Ce fac comuniştii români la 25 de ani de la Revoluţie

Fotograful Mugur Vărzariu a realizat o documentare foto în 89 de cadre, cu întrunirile şi activităţile actualului PCR.

Petre Ignătencu, șofer de taxi și președintele noului PCR îl întâlnește pe cumnatul sculptorului comunist Spiridon Georgescu, mort în 1974, 19 martie 2014. Pentru că voia să scape de niște sculpturi, cumnatul artistului l-a contactat pe Ignătescu și i-a donat busturile lui Marx, Engels și Dej.

Aproape s-au făcut 25 de ani de la căderea comunismului în ţară şi deja există o generaţie de oameni de 20 şi ceva de ani, ca mine, care ştiu despre Ceauşescu şi comunism doar din filme gen Amintiri din Epoca de Aur. De-asta mi s-a părut fascinant să aflu că mai există Partidul Comunist Român în zilele noastre şi încă ţine plenare, deşi în România genul ăsta de partide nu au voie să participe la alegeri.

Pentru o viziune de ansamblu asupra acestui partid, îţi recomand fotodocumentarul Among today's communist​s, al artistului social Mugur Vărzariu. El l-a urmărit pe preşedintele partidului, Petre Ignătencu, timp de aproape un an şi a documentat aproape toate întrunirile şi activităţile organizaţiei în 89 de poze. Cum proiectul conține de fapt vreo patru sute, l-am rugat să ne arate și altele, pe care le vezi mai jos, prin bunăvoința lui Mugur.

În prezent lucrează la un documentar video despre subiect. Am vorbit cu el, ca să aflu mai multe despre proiect şi despre cum a fost să urmăreşti PCR-ul în 2013-2014.

VICE: Bună, Mugur, cum te-ai apucat de proiect?
Mugur Vărzariu: Voiam de mult să merg să-i văd la comemorarea de la Cimitirul Ghencea, de ziua  lu​i Ceauşescu, aşa că m-am dus în ianuarie. Nu-mi venea să cred ce vedeam. Eram atât de uimit, c-am uitat să le iau datele de contact.

Care a fost cel mai dificil lucru la acest proiect?
Dinamica lucrurilor îngreunează mult realizarea documentarului, pentru că trebuie să aştept ca lucrurile să se întâmple, ca ceva nou să apară. Ilegalitatea partidului, care într-un fel dă farmec poveştii, care-i face să semene cu acei comunişti din perioada interbelică, care funcţionau în afara legii, duce la o lipsă de fonduri.

Îmi imaginez că unii aveau legătură cu fosta Securitate. Au fost paranoici când ai vorbit cu ei iniţial?
Primul pe care l-am sunat mi-a zis că el e ofiţer de Securitate, că s-a uitat să vadă cine sunt şi a decis că sunt un american, un capitalist, ceva care în politica lui de cadre nu era corespunzător, lucram pentru organizaţiile lui Soroş care distrug socialismul. Cumva discuţia aia m-a făcut să decid să-i cunosc mai în profunzime.

​Petre Ignătencu distribuie ultimul număr din ziarul Scânteia (fost cotidian comunist), pe care-l printează și-l distribuie la patronul unui magazin de unde a cumpărat o coroană de flori, pentru a comemora Răscoala de la 1907, 9 martie 2014.

Cum te-ai întâlnit prima dată cu personajul tău principal, Petre?
Mi-a zis că e şofer de taxi şi ne-am văzut să discutăm în faţa ambasadei Israelului. Avea nişte cartonaşe cu PCR în maşină. I-am explicat clar că eu n-o să-i răstălmăcesc sub nicio formă cuvintele, că orice ar comunica, exact aia voi zice. Şi că vreau să prezint demersul lor de a aduce în legalitate partidul comunist. Apoi m-a sunat să vin cu el că se ducea la aeroport să-și ia soţia, să vedem ce zice şi ea de proiect. Ea se întorcea de la Paris, unde fusese la nu ştiu ce conferinţă internaţională legată de mişcarea comunistă.

Președintele executiv al asociației Che Guevara, Emilia Goldhagen, se pregătește pentru comemorarea atacului de la Moncada, 25 iulie 2014. Pe 26 iulie 1953, în Cuba a explodat o revoluție când Fidel Castro și vreo 140 de rebeli au atacat garnizoana federală de la Moncada.

Petre Ignătencu (stânga), ambasadorul Rusiei H.E. Mr. Oleg Sergheevici Malginov (centru), pensionari comuniști nostalgici, veterani români și alte delegații iau parte la comemorarea ce marchează victoria sovietică împotriva Germaniei naziste, 8 mai 2014.

Pe unde ai fost cu ei?
Am fost la tot felul de evenimente şi comemorări, de la onorarea unor personaje care au avut legătură cu mişcarea comunistă din România, la aniversarea unor poeţi cubanezi. Am ajuns cu ei la ambasada Cubei şi la cea a Venezuelei. La început ei nu aveau sediu, ulterior li s-au pus la dispoziţie două camere în sediul unui alt partid socialist, PAS. Am ajuns în nişte medii foarte intime, acasă la Petre, acasă la un prieten de-al lui cu care a făcut o ciorbă de peşte.

Petre se relaxează între tabieturile de dimineață, 16 februarie 2014.

Ce momente te-au marcat cel mai tare?
E greu să vorbeşti de un moment anume, că ei nu ies la proteste, nu au stări conflictuale. Pe mine m-au marcat momentele în care l-am cunoscut pe Petre. Lui nu i se acordă posibilitatea să vorbească oricând, deci de fiecare dată mi s-a părut ceva unic. Din multe puncte de vedere, duce o viaţă mai sănătoasă decât noi. Îl vezi în viaţa de familie, cum încearcă să ducă o viaţă echilibrată, să jongleze cu jobul, întâlnirile de la partid, ziarul Scânteia pe care-l scoate şi faptul că reintră în competiţii de caiac. Toate creează o legătură. Discursurile lor, cum se văd ei, cum se definesc, cum se raportează la trecut, astea ar fi momentele interesante pentru mine.

Petre Ignătencu la Curtea de Apel București, unde se judecă cu un grup de separatiști care încearcă să înregistreze alt partid PCR, folosind cele aproximativ 25 000 de semnături pe care le-a strâns Petre, 13 octombrie 2014.

Ce ţi se pare definitoriu la el?
E un luptător. Viaţa sportivă l-a ajutat în trecut şi asta îl echilibrează şi acum. Poate să reprezinte imaginea proletarului convins de măreţia sistemului socialist-comunist. E un tip mişto, îmi place să-i ascult poveştile, chit că nu-s de acord cu foarte multe dintre lucrurile pe care le spune.

Acasă la Liviu Lungu, 53 de ani, absolvent de Știința și ingineria materialelor, 20 august 2014. Lungu a emigrat imediat după căderea comunismului, iar acum are și cetățenie americană și românească. Pentru că nu a reușit să se identifice cu valorile democratice ale Vestului, Lungu s-a reîntors de curând în România, unde frecventează evenimentele organizate de PCR.

Am văzut că nu prea sunt tineri.
Da, mişcarea din care face parte Petre are mai mulţi membri la vârsta a treia, dar am întâlnit şi tineri. Nu neapărat în PCR-ul lui, dar în Partidul Alianţa Socialistă, care are aceleaşi obiective, să refacă vechiul partid, dar este legal şi primeşte mai multe fonduri.

Ce crezi că îi atrage către un partid dintr-o epocă pe care n-au trăit-o?
Eu cred că dezamăgirea ultimilor 25 de ani şi toate eşecurile prin care a trecut societatea românească, pe care ei nu le-au înţeles şi le-au pus în mod greşit pe seama capitalismului, i-a făcut să achieseze la discursul generaţiei anterioare, că era mai bine înainte de '89. Că aveau loc de muncă, casă, aveau ce mânca şi că totul era rezultatul unei societăţi gestionate de comunişti. Nu-şi dau seama că noi nici n-am început să plătim greşelile capitalismului, ci încă le plătim pe cele din perioada comunistă.

Membrii PCR se adună la sediul lor improvizat, pentru a aniversa nașterea lui Che Guevara, București 14 iunie 2014.

Ce crezi că se va întâmpla cu această mişcare după ce ai urmărit-o atâtea luni?
După cum i-am zis şi lui Petre, mie îmi place lupta asta în plan juridic pentru intrarea în legalitate a partidului. Eu sunt adeptul ideii că toţi trebuie să aibe posibilitatea să se exprime atât timp cât respectă drepturile celorlalţi când o fac. Mişcări comuniste, dar şi cele de extremă dreapta sunt acceptate în Uniunea Europeană, pentru că doar electoratul este în măsură să-i valideze sau nu. Eu cred că acest partid cu o organizare mai bună şi cu resurse potrivite ar putea să scoată din scena politică PSD-ul.

Urmărește-l pe Mugur pe pagina lu​i de Facebook.

Mai vezi și alte fotografii semnate de Mugur:
Mafioții de la BUG Mafia sunt sufletiști
Umbra lui Roger Waters la Casa Poporului
Când fericirea ține de foame
Alegerile triste din Israel sunt pozitive pentru noi
România dă coperta numărului de Siria

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE