FYI.

This story is over 5 years old.

Cvintet tripofonic

Lecție de metal de la Shadowbox

Prima dată când i-am auzit, am crezut că e o trupă de hardcore experimentală, ceea ce m-a făcut să cred că au o groază de metal în lexiconul muzical. De aceea i-am rugat să-mi facă un cvintet tripofonic cu piesele extreme din pruncia lor.

Shadowbox e o trupă formată din patru inși cu un sound aparte, care s-a făcut remarcată anul acesta prin două piese realizate în colaborare cu artistul Chimie. După ce au poposit prin mai multe formații de rock, metal, punk și rap, băieții s-au adunat sub umbrela unui gen apreciat de fiecare: hip-hop-ul. Ceea ce le oferă caracteristica de originalitate e faptul că, spre deosebire de alți rapperi care au un DJ în spate ce le bagă instrumentalul peste care să „scuipe”, Shadowbox cântă întotdeauna live.

Publicitate

Piesele lor reprezintă o fuziune de influențe muzicale, de la metal la rap și electro. Ceea ce era de așteptat de la o trupă formată din doi ardeleni, un fost rugbist de aproape doi metri și un producător de dub. Prima dată când i-am auzit, am crezut că e o trupă de hardcore experimentală, ceea ce m-a făcut să cred că au o groază de metal în lexiconul muzical. De aceea i-am rugat să-mi facă un cvintet tripofonic cu piesele extreme din pruncia lor.

Death - Living Monstrosity
de la solistul Rareș Bartoș

„Cred că era '92 sau '93, eram în gimnaziu și în fiecare vineri după ore se făcea o minidiscotecă. Unii părinți mai binevoitori aduceau sucuri și prăjituri, copiii chicoteau și dansau pe Roxette, Guns'n'Roses sau diverse bălării. La un moment dat, metalistul clasei (printre altele și cel mai prost la învățătură) a pus o casetă și în difuzoarele casetofonului a urlat prima piesă de pe albumul Spiritual Healing al trupei Death. Am rămas profund șocat de ce am auzit. L-am întrebat: „Cum se numește stilul ăsta de muzică?” „Death metal”, mi-a spus. Cam atâta mi-a trebuit. Înarmat cu această nouă informație, m-am dat pe brazdă puternic și în scurt timp am devenit un fanatic death metal.

Black Sabbath - Symphony of the Universe
de la solistul Rareș Bartoș

Continuând povestea de mai sus, am decis să mă duc la piață să-mi iau prima casetă death metal. Nu prea știam trupe, citeam revista Rocker și Vox pop-rock și încercam să deslușesc care ar fi cele mai brutale. Așa, ajung în piață, unde era o tarabă cu un nene care vindea casete piratate care oscilau ca stil între Haddaway, Dr Alban și Overkill. Mă uit eu ce mă uit și la un moment dat văd pe o casetă scris cu litere gotice Black Sabbath. Stau, mă foiesc, mă gândesc… „Ăștia sigur îs death metal". O cumpăr, ajung acasă cam cu viteza pe care o ai după ce-ai mâncat prune cu bere și lapte și pun caseta. Puțină dezamagire, vocea e melodică. Însă riff-ul m-a cucerit instant. Am fost foarte fericit după câțiva ani, când am aflat că Sepultura făcuse cover după piesa asta.

Publicitate

UlAkira Yamaoka – Silent Hill 3 OST
de la Răzvan Ristea, tobe

„În cazul domnului Yamaoka nu pot pune degetul pe o piesă anume. Soundtrack-urile făcute de el pentru seria de jocuri Silent Hill m-au prins prin 2005. Eram la Budapesta, cantam la Sziget pentru prima dată cu Luna Amară. Întâmplarea a făcut să fim acolo aproximativ de ziua mea, așa că am primit cadou din partea trupei Silent Hill 3 pentru PS2. Am plecat spre Cluj noaptea, după ce am cântat și după niște puțin cam multă barak pálinka, am dormit tot drumul până acasă, am ajuns dimineața pe la 6, am băgat jocul în consolă și până seara nu prea am mai ieșit din cameră. Addictive. Nu doar jocul.”

Motorhead - Ace of Spades
de la Mihai „Biggie” Iordache, bass

„Bucata asta am auzit-o prin '94.  Aveam pe casetă o compilație nebună, printre care și Motorhead. O lungă perioadă m-am chinuit să aflu cine cântă, pentru că nu aveam track list. Îmi aduc aminte că am primit de la taică-meu două albume Motorhead originale pe la vreo 12 ani, de care eram super mândru și pe care le „tocisem'' la propriu.

Rage Against The Machine – Killing in the Name
de la Codin Orășeanu, clape și synt-uri

„Rage Against The Machine este trupa mea preferată. Am avut ocazia să îi văd live acum 4-5 ani… nici nu mai știu, la Pink Pop Festival. M-am dus fix pentru ei, doar o zi. A fost genial. Nici nu mai știu când am ascultat piesa prima dată, dar cumva, de la primele versuri și acorduri mi s-a deschis un alt orizont. Am început foarte mult să citesc despre ceea ce înseamnă libertatea de exprimare și cât de important e să lupți pentru asta.”

Anterior: Piese de gherilă din trecutul Timișoarei de la Implant pentru Refuz