De ce sunt uciși mai mulți oameni în Caracas decât în Bagdad

Valul de proteste care a cuprins Venezuela în ultima lună a pornit ca răspuns la un abuz sexual petrecut în Universitatea Andes din San Cristobal. Studenții de acolo au ocupat străzile în contextul securității tot mai șubrede a orașului, iar lamentările lor au avut ecou printre demonstranții care au acuzat aceleași probleme în toată țara.

În decurs de câteva zile, nemulțumirea legată de represiunea politică, criza severă și gurvernarea lui Nicolas Maduro au alimentat protestele care nu s-au disipat încă de pe străzile Caracasului și ale altor orașe. Dar nu e o coincidență că cel mai mare ghimpe în coastele Venezuelei de-a lungul ultimului deceniu a fost împins de un act de violență.

„Violența și violul sunt pâinea noastră de zi cu zi”, a declarat pentru VICE News Gala Garrido, artist și educator din Caracas. „Primele linșări au făcut vâlvă, acum nu se mai întâmplă asta, ceea ce e rău. Ca societate, ne-am uzat până la moarte.”

Locuitorii din Venezuela s-au obișnuit cu crimele și nesiguranța care au adus țara în centrul atenției și i-au afectat reputația, însă totodată s-au cam săturat.

„Vremsă trăim într-o țară sigură”, a zis un protestar săptămâna trecută pentru echipa de teren Vice News.

„Anul trecut au murit vreo 20.000 de oameni”, a spus o femeie tânără. „E groaznic.”

Numărul crimelor înregistrate în 2013 a fost de fapt ceva mai mare - mai mult de 24.000, potrivit Monitorului de Violență din Venezuela (OVV), un ONG care ține evidența crimelor din țară. Unii consideră chiar că ar fi o estimare indulgentă.

Asta înseamnă că 12 la sută din crimele petrecute anul trecut au fost violente, cu o frecvență de una la 27 de minute, conform ziarului El Universal.

Garrido a comparat criminalitatea țării cu un ”bulgăre de zăpadă” care a crescut exponențial de-a lungul anilor.

Monitorul declară că rata de homicid a țării a crescut de patru ori în ultimii 15 ani, plasând Venezuela numai după El Salvador și Honduras în cursa deloc măgulitoare pentru cea mai violentă regiune. Chiar și Mexicul, răvășit de războiul drogurilor, s-a detașat considerabil.

Guvernul Venezuelei a încetat să mai publice raporturile crimelor de un deceniu încoace - mai exact, la câțiva ani de când Chavez a fost ales președinte și la scurt timp după ce ratele de homicid au crescut rapid, spun criticii. Dar oficialii neagă cifrele OVV și pretind că au făcut ca rata de crime să scadă cu 18 la sută în 2013.

Contactați de Vice News, oficialii nu au vrut să comenteze, însă un raport al Comisiei Inter-Americane a Drepturilor Omului au indicat cifre mai mici decât OVV. Guvernul a acuzat presa ”burgheză” de o trecere a problemei în senzațional, după cum raportează Economist. Ministrul de interne Miguel Rodriguez Torres a declarat pentru Reuters că majoritatea informațiilor sunt exagerate.

„Nu suntem bucuroși, dar suntem optimiști”, a spus Torres.

Venezuelenii – cei bogați și alți câțiva – sunt de altă părere și mulți au început să compare rata crimelor din țara lor cu cea din Irak.

Aproximativ 162 000 de persoane au fost ucise în Irak între 2003 și 2011, în timp ce 124 000 de persoane au fost ucise în Venezuela în aceeași perioadă. În 2011, rata crimelor din Caracas a depășit-o pe cea din Bagdad.

Statisticile sumbre abundă și ilustrează o imagine înspăimântătoare a Venezuelei – pe lângă numărul de crime, a crescut și numărul răpirilor. 583 de răpiri au fost raportate în 2012, dar sursele poliției estimează că cel puțin 80% dintre răpiri nu sunt raportate, potrivit datelor citate de Departamentul de Stat al Statelor Unite în ghidul de turism pentru cetățeni.

Chiar dacă sunt disputate, cifrele vorbesc clar. Mai puțin clare sunt motivele acestui fenomen, mai ales dacă te gândești că Venezuela nu e o țară săracă.

Venezuela are una dintre cele mai mari rezerve de petrol ale lumii – căreia i se datorează peste 75 de procente din veniturile din export. Și, deși inegalitatea e destul de mare, programele sociale instaurate sub conducerea lui Chavez s-au concentrat pe reducerea sărăciei și redistribuție socială.

„Ciudățenia Venezuelei e că sunt foarte puține țări în lume în care să fie pace, care să aibă nivelul acesta de venit anual și în care să existe o rată a crimelor atât de mare”, a declarat profesorul de științe politice Javier Corrales pentru VICE News.

Deși clasa de mijloc a țării e cea care a ieșit în stradă, majoritatea violențelor se înregistrează în comunitățile mai sărace – chiar cele care beneficiază de programele lui Chavez.

„În zonele cu venituri mici, în mahala, situația e mult mai rea”, a spus Garrido. „Se întâmplă zilnic.”

Și atunci de ce e atâta violență în Venezuela?

Înainte să moară – acum un an – Chavez a dat vina pentru epidemia de crime din țară pe problemele și inegalitatea din anii 1980 și 1990. Dar chiar și după ce a stat 14 ani la putere, nici el nu a reușit să rezolve problema.

„O parte a problemei e faptul că crima nu are neapărat legătură cu variabilele economice, ci cu acțiunile sau lipsa de acțiune a guvernului”, a spus Corrales. „Lupta împotriva infracțiunilor nu a fost niciodată o prioritate pentru administrația lui Chavez și sub Maduro a fost neglijată din cauză că au apărut probleme noi.”

Criticii acuză guvernul venezuelean că nu s-a străduit să reducă corupția în cadrul poliției. Tribunalele nu condamnă pe nimeni și doar opt procente dintre cazurile de arestări predate procurorilor ajung la condamnări.

„Probabilitatea de a fi prins sau de a ajunge la închisoare e foarte mică în Venezuela, iar asta creează o cultură a imunității”, a spus Corrales.

Poliția nu doar că e coruptă, dar e și prost echipată și depășită față de infractori.

„E greu de redus rata omuciderilor pentru că nu avem personalul necesar și nici logistică. Și foarte puțin sprijin politic”, i-a spus un ofițer de poliție lui Ryan Duffy de la VICE News într-un documentar despre epidemia de crime din Venezuela.

Criminalii care totuși ajung după gratii au de-a face cu unele din cele mai violente închisori din lume. Cel puțin 591 de persoane au fost ucise în închisorile din Venezuela anul trecut, potrivit Amnesty International. Revoltele din penitenciare de vara trecută s-au încheiat și ele cu câteva zeci de morți.

Dar susținătorii guvernului arată cu degetul spre altceva.

„Acestea sunt probleme pe termen lung care există de zeci de ani în Venezuela”, a declarat deschis autoarea Eva Golinger pentru Al Jazeera Inside Story. „Cea mai mare problemă elipsa de egalitate care există de multă vreme în țară”, a spus ea.

Ei acuză și cele peste un milion de arme ilegale estimate, despre care spun că ar fi fost importate de gherilă și de grupurile paramilitare din țara vecină, Columbia.

În încercarea de a rezolva parțial problema, Maduro a aprobat vara trecută o lege care interzice deținerea de arme pentru oricine în afară de armată, poliție, dar și înfloritoarea industrie de securitate privată. A numit violența o „boală” și a dat vina pe „decadența culturală” inspirată de capitalism și pe filmele de acțiune importate din Statele Unite, precumSpiderman.

Însă criticii spun că nu Spiderman e de blamat și acuză guvernul lui Maduro pentrupromovarea violenței și a conflictelor de clasă.

„Guvernul mereu își bazează puterea pe haos”, a explicat Garrido pentru Vice News. „Trăim sub teroarea statului. Au construit totul în jurul diferențelor și al violenței.”

Traducere: Oana Maria Zaharia