnă, credeţi că mă descurc cu o singură mână?", am întrebat. „Te descurci, astea sunt pe bani", mi-a spus.

Groaznic, nici măcar nu ai cu ce să-ți faci treaba.
Sunt tânără şi am nevoie de ajutor ca să nu plec. Vreau condiţii decente în spital: toaletă individuală, spaţii, aparatură, program normal. Nu e ok să avem gărzi interminabile, de 24 de ore, când a doua zi intri în tură şi trebuie să fii fresh. Nu ai voie să greşeşti, să îţi tremure mâinile, trebuie să fii foarte atent la ce spui, la ce consemnezi, ce diagnostice pui, la manopere. Responsabilităţile sunt foarte mari când lucrezi cu viaţa oamenilor.

Ce salariu ai?
Am trecut de la o mie de lei la 1 100. Jumătate din colegii mei de generaţie au plecat din ţară înainte examenului de rezidenţiat, iar cealaltă jumătate a început să se decimeze acum. Eu nu știu cât voi mai putea să mă încăpăţânez şi să rămân aici, să-mi îndeplinesc datoria morală faţă de oamenii din ţara asta. Dar dacă ei ne pun piedici la infinit, mă voi gândi la orizonturi mai promiţătoare.

VICE: Cum privești spre viitorul tău ca medic rezident?
Nu sunt optimist. Cuvântul care ar descrie perspectiva viitorului este „groază." Suntem destul de ghinionişti ca studenţi în România. Avem de ales între a îndura situaţia sau a pleca. Ambele alegeri sunt nasoale.

De ce vrei să pleci?
Sistemul medical este atât de neglijat, încât personalul din spitale a devenit un tampon de frustrări, ia șuturile în gură de la toată lumea: pacienți, aparținători. Ei nu înțeleg că vina nu e noastră. Și nu mai suporți, la un moment dat.

VICE: Ce e greu în sistemul medical?
Să te gândești la binele pacientului, când știi că poate o să-ți taie factura la curent, că poate ești gravidă și trebuie să mănânci mai bine, dar nu ai când și nici bani pentru asta. Eu sunt studentă, dar vreau să rămân în țară și de-asta mă alătur protestului.

Ce îți dorești să se schimbe?
Vreau condiții de muncă decente. Mi se pare umilitor ca la 30 de ani să mai iei bani de la părinți. Dacă nu poți să fii independent financiar și responsabil de propria viață, cum se pot aștepta ceilalți să fii responsabil de alții?

VICE: De ce ești aici?
Sunt multe motive. Nu avem parte de masă, trebuie să ne-o aducem de acasă. Nu sunt plătite gărzile în plus, lucrăm peste program, unii medici nu respectă rezidenții. Toți avem ajutor de la părinți. Nu putem visa la o vacanță. Avem nevoie să ne cumpărăm tratatele, care sunt scumpe. Alt motiv este bursa care, pe lângă că e restantă, nu știu cât timp o să o mai primim. Să am un salariu de 970 de lei…

Cum sunt afectați pacienții de lipsurile astea?
Trebuie să își cumpere din banii lor medicamente, mâncarea lasă de dorit… sunt spitale în care, când intri, faci depresie. Paturile sunt vechi, nu e văruit, toaletele arată groaznic. Pacienții au nevoie de odihnă și de condiții bune. Iar noi, oricât am fi de dedicați, e greu să ne păstrăm starea de spirit pozitivă.

În concluzie, situația e cam nasoală, iar protestul de ieri nu știu cât va schimba prezentul trist al sistemului medical din România. Poate că, în lipsa unui ecou în Guvern, rezidenții vor pune în aplicare ce mi-a șoptit unul din ei că ar fi necesar: „Grevă generală măcar pentru o zi".

Urmărește VICE pe Facebook