Prima aniversare a protestelor din parcul Gezi a fost cu gaz

Protestatarii anti-guvern folosesc praștii în districtul Okmeydani din Istanbul

În weekendul acesta, turcii au sărbătorit aniversarea de un an a protestelor din parcul Gezi cu și mai multe proteste și din nou străzile Istanbulului s-au transformat într-un câmp de luptă între poliție și cetățeni. Poliția a folosit, ca de obicei, gaz lacrimogen, tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc atât în Istanbul, cât și în Ankara și Adana. Conform informațiilor Asociației Turce pentru Drepturile Omului, cel puțin 83 de persoane au fost arestate și 14 au fost rănite numai în Istanbul.

Protestatarii au fost avertizați înainte de a merge în Piața Taksim de prim-ministrul Erdogan care a anunțat: „Dacă mergeți acolo, forțele noastre de securitate au ordine stricte, vor face tot ce e necesar  de la A la Z.” La începutul zilei, pe la ora 2:30 p.m., polițiștii în civil l-au reținut pe reporterul CNN Ivan Watson în timp ce omul era în direct, ceea ce n-a fost o mișcare de PR prea bună.

Polițiștii în civil s-au plimbat pe străzi zi și noapte, deși abilitatea lor de a se deghiza contrasta cu abilitate de a face carantină în cel mai mare oraș al Europei. Majoritatea polițiștilor în civil aveau aceleași plase obosite cu Nike și Adidas care nu erau destul de mari cât să poată ascunde pulanul care ieșea un sfert prin fermoar. Oamenii au spus că i-au întrebat dacă sunt polițiști în civil și unii au răspuns „da”.

În ciuda avertismentelor, a celor 25 000 de polițiști și întreruperea transportului public spre centrul orașului, pe la ora 6 seara oamenii se strângeau deja pe Istiklal Caddesi (Strada Independenței) – centrul comercial și de divertisment al orașului și principala arteră spre Taksim. Slogane precum „Hoți, criminali, AKP” și „Taksim peste tot, rezistență peste tot” răsunau pe străduțele lăturalnice.

Grupurile de protest plănuiseră să marșeze la ora 7 p.m.cu intenția de a depune flori în parcul Gezi și să citească o declarație. La ora 7 fix, poliția a intrat peste adunare. Polițiștii au deschis tunurile cu apă și au aruncat canistre cu gaz lacrimogen, iar oamenii au luat-o la fugă.

Cihangir, o zonă la modă de lângă Taksim, a fost bombardată non-stop cu gaz. După mai multe ore de violențe, un grup de protestatari – dintre care șaisprezece au fost reținuți mai târziu – au făcut o baricadă din tomberoane pe care le-au incendiat. Eu stăteam chiar în spatele unui tun cu apă care stropea protestatarii. Apoi polițiștii s-au întors spre mine și alți câțiva oameni adunați în fața unei cafenele. Am fugit în cafenea să ne adăpostim, dar polițiștii au început să arunce gaz și să tragă cu gloanțe de cauciuc și în interiorul cafenelei, care era atașată de o moschee.

Am întrebat un protestatar de ce era pe stradă. „Anul trecut a fost un protest spontan ca în Brazilia”, mi-a spus. „Asta e doar aniversarea, nu e ca anul trecut. Guvernul a fost responsabil pentru multe morți anul trecut, oamenii au vrut să iasă, dar poliția ne-a atacat din primele cinci minute…Guvernul pune multă presiune pe noi… Nimeni n-a fost adus să răspundă în fața justiției. Frustrarea se acumulează.”

De anul trecut, de la protestele din Gezi, Erdogan a crescut puterea executivă și a extins supravegherea guvernamentală, dându-le agenților guvernamentali imunitate juridică. Apoi a tăiat YouTube-ul și Twitterul în urma unui scandal de corupție. Practic, motivele pentru a-l urî pe Erdogan se înmulțesc văzând cu ochii.

Paranoia lui Erdogan a dus la vânarea lui Fethulah Gulen, un fost aliat și preot din America, despre care Erdogan crede că dirijează un stat paralel în Turcia și că e infiltrat în instituțiile guvernamentale ca să distrugă sistemul din interior.

„Dacă urmărirea indivizilor care trădează această țară se cheamă vânătoare de vrăjitoare, atunci da, vom continua vânătoarea de vrăjitoare”, a afirmat el.

Erdogan mai pretinde și că protestatarii sunt vrăjiți de Gulen, ceea ce i-a înfuriat și mai tare pe protestatari, dar le-a plăcut alegătorilor lui.

Erdogan o să continue să-i condamne pe protestatari până când va simți diferența la vot, altfel în niciun caz. Vești proaste pentru cei cărora nu le place să tușească din cauza gazului lacrimogen. Ozer Sancar de la Centrul de Cercetări Sociale MertoPOLL spune că felul în care partidul AK a gestionat protestele anul trecut – făcându-i pe oameni să creadă că era o lovitură de stat dirijată din străinătate – le-a câștigat opt procente în plus la alegerile locale din martie. Suporterii au declarat că  protestele sunt o „aniversare a trădării”.

Pentru detractorii săi, timpul e esențial. Alegerile prezidențiale încep în august, iar Erdogan are mari șanse să candideze și să câștige. Cum nu mai are opoziție și a câștigat 45 de procente din voturi la alegerile recente, prim ministrul are șanse să-și extindă și mai mult puterea.

În ciuda imaginii și reputației pe care le are, Erdogan e încă un om foarte popular, multora le place stilul lui dur de conducere. Plus că a adus îmbunătățiri din punct de vedere economic, așa că de ce să le pese oamenilor că n-au presă liberă și că protestele sunt mereu dispersate cu violență?

Un an mai târziu, când furia e mai mare ca niciodată, protestatarii anti-guvern sunt obosiți de brutalitatea constantă a poliției.

„Ne aflăm sub presiune”, mi-a spus un protestatar care m-a rugat să rămână anonim. „Oamenii au simțitpresiunea și asta i-a slăbit. Nu mai au puterea de anul trecut.”

@kennylaurie

Traducere: Oana Maria Zaharia