Știi tu ce

Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. În ultimele două decenii, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot trezesc privitorului o reacție viscerală și ridică atâtea întrebări, încât am hotărât să-i dăm lui Scot o rubrică regulată în care să ne spună povestea din spatele fotografiilor. Ideea e simplă: Luăm o imagine din arhiva lui Scot și-l rugăm să ne povestească exact ce s-a întâmplat atunci când a făcut-o. Bine ați venit la rubrica „Păsări de noapte.”

Bulevardul Van Nuys, din San Fernando Valley, pare un terariu sub lumina unei lămpi de restaurant. Soarele a coborât și se reflectă în parbrizul prăfuit, obligându-mă să-mi micșorez ochii în spatele ochelarilor întunecați și să conduc încet. Magazine, fast food-uri, fabrici și benzinării, schizofrenici și femei casnice.

O fată în pantaloni negri mulați și maieu translucid își ține degetul ridicat în aer. E o blondă cu părul ondulat, subțire și ascuțită. Trag mașina pe dreapta și cobor geamul. Se îndoaie de la mijloc, cu mâinile pe genunchi și mă analizează atent, ca și cum s-ar uita în văgăuna unui leu.

Îi zâmbesc prietenos. „Hei, ce faci? Vrei să vii cu mine?”

„Cred că da. Bine.”

„Ai un loc unde putem merge?”

„Nu chiar.”

„E un motel în josul străzii, pot lua eu o cameră pentru o oră.”

„O oră e cam mult ca să facem știi tu ce. Dacă asta vrei, trebuie să plătești pentru o oră întreagă.”

Îi spun că vreau doar să-i fac fotografii și negociem 30 de dolari pentru cinci cadre și încă 20 de dolari dacă vreau știi tu ce la sfârșitul ședinței foto. Urcă în mașină și o întreb cum o cheamă, de unde e? Îmi spune că o cheamă Patty și e din South Dakota. Îi spun c-am fost acolo. Am vizitat Palatul Corn. A, palatul Corn, spune ea, și l-am acceptat pe Isus Cristos ca mântuitor? Îi spun că nu, dar îmi zice că nu e nicio problemă.

„Dacă îl accepți pe Isus în inima ta, n-o să mai fii niciodată nefericit.”

„Mulțumesc, dar cred că tocmai nefericirea mă ține în viață și mă ajută să funcționez.”

„Toată lumea vrea să fie fericită.”

„Da, nu știu. În fine.”

Camera de motel e doar o cameră de motel. Patty îmi spune că mai întâi trebuie să spună o rugăciune și mă întreabă dacă vreau să-mi dau jos pantalonii. Îi spun că într-adevăr, m-aș simți mai confortabil fără pantaloni și îi spun că din partea mea n-are decât să se roage. Își unește palmele și vorbește cu Dumnezeu în șoaptă. Spune amin, apoi își trage bluza peste cap și își aruncă sandalele cât colo. Eu mă dezbrac și scot aparatul Nikon și blitz-ul Vivitar; cel mai bine lucrez dezbrăcat. Mă întreabă dacă am auzit povestea Mariei Magdalena și îi spun că nu știu, poate, era curva aia, nu?

„Iisus iubea curvele așa cum iubea și copii, iar Maria i-a sărutat picioarele.”

„Aha, bine. Poți sta aici lângă fereastră, te rog? Aici, e bine. Uită-te la mine. Arăți minunat, ești foarte frumoasă.” Trag două cadre.

„Nu sunt așa de frumoasă. Sunt banală, știu asta. Dar Dumnezeu îmi vede frumusețea interioară. De asta transmit mai departe cuvântul Lui.”

„Și eu îți văd frumusețea interioară. Nu vrei să te urci pe pat?”

„Nu vorbești serios. Faci mișto de mine. Ai impresia că ești prea deștept ca să fii creștin, dar eu te iert.”

„Mă poți ierta cât vrei, dar te rog nu încerca să mă salvezi. Poate ar trebui să vorbim despre altceva. Linge-ți buzele și uită-te aici sus.” Declanșez.

Pe pat, în genunchi și coate, Patty își încadrează fața cu degetele. „Ți s-a întărit. Vrei să mai facem fotografii sau vrei să-mi faci altceva?”

„Mai facem vreo două fotografii, du-te lângă tăblia patului și poate renunți la pantaloni.”

Se trage în spate și își dă jos pantalonii și chiloții. Se uită la mine și începe să se mângâie. Sper din toată inima să nu înceapă să cânte „Isus Mă Iubește”. Focusez și observ firul unui tampon care îi atârnă din vagin. Prima oară când am făcut fotografii nud cu o fată aveam 20 de ani și ea avea trei bucățele de hârtie igienică lipite de labii și n-am avut curajul să-i spun. Am făcut fotografiile cu gândul că-mi voi petrece câteva ore retușându-le mai târziu. Așa mă simt și acum, când mă uit la firul care atârnă din Patty, ca un puștan timid care nu poate vorbi cu fetele despre știți voi ce. Continuă să se mângâie și să se frece și nu-mi dau seama dacă se simte bine sau nu, probabil că nu. Mă mângâi și eu, folosind salivă și ambele mâini. Durează un pic și, când îmi vine, stropesc cearșaful. Patty îi mulțumește Domnului și își trage hainele înapoi pe ea.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai citește din aceeași serie:

Prea mulți oameni urâți, în pula mea
O fotografie pe bancheta din spate
Târfa de pe podea