Cum rezolvă SPP-ul jurnaliștii incomozi

Am fost luată pe sus fără niciun motiv, din mulţimea de jurnalişti care îl înconjurau pe Victor Ponta la inaugurarea Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca.

|
dec. 7 2013, 2:55pm

De Sfântul Nicolae, am fost luată pe sus de Jandarmeria Română fără niciun motiv, din mulţimea de jurnalişti care îl înconjurau pe Victor Ponta la inaugurarea Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca.

În ciuda vântului tăios, mulţi oameni s-au îngrămădit la eveniment. Pe treptele intrării principale erau expropriatorii lui Victor Ponta. „Dacă el vrea să exproprieze oamenii din Roşia Montană, atunci şi el trebuie expropriat, ca să vadă cum e”, mi-a spus unul dintre ei. Erau și ziarişti cu multe cabluri şi camere de filmat, teologi pregătiți să-l colinde pe premier, tineri și doamne USL-iste, toți nerăbdători să-l aclame pe Ponta, cetăţeni cu tot ce-i doare - Roşia Montană, Pungeşti, Legea minelor, evacuările forţate - SPP-iști şi jandarmi cu ochii (şi mâinile) pe noi.

Eniko Vincze, profesor universitar la Universitatea Babeş-Bolyai, mi-a spus povestea pacartei pe care o ţinea dârdâind: „Campusul este inaugurat cu două săptămâni înainte de împlinirea a trei ani de la evacuarea la minus 20 de grade a trei sute de familii care stăteau pe Strada Coastei (n.r.: cea pe care eram). La câteva luni, primăria a acordat Arhiepiscopiei spaţiul în folosinţă gratuită. Am venit să le amintim autorităţilor de fenomenul tragic al evacuărilor forţate şi mutarea lor în zone toxice şi izolate. Dar şi Guvernul este vizat, pentru că avem de-a face cu un fenomen care se repetă.” Despre asta, mi-a explicat şi sociologul Călin Goina: „Oamenilor evacuaţi li s-a spus că vor fi duşi în locuinţe sociale şi au fost duşi la groapa de gunoi. Pe locul lor s-a construit acest palat de teologie socială, de zece milioane de lei, într-un timp record. Cu voia Domnului, toate sunt cu putinţă, iată. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist.”

Câţiva preoţi au bătut obrazul prostestatarilor: „Acesta este un spaţiu privat al Bisericii, nu se cuvine să protestaţi. Lăsaţi bannerele jos!”. Oamenii nu s-au conformat, iar când l-au văzut pe prim-ministru au strigat „Demisia!” și „Jos, Ponta, jos, că eşti un mincinos!”. Dintr-un glas de maramureşean s-a auzit şi-un cântec: „Perfeeect, Victoraş, Victoraş, fără tineee, Victoraş, Victoraş, e mai bineee, Victoraş, Victoraş.”

Eu voiam să-i adresez premierului întrebări despre situaţiile din Pungeşti şi Roşia Montană. Nu ştiam dacă va sta sau nu la discuţii cu presa după tăierea panglicii, aşa c-am încercat să mă apropii de el printre ceilalţi jurnalişti. Mă ridicam pe vârfuri, atentă la un drum mai bun prin îmbulzeală. Într-o mână aveam reportofonul, cu cealaltă îmi făceam loc. Nu am înaintat prea mult, pentru că m-a oprit un jandarm: „Tu nu ai ce căuta aici”. M-am mirat, i-am spus că sunt jurnalist, dar m-a tras de braţ în afara mulţimii. Un alt coleg i-a dat o mână de ajutor. M-am lăsat jos, așa cum se face când vrei să opuni rezistenţă unui abuz şi am cerut explicaţii. „Hai că vezi tu, vino cu noi doar.” M-au târât printre picioarele unor preoţi și tineri care strigau fanatici “Ponta, Ponta”, oameni care-i cereau demisia şi bătrâne care încurajau din privire acţiunea jandarmilor. Pe mine, mă priveau cu gravă dezabrobare.

I-am întrebat de multe ori care e motivul pentru care m-au ridicat din mulţime. „Calmează-te, ridică-te, nu facem circ aici. Îţi explicăm imediat, am primit nişte ordine”. De la cine?, am întrebat, dar au tăcut şi au încercat să mă ridice iar, când a apărutşeful Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Cluj (IJJ), Aurel Litan. Părea surprins şi i-a chestionat pe cei doi despre ce se întâmplă. „Am avut ordin de la SPP”, a zis printre dinţi executantul care a pus primul mâna pe mine. Șeful IJJ le-a ordonat să plece şi m-a rugat să mă întorc în mulţime. I-am cerut explicaţii pentru acţiunea subordonaţilor săi şi m-a asigurat că nu ştie nimic. Așa că m-am luat după cei doi jandarmi şi am insistat să-mi spună de ce m-au bruscat. Mi-au întors spatele şi au intrat în maşină.  

M-am întors între cei la costume, care se uitau cum se descurcă Jandarmeria cu mine, în timp ce cântau colinde printre sloganele protestatarilor. Am intrat în clădirea campusului, unde Victor Ponta urma să mai facă declaraţii. În aşteptarea lui, câteva persoane au venit, pe rând, să-mi vorbească. Mai întâi, un domn înalt, cu palton negru şi fular gri, mi-a spus că este de la SPP şi m-a rugat să fiu civilizată. Responsabilul cu organizarea evenimentului m-a întrebat circumspect de la ce publicaţie sunt, dar nu părea să mă creadă. L-a întrebat același lucru şi pe colegul de la Think Outside The Box, apoi ne-a atenționat și el să fim civilizaţi. O doamnă un pic mai bătrână decât bunica mea, blondă, proaspăt buclată şi cu buzele roşu aprins, ne-a spus: „Eu ştiu că sunteţi cu Roşia Montană”. I-am confirmat şi aş fi rugat-o să mai stea la poveşti, dar s-a întors la gaşca ei să ne bârfească, în timp ce arunca priviri critice.

Un domn care s-a recomandat ca fiind din conducerea campusului, m-a rugat frumos să nu deranjez evenimentul, pentru că acolo e un spaţiu al Bisericii şi „nu e bine să facem tam-tam”. Eram deja sătulă de încercările astea de cenzură, pe care doar la vizita Comisiei UNESCO la Roşia Montană le-am mai trăit, dar când o altă doamnă, într-o haină lungă de blană, m-a luat deoparte, să vorbim, m-am dus. „Eşti pedelistă?”, „Ce? Sunt jurnalistă.” „Dar am înţeles că eşti din grupul Roşia Montană.” „Şi ce înseamnă asta?”, „Nu vreau agresivitate, bine? Ai văzut ce s-a întâmplat afară...”, „Da, cu mine au fost agresivi jandarmii.”, „Te rog, e o zi de sărbătoare şi nu trebuie să amestecăm politica şi Biserica.”,  „Pot să ştiu cu cine am vorbit?”, „Chiar nu contează.” Doamna s-a retras în grupul celorlalte susţinătoare ale premierului, iar eu nu mai puteam de nervi. Peste toate astea, când a apărut Ponta, un jurnalist din presa locală a încercat să mă convingă să ies din rândul lor, ca să-şi facă treaba.

Victor Ponta a primit cadou de Moş Nicolae „Crucea Transilvană”, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Clujului. A mulţumit, şi-a spus discursul despre campus, a răspuns la câteva întrebări despre autostradă şi buget. L-am întrebat și eu cum e să ştie că, de Sfântul Nicolae, oamenii din Pungeşti suferă din cauza lui. A răspuns: „Nu e adevărat şi cred că trebuie să respectăm legea românească, peste tot şi pentru toată lumea.” „Legea românească permite să izolaţi un sat cu ajutorul Jandarmeriei?”, „Eu cred că dumneavoastră puteţi să mergeţi acum şi nu vă opreşte nimeni.” Apoi a revenit la subiectul vizitei și a menţionat ceva despre valorile ortodoxismului, numai bine ca să-l întreb cât de ortodox este să exproprieze oamenii din Roşia Montană. N-a răspuns: „Eu la aceste întrebări vă răspund cât vreţi de mult, dar ideea de a huidui un mitropolit la intrarea într-un lăcaş de cult nu am mai auzit-o până acum, cred că ţine foarte multe de educaţie.” Dar nimeni nu i-a cerut demisia mitropolitului.

Astăzi, o publicaţie online scria că aş fi vrut să arunc cu un obiect în premier. Alta, că m-am aruncat pe jos de dragul spectacolului. Pe facebook cineva zicea c-aş fi vrut să arunc cu o hârtie în Ponta. Altul cu o lămâie. De fapt, era un sac uriaş de întrebări pe care l-am camuflat în reportofon. Bine că m-a văzut la timp Jandarmeria, altfel nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Tot astăzi, la Pungeşti, sute de oameni au încercat să oprească ridicarea primei sonde de explorare a gazelor de şist din România. 

Citește și celelalte articole din seria Goana după aur, varianta românească.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE