FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Femeia care și-a făcut o gaură în cap ca să-și deschidă mintea

Dacă te-ai plictisit de droguri, încearcă o trepanație!
20.8.13

Amanda Feilding auto-trepanându-se (făcându-și o gaură în cap).

Sunt multe moduri de a ajunge la o stare mai înaltă a conștiinței. Majoritatea implică ingerarea de substanțe psihoactive, câteva se bazează pe plutitul       într-un bazin alb plin cu apă și câteva derivă din privitul unei lumini intermitente în timp ce asculți muzică trance. Dar, din câte știu eu, numai una dintre aceste metode implică o gaură în frunte.

Publicitate

Trepanația, o procedură prin care se forează o mică gaură în craniu și se lasă să se vindece natural, poate produce un efect pozitiv prelungit asupra stării generale a individului trepanat. Există puține dovezi științifice care să sugereze că trepanația are beneficii palpabile, dar oamenii fac procedura asta de zeci de mii de ani, așa că trebuie să fie ceva care să-i convingă că merită să-și introducă bucăți de metal în craniu.

Amanda Feilding e directoarea fundației Beckley Foundation, un trust care – timp de peste un deceniu – face cercetări în domeniul conștiinței. Cercetările organizației se întind pe tot spectrul metodelor de alterat conștiința, de la cannabis și LSD până la meditația budistă. E una dintre cele mai importante organizații care a cercetat fiziologia științifică de la baza trepanației. Pe la începutul anilor '70, Amanda și-a făcut trepanație singură după ce n-a reușit să găsească un doctor care să-i facă operația, și de atunci a devenit o autoritate în domeniu.

Am vizitat-o pe Amanda la ea acasă, la periferia Oxfordului, ca să vorbim despre trepanație și despre cum și-a făcut operația.

Amanda în 2012.

VICE: Salut, Amanda. Îmi poți face, te rog, o scurtă istorie a trepanației?

Amanda Feilding: Trepanația e cea mai veche operație chirurgicală din lume, care datează din anul 10 000 î.Hr. Și era o practică întâlnită la toate civilizațiile independente de pe aproape toate continentele planetei. Din America de Sud până în Europa neolitică, practica are o istorie bogată și diversă. Shiva, zeul hindus al conștiinței alterate, a fost și el trepanat; în Tibet operația era făcută de călugări și în Africa se face până în zilele noastre.

Publicitate

Ce vrei să spui prin „zilele noastre”?

Secolul 20. Prin anii '60, am cunoscut pe cineva din Nigeria care mi-a povestit că pe vremea când avea 13 ani, băieții șmecheri din sat mergeau cu șamanul ca să-i trepaneze.

Făceau operația în scopuri medicinale?

Absolut. Aceste civilizații nu aveau o explicație științifică pentru fiziologia din spatele trepanației, așa că îi dădeau explicații ezoterice. În unele locuri, operația se făcea „ca să lase lumina să intre” sau „ca să iasă demonii”. S-a folosit cu succes pentru a trata migrenelecronice șiepilepsia și era o practică foarte des întâlnită până la Primul Război Mondial, când doctorii au început să facă lobotomii – de atunci trepanația a fost privită ca o practică primitivă. Enciclopedia medicală a tatălui meu, din 1912, spune că trepanația era folosită tot mai mult pentru tratarea tulburărilor mentale. Și astăzi e folosită destul de des pentru a pătrunde în creier și a-l opera, dar de obicei gaura care rămâne se umple.

Avea semnificație religioasă?

Pentru unii, trepanația era un ritual pentru șamani, regi și preoți. Asta din cauză că, în special în societățile sud-americane, aceste categorii erau cele care utilizau droguri psihoactive.

Ok. Tu te-ai trepanat. Ce te-a atras la practica asta?

În anii '60 eram foarte interesată de religiile comparate și de misticism și auzisem de un om de știință danez care se trepanase și avea o teorie despre schimbările fiziologice care rezultau în urma operației. Nu-l cunoscusem înainte de trepanație, așa că nu știam în ce mod se schimbase. În orice caz, deși eram foarte interesată de subiect, nu mă bătea gândul să mă trepanez și eu.

Publicitate

Dar aveam un prieten care și-a făcut și el operația și am observat la el o schimbare foarte subtilă, dar evidentă – o îmblânzire a comportamentului nevrotic de care suferim cu toții. Îl cunoșteam foarte bine și am observat diferența. Mai târziu, și-a făcut trepanație un alt prieten care avea migrene cronice de cel puțin două ori pe săptămână. Erau niște dureri atât de puternic încât nu putea face nimic în ziua în care îl loveau. A făcut trepanația și nu mai are durerile alea de 30 de ani. Am început să caut un doctor dispus să mă trepaneze, inclusiv un doctor al familiei regale care părea foarte interesat. El avea o gaură în cap de la un accident din copilărie. După patru ani de căutări fără succes, am hotărât să-mi fac operația singură.

Craniu trepanat descoperit în Peru.

Cum te-ai pregătit pentru asta?

Am fost foarte prudentă, evident, și m-am pregătit atent. Am folosit un burghiu electric cu pedală de picior și am testat capul burghiului pe membrana de la mână, să văd dacă distruge pielea. Am pregătit totul cu mare atenție, dar cel mai mult m-am pregătit pe mine însămi psihologic. E chiar ultimul lucru pe care ai chef să ți-l faci, drept să spun.

Da, să-ți faci o gaură în cap se opune tuturor instinctelor de apărare ale corpului.

Apoi m-am gândit să fac un film despre asta, dacă tot sunt artistă. M-a ajutat filmul, pentru că astfel am reușit să mă separ de situație și să fac un pas în spate.

Publicitate

Deci ai tratat situația ca pe o lucrare de artă. Asta a funcționat ca un fel de anestezic, nu?

Da, a fost eficient. După ce am terminat procedura, mi-am înfășurat capul cu o eșarfă, am mâncat o friptură ca să înlocuiesc fierul din sângele pierdut și m-am dus la o petrecere. Nu simți că ai avea probleme sau că trebuie să te odihnești. E o operație de jumătate de oră. Dar în niciun caz nu recomand oamenilor să se auto-trepaneze acasă; e o operație care ar trebui făcută de un doctor.

Cum te-ai simțit după procedură?

Am simțit-o ca pe o maree: m-am ridicat, ușor și finuț, la niște nivele subtile. Prima schimbare a fost la vise: am început să am vise mult mai puțin anxioase. Să fie doar placebo? Sunt foarte conștientă de posibilitatea asta. Dar am observat destule schimbări cât să-mi păstrez interesul și am observat aceste schimbări la mai mulți oameni trepanați pe care îi cunosc. Am observat o schimbare fundamentală la toți.

Deci care e principala premisă care stă la baza trepanației?

Atunci când ne naștem, cât timp suntem bebeluși, avem craniul foarte moale și flexibil. Mai întâi se închide fontanela (zona moale din creștetul capului), apoi se închid oasele craniului, ceea ce inhibă pulsația completă a inimii – astfel încât se pierde din presiunea sângelui pompat spre creier. Această pierdere de presiune a pulsului are ca rezultat o schimbare a rației dintre cele două fluide din creier: sângele și lichidul cerebral spinal. Sângele hrănește celulele creierului cu ce au nevoie, cu glucoză, oxigen. Fluid cerebral spinal elimină unele molecule toxice.

Publicitate

Trepanația funcționează restaurând presiunea completă a bătăilor inimii. Atunci capilarele se umflă ușor și elimină o cantitate egală de fluid cerebral spinal. Atunci când circulația devine leneșă [când în creier nu se pompează destul lichid cerebral spinal], se pot forma mici bălți statice care contribuie la declanșarea unor boli ca demența sau Alzheimer.

Un kit de trepanație din secolul 17, pe care Amanda l-a primit cadou.

Ok. După ce ai înființat fundația Beckley, ai început să cercetezi efectele și posibilele beneficii ale trepanației. Ce fel de lucruri ai investigat?

Împreună cu profesorul rus Moskalenko, am observat pacienții trepanați pentru diverse operații și am studiat ce se întâmpla atunci când osul era eliminat, dar nu era pus la loc. Într-adevăr, fluxul de sânge spre creier era mai abundent, iar la subiecții cărora li s-a umplut gaura, fluxul scădea. E clar că gaura crește presiunea circulației cerebrale, iar închiderea ei o diminuează. Dar e nevoie de cercetări pe oameni sănătoși, fără probleme medicale.

A doua cercetare a fost cu oameni bolnavi de Alzheimer. Am aflat că fluidul cerebral spinal al acestor oameni avea mobilitate mult mai joasă decât cel al persoanelor cu o circulație cerebrală „sănătoasă”. Problema cu creierul acestor pacienți nu era lipsa de sânge, ci acumularea de molecule toxice pentru că nu era destul lichid spinal care să le elimine. Aceste cercetări au contribuit la dezvoltarea unui dispozitiv care poate măsura lucrurile astea și care funcționează ca o alertă pentru bolile creierului.

Publicitate

În viitor, mi-ar plăcea să cercetez dacă trepanația poate acționa ca o măsură de prevenire a acestor boli și dacă poate avea alte efecte. Aceasta e doar o ipoteză și încă nu avem fondurile necesare pentru a o investiga în profunzime. Dar se pare că pentru asta se folosea trepanația și înainte, chiar dacă oamenii nu aveau o explicație științifică pentru efectele ei. Până acum am analizat doar 15 persoane. Nu e de ajuns, avem nevoie de mai multe, evident.

Ai face aceste cercetări și dacă nu ai fi trepanată?

Cred că da. Dar presupun că experiența mea cu trepanația mi-a dat sentimentul că subiectul merită cercetat.

Cum ai de gând să faci aceste cercetări?

E dificil: deși nu e ilegal să trepanezi pe cineva, nici nu e foarte legal. Nu poți obține autorizație să faci investigațiile pentru că nu există destule dovezi care să susțină trepanația, dar nici nu poți aduna dovezi fără să faci investigații. Mi se pare ciudat că oamenii își pot schimba sexul, dar nu au voie să-și facă trepanație – o operație atât de simplă. Ar trebui să analizăm cu atenție această operație simplă care ne poate crește nivelul conștiinței.

Posterul de campanie politică al Amandei, din 1979 to 1983.

Crezi că va deveni legală în viitor?

Da. Mai ales în țări care sunt familiare cu ideea de conștiință, precum Brazilia sau India.

Ai încercat să faci trepanația o operație accesibilă pentru oricine?

Am participat în campania politică din Chelsea, cu platforma „Trepanația pentru Sănătatea Națiunii”. Nu intenționam să fiu votată, era mai mult un proiect artistic. Voiam să-i conving pe medici că e un subiect interesant care merită cercetat.

Publicitate

În ultimii 40 de ani, m-am obișnuit să lupt cu prejudecățile oamenilor împotriva trepanației și n-am înțeles niciodată de ce e un subiect tabu. Cred că societatea nu-și face niciun bine transformând acest subiect în tabu. Ar trebui să studiem toate formele de alterare a conștiinței ca să alăm cum le putem aplica spre binele omenirii. În societățile tradiționale, care sunt mult mai aproape de conștiință, oamenii recunosc procesul șamanic: procesul de schimbare a conștiinței, fie prin dans, fie prin post, fie prin ingerarea de substanțe psihoactive. Recunosc că joacă un rol important în unirea membrilor societății și în procesul luării de decizii.

Mulțumesc, Amanda.

Urmăriți-l pe Joseph pe Twitter: @josephfcox

Ți-a plăcut trepanația? Ia cu lumină:

N-am nevoie de droguri, mă tripez pe lumină

Traducere: Oana Maria Zaharia