FYI.

This story is over 5 years old.

High Hui

Cum e să stai la închisoare pentru iarbă în România

Florin a fost dat afară din PSD după ce-a fost arestat.
07 Mai 2015, 12:47pm

Florin Mihălţan, poreclit Flocea, este un tânăr de 24 de ani din Alba, care a fost arestat pentru trafic de marijuana la finele lui 2013. El a fost condamnat la un an şi zece luni cu suspendare, dar a stat două luni închis, în arest şi la penitenciar. Cazul pare banal, totuşi presa a făcut adevărate seriale despre Florin, de parcă era un fel de Pablo Escobar al Ardealului şi nu doar un tip prins cu un kilogram de verde acasă, care vindea la cunoscuţi.

Florin Mihălțan

În mare, tam tam-ul s-a întâmplat pentru că Florin era membru PSD la acea vreme şi 2014 a fost an electoral. Am vrut să aflu povestea lui Florin, pentru că, fără partea politică, nu mi se pare nimic diferit între el şi orice puşti din Bucureşti care vinde ganja la prieteni, cu excepţia faptului că el a stat două luni în arest preventiv, lucru care pare să fie prea mult pentru politicienii corupţi din România zilelor noastre. Asta într-o perioadă când, pe plan global, are loc un proces de legalizare şi decriminalizare a consumului de marijuana.

Totul a început acum câţiva ani, prin 2012, când erau alegeri locale şi parlamentare. Eram într-un cerc de prieteni în care cineva fuma constant etnobotanice. Mi-a dat şi mie de câteva ori şi nu mi-a plăcut. Nu ştiam pe nimeni care să vândă chestii naturale de fumat şi m-am gândit să-mi pun iarbă în grădină, că e mai ok decât să fumez etnobotanice, că n-ai ce să păţeşti de la ea. La noi, în Alba, apare o dată la cinci zile un articol în presa locală, că a ajuns unul în spital de la etnobotanice. De fiecare dată când interzic o substanţă, apare alta.

Eu am ajutat un apropiat în timpul campaniei electorale, făceam pe şoferul, uneori mai strângeam oameni, mai făceam o petrecere. Un prieten de-al meu, care participa şi el la campanie, era supărat că nu-i dădeam atenţie. Tipul ştia unde stau şi m-am trezit că cineva, ori el, ori cineva pus de el, mi-a furat din plante. Prietenul ăsta s-a lăudat prin oraş că „Flocea are marfă bună" şi, pentru că e oraş mic, a aflat toată lumea, inclusiv poliţia.

Apoi, alt amic a venit cu un necunoscut căruia voia să-i vând. Eu nu vindeam decât la prieteni, aşa că l-am refuzat iniţial. Dar el tot insista cu tipul ăsta, că i-a mai vândut şi el etnobotanice, că e student la Cluj şi mai face şi el un ban. După o lună, am cedat, i-am vândut de vreo trei ori, iar a patra oară mi-au făcut flagrantul cu el în maşină. A venit o maşină din faţă şi una din lateral, m-au blocat şi poliţistul a spus „mâinile sus". Nu mi-au pus cătuşe, nu m-au pus pe jos, dar nici eu n-am întins coarda. Dacă mi-au zis „stai cu faţa la maşină şi cu mâinile pe capotă", eu am stat.

Am aflat după că studentul avea dosar în cercetare şi mă gândesc că pe chestia aia l-au trimis să-şi spele păcatele. Ofiţerul care m-a arestat mi-a zis c-a fost o acţiune coordonată de DIICOT-ul de la Cluj, că băiatul ăla şi-a făcut 16-le pe mine [adică l-a denunţat ca să-şi înjumătăţească pedeapsa], dar nu-ţi înjumătăţeşte nimeni arestul preventiv. Era clar, m-au întrebat anchetatorii de toţi cei cărora le-am vândut, mai puţin de prietenul ăla care a insistat să-i vând.

M-au eliberat chiar de ziua mea, făcusem 23 de ani. După un an şi câteva luni de atunci, tot simt frigul ăla uneori, chiar dacă stau la soare.

Nu mi-a plăcut că m-a pus procurorul să zic la cine am mai vândut. Le tot ziceam „ce mai contează, de ce să le faceţi şi lor probleme", dar mi-au zis că ajută la dosar, să vadă judecătorul. Nu ştiam că era vrăjeală, așa că am spus. Unul dintre cei denunțați a cerut confruntare şi chiar nu voiam să se ajungă acolo, am refuzat amândoi să răspundem. Şi acum mi-e ruşine de el.

Eu nu zic că-s nevinovat, dar pedeapsa pe care am primit-o, de două luni de arest preventiv, mi s-a părut mare în comparaţie cu alţii, mai ales raportat la noul cod penal, în care au scăzut mult pedepsele pentru posesie de marijuana. La DIICOT, procuroarea mi-a zis că trebuie să stau în arest preventiv, că sunt pericol social, că e faptă repetată. I-am zis „cum îs pericol social, că nu i-am dat nimănui în cap, n-am furat de la nimeni şi nu am afectat sănătatea nimănui? De la iarbă nu a ajuns nimeni la spital, de la etnobotanice ajung zilnic şi nu faceţi nimic ca să stopaţi fenomenul."

Cumva am fost cal de sacrificiu. În perioada aia l-au schimbat din funcţie pe Traian Berbeceanu, şeful Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate pe Sibiu, Alba şi Hunedoara. Noul venit m-a găsit pe mine în cel mai scurt timp, ca să-şi facă un caz. A făcut conferinţă cu toată presa, în care a spus că a prins un mare infractor, care punea în pericol vieţile oamenilor şi prin arestarea mea a oprit un fenomen. Imediat presa a început să scrie de mine continuu şi fără rost, că „ Flocea când nu vindea iarbă, o tundea la clienţi", că eu mă mai ocup şi de gradinărit, şi alte mizerii.

Contează foarte mult atitudinea cu care ajungi în arest, că după, de multe ori te duci la penitenciar cu aceiaşi oameni. Eu mi-am zis: „Vai, ce naşpa e aici". Am stat peste o lună în arestul Poliţiei Alba şi am avut noroc să fiu cu nişte băieţi ok în cameră, că eu nu-s un tip violent. E foarte nasol să-ţi zică cineva în momentele alea, că sigur o să faci zece ani de pârnaie. Iniţial a fost greu pentru mine, că-s un om care n-are niciun program.

În fiecare zi aveai voie de două ori la baie, dimineaţa şi seara. Primeai masa de trei ori pe zi. Aveai voie juma' de oră la televizor. Avocatul puteai să-l suni oricând, familia mai rar, şi nu puteai să ieşi la aer decât o dată pe săptămână. Am avut noroc că eram din judeţ şi m-au mutat la „liber", adică unde lucrezi la bucătărie, faci curat pe holuri. În două-trei zile, eram ca acasă. Un coleg de celulă zicea că noi eram într-o cameră la Hilton acolo, că aveam mozaic pe jos, adică ciment d-ăla sclivisit, de zici că-i sticlă. Noroc că se spăla uşor, că noi făceam curăţenia.

Apoi m-au mutat la Penitenciarul Aiud, la o secţie de arest preventiv, unde urma să stau trei săptămâni la carantină. Era atât de jegos acolo, încât chiar mi s-a părut arestul din Alba o cameră la Hilton. Am stat 12 persoane într-o cameră de opt metri pe patru, în trei paturi suprapuse câte două. Niciodată nu erau uscate hainele pe mine, că aveam căldură numai dimineaţa şi seara câte o oră. Veneam de la duş pe un hol care avea 40 de metri lungime şi era frig ca afară. Din fericire, a fost iarnă blândă, cu temperaturi de doar minus două grade.

Un coleg de celulă zicea c-a prins o iarnă acolo în care-ţi îngheţa apa pe masă, că deşi acum puseseră geamuri, înainte aveau doar pături care acopereau găurile. Era atâta umezeală în aer, că simţeam că sigur fac TBC, dacă mai stăteam o lună. Aveam un WC fără capac în cameră, pe care ne urcam cu picioarele şi era o mizerie oribilă pe pereţi, ca într-un grajd. Ultima săptămână m-au scos din carantină şi m-au dus undeva mai ok, unde făceam noi curăţenie cu detergenţi pe care-i cumpăram de la magazinul penitenciarului.

M-au eliberat chiar de ziua mea, făcusem 23 de ani. După un an şi câteva luni de atunci, tot simt frigul ăla uneori, chiar dacă stau la soare.

Te afectează pe toate planurile ceva de genul ăsta. M-au dat afară din partid. Prietenii de sus, cu care mai făceam politică, îmi mai dau bună ziua, dar nu mai ieşim, că vai, ce le-am făcut eu, cum le-am afectat imaginea. Când eram bun să le fac treburi, apelau la mine şi tocmai acum, când aş avea mai multă nevoie de ajutor, mă lasă. Aşa vezi cine ţi-e prieten. Poate, dacă eram altcineva, aveam resentimente. Când mă întâlnesc cu politicieni şi mă iau cu „uite că te-au dat afară", eu le dau peste nas că, „faţă de alţii de la voi din partid, arestaţi la nivel naţional, n-am furat statul" şi le închid gura.

În continuare cred că ar trebui legalizată marijuana în România. Ar scădea criminalitatea, n-ar mai fi arestaţi tinerii teribilişti şi s-ar crea o nouă industrie. Din banii de pe piaţa neagră a canabisului din România dintr-un an, ai putea să susţii simţitor educaţia sau sănătatea. Pe lângă asta, uleiurile medicinale de canabis sunt folositoare ca paliative, ca să calmeze durerea bolnavilor de cancer, dar şi a epilepticilor. Punctele negative, spun unii, ar fi că ar avea acces mai uşor minorii şi că ar duce spre chestii mai rele. Atunci alcoolul, care este mult mai nociv şi mai accesibil, spre ce duce?

Urmărește VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre beneficiile canabisului:
_Iarba medicinală vindecă epilepticii din 29 de state, dar nu şi din România _**_De ce e important să se legalizeze iarba în UE _**Iarba medicinală nu-ţi legalizează cuiul cel de toate zilele