S-a înființat un jurnal academic specializat pe Studii Porno

Printscreen via utilizatorul YouTube sameesha1000

Vineri s-a lansat Studii Porno, „primul jurnal internațional dedicat explorării produselor și serviciilor culturale considerate pornografice", și deocamdată e gratuit. Pentru o perioadă limitată de timp, non-academicienii ca mine și ca tine îl pot răsfoi și pot încerca să-și bată capul cu niște probleme fierbinți înainte ca peste ecran să cadă o draperie care-ți cere bani dacă vrei să continui.

Era timpul ca studiul pornografiei să facă încă un pas spre a fi recunoscut drept domeniu academic, nu doar printr-o revistă, ci și printr-un workshop intitulat „Pedagogia pornografiei", organizat pentru conferința Societății pentru Studii Film și Media 2014 din Seattle. Astfel de conferințe nu atrag de obicei atenția presei, așa că nu s-a auzit nimic despre adunarea giganților studiilor pornografice. I-am contactat să aflu cum a decurs.

Dar mai întâi, uite câte se întâmplă pe site-ul jurnalului. Ai acces la eseuri complete cu titluri precum „Metode de cercetare științifică în studiul pornografiei", „Poziționalitate și pornografie", „Autenticitatea și rolul ei în pornografia feministă" și preferatul meu, „Tagurile: Analiza cantitativă a pornografiei online". Dacă vrei să știi totul despre analiza cantitativă, ia de-aici și bibliografia studiului. Dubios, știu, dar unii oameni chiar sunt pasionați de așa ceva.

Jurnalul e publicat de Taylor & Francis, o editură britanică veche de 200 de ani, și a atras atenția activiștilor anti-pornografie. La urma urmei, o fi jurnalul un compendiu de eseuri pentru doctorat cu scopul de a fi consumate în mediul academic, dar tot duhnește a controversă de la o poștă.

Și de ce ne-ar suprinde, având în vedere că analizează videoclipuri cu oameni dezbrăcați care se fut?

Gail Dines, printscreen de la utilizatorul Youtube PublicChristianity

Dezbaterea despre etica pornografiei merge dincolo de bătălii faimoase precum Lumea vs. Larry Flint și Mama vs. Fiul de șaptesprezece ani, iar când o publicație precum The Independent scrie despre asta, își prezintă propriul punct de vedere. Publicațiile aflate în căutarea cuiva care să sune cât de cât elocvent și rațional se vor opri imediat la Gail Dines, care scrie și editoriale pentru The Independent. Articolul lor îi oferă lui Dines o platformă pentru a afirma lucruri de genul „Acești editori vin dintr-un mediu pro-porno", ceea ce implică faptul că un ziar mai obiectiv ar avea o abordare „anti-porno" foarte explicită.

Dines a început ca feministă, și presupun că încă este, dar în anii 1970 și 1980 a existat o schismă în domeniul feminismului în ce privește sexul. În timpul acestei ere, numită Războiul Sexului, multe prietenii feministe și asociații profesioniste au luat sfârșit. Dines a format o coaliție cu dreapta religioasă și a continuat până în ziua de azi să scrie cărți și să dea interviuri despre cât de nocivă e pornografia. Să menționăm că scrierile lui Dines nu includ niciodată cifre și adevăruri universal valabile. Într-un editorial din New York Times din 2012, a scris următoarele:

Cel mai cuprinzător studiu din ultimul deceniu a descoperit că majoritatea scenelor din topul 50 al filmelor pornografice închiriate conțin abuzuri fizice și verbale asupra actrițelor. Gesturile de agresiune fizică – printre care spanking, pălmuire peste față și penetrare orală adâncă – sunt prezente în 88% din scene, iar exprimarea agresiunii verbale are loc în 48% dintre scene.

O persoană care aduce în discuție cifre în cadrul unei dezbateri n-are cum să greșească, nu? Cred că suntem cu toții de acord că cea mai mare parte din pornografia hetero nu prea conține situații în care bărbați sensibili se concentrează să le ofere plăcere femeilor. Pornografia e adesea o formă de teatru de coșmar care pune în scenă fanteziile falocentrice ale celui mai jos numitor comun al societății. Cu alte cuvinte, în filmele porno:

[…] Tinere femei cu bronz fals, extensii de păr lung blond platinat, sâni cu silicon și unghii acrilice se fut cu niște puli mari care sunt erecte în mod artificial. Vocalizează o plăcere inexistentă prin gemete și chițăieli în timp ce partenerii lor le trec prin niște poziții sexuale standard pentru plăcerea privitorilor, nu a lor. Acest festin de 'fast-food' pornografic continuă până când actrița primește ordine să mimeze un orgasm și să primească în față o jerbă de spermă fierbinte.

Aveți idee de unde am scos citatul ăsta? Dintr-un eseu de pe Studii Porno, chiar publicația cu care se luptă Dines cu atâta îndârjire.

Discursul cenzorial al lui Dines, ca cel din editorialul ei „Opriți cultura porno", permite existența unei publicații intitulate Studii Porno doar dacă aceasta studiază cum să abolească pornografia. Totuși, cum pornografia e consumată de aproape toată lumea și cum există un singur internet de unde putem consuma pornografie, apelul la abolire nu ajută la fel de mult precum misiunea editorilor, colaboratorilor și cititorilor site-ului Studii Porno: includerea pornografiei ca fațetă academică a studiilor culturale.

John Stadler, profesor de literatură la Universitatea Duke și unul dintre fondatorii site-ului Studii Porno, mi-a explicat acest lucru mai pe larg într-un e-mail. „Pornografia e o parte a culturii și, fie că ne place sau nu, a făcut și va face parte din cultura noastră de-a lungul vieții. Nu ne folosește la nimic să încercăm s-o criticăm sau s-o înlăturăm fără să avem o idee cu care să o putem înlocui."

Ca să aflu mai multe despre acest aspect, am contactat-o pe dr. Constance Penley, unul dintre liderii în domeniul pornografiei. Penley e profesoară de film și studii media la Universitatea Santa Barbara și una dintre primele persoane care au studiat fenomene culturale precum fan fiction într-un mediu academic.

Constance Penley, fotografie via Huffington Post

Mi-a spus că publicarea revistei academice Studii Porno e doar vârful aisbergului în acest domeniu. „2013 a fost punctul culminant pentru studiile porno", a spus ea. Pe lângă revistă, au mai existat și alte evenimente pe care le consideră pietre de hotar precum „publicarea cărții The Feminist Porn Book și prima Conferință Anuală Feministă de Pornografie. Deci, deși Gail Dines e ținta apărătorilor drepturilor bărbaților și considerată tipa care urăște bărbații și vrea să strice distracția tuturor, e clar că nu se pricepe atât de bine la feminism în cadrul pornografiei.

Penley mi-a spus că activiștii anti-porno sunt un țânțar pe radarul intelectual al celor din domeniu și a spus: „Nu există un conflict pro-porno vs. anti-porno între academicieni, ci un protest împotriva studiilor porno organizat de activiștii anti-porno, dintre care unii încearcă să pară academicieni, cărora nu le plac concluziile literaturii academice", spune ea.

Cu alte cuvinte, Studii Porno va fi „pro-porno" când autorul are o abordare pozitivă, „anti-porno" când nu are o astfel de abordare și probabil cel mai des, o atitudine ambivalentă despre pornografie ca întreg.

Penley spune că problema cu activiștii precum Dines este că perpetuează o cultură înăbușitoare în cadrul mediului academic. „Aproape 70 de procente din profesorat înseamnă muncă adjunctă, contingentă, fără protecția libertății academice de a face cercetări sau ce mai consideră profesorul necesar. Facultățile nu pot risca să facă ceva nou, excentric sau netradițional, ceva ce ar da naștere la controverse. Asta e o problemă nu doar pentru studiile porno, desigur, ci pentru toată secția de studii umane."

Profesorii se tem să studieze ceva controversat pentru că se tem că vor fi concediați după ce presa descoperă subiectul și-l tabloidizează. Academicienii nu fac față puterii PR-ului negativ. Le e mai ușor facultăților să renunțe la membrii care cauzează controverse decât să angajeze o firmă de PR care să-i apere imaginea și drepturile.

Deci în ce ar consta această specializare în studii pornografice? Stadler spune că va consta, cel puțin parțial, în găsirea complexității ascunse. „Pornografia e tratată adesea ca și cum n-ar fi complexă", spune el. „Corpul a fost dintotdeauna o zonă care a trebuit să facă eforturi ca să-și dovedească relația pe care o are cu cunoașterea. Această neînțelegere trebuie corectată."

„Relația pe care corpul o are cu cunoașterea"? Dacă reziști la material scrise în stil academic, sunt sigur că oamenii ăștia o să publice lucrări foarte complexe despre pornografie. Sper din toată inima să fac față și să țin pasul cu ei.

Urmăriți-l pe Mike Pearl pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Am vorbit cu o actriță din industria porno, care se joacă pe sine într-un film de artă
Ce a făcut industria porno din tinerii din ziua de azi?
Am vorbit despre pornografia hardcore cu cel mai misogin star porno din Germania