Am vorbit cu regizorul primului thriller românesc care are o coloană sonoră bestială

Cunoscut ca scenarist și co-regizor al serialului crime-thriller produs de HBO România - Umbre (2014), Bogdan Mirică a participat anul acesta în selecția oficială „Un Certain Regard" a Festivalului de la Cannes, cu primul său lungmetraj, Câini, un film excelent, care nu seamănă cu nimic din cinematografia românească de până acum și care a luat și premiul acordat de Federația internațională de critici de film.

Câini este un thriller cu Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu în rolurile principale și a cărui acțiune este plasată în apropierea graniței cu Ucraina. Pe scurt: Roman, un tânăr de la oraș, ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde are de gând să vândă pământul moștenit de la bunicul său, care a murit cu câteva luni în urmă. În timp ce face demersurile pentru vânzarea moșiei, Roman devine, treptat, martorul unor evenimente bizare.

Bogdan Mirică a studiat scenaristica la Universitatea Westminster și a semnat scenariul mai multor filme și seriale marca MediaPRO. A publicat și o carte numită Bestseller (2005), în colecția Râsul lumii de la Humanitas.

Am vorbit cu el la festivalul de la Cannes, despre muzica extrem de specială din filmul lui, despre cum îl inspiră muzica în general când scrie și despre atmosfera pe care a intenționat să o creeze în Câini.

VICE: M-a surprins foarte mult prezența muzicii extra-diegetice din filmul tău. Ce rol are muzica pentru tine?
Bogdan Mirică: Înainte de a mă apuca să scriu orice, îmi fac un playlist. Nu pot să scriu fără muzică și dacă nu e playlist-ul care trebuie, ce scriu nu e bine. Și atunci petrec foarte mult timp încercând să caut muzica de care am nevoie, fiindcă asta mă va însoți în foarte multele luni care urmează, luni de singurătate borderline, nebunie. Caut prin muzică să îmi creez o stare constantă și consistentă. Iar muzica este cea mai organică modalitate de a ajunge la chestia asta.

Ce playlist ai selectat pentru acest film?
Am avut ceva de Nick Cave și Warren Ellis care au făcut soundtrack-ul la The Proposition și la The Assassination of Jesse James. Am mai avut ceva dark jazz și, din când în când, mai condimentam cu puțin hip-hop sau trip-hop, ceva care să mă bage într-o stare atât de dark și atât de bolnăvicioasă încât să pot scrie. Fiindcă altfel, când stai acasă, te uiți pe geam și vezi că e soare și oamenii se distrează, iar tu vrei să scrii despre oamenii ăștia care sunt mâncați, e destul de greu. Muzica a funcționat ca un drog care îți induce o anumită stare. Am ascultat ani de zile același playlist, o luasem razna!

Cine a compus muzica din film?
Codrin și Sorin Romanescu. Sunt muzicieni foarte talentați, Codrin chiar m-a ajutat și la scurtmetrajul meu de dinainte. Iar modul în care am colaborat a fost că eu le-am arătat la chitară câteva acorduri despre ce aș vrea, iar ei mi-au dat niște melodii. Însă eu nu voiam melodii pentru acest film. Și tot challenge-ul a fost ca aceste piese să se transforme în niște fragmente care să ilustreze un fel de mindset sau un fel de stare și nu niște melodii cu început, mijloc și sfârșit. Iar ei au înțeles foarte bine chestia asta. Apoi am făcut un brainstorming și am decis că o să folosim chitară acustică sau semi-acustică, însă mie nu-mi plăceau acordurile, nu voiam acorduri pline. Atunci am folosit percuție pe chitară, au luat niște draft sticks și băteau în chitară și așa apăreau niște sunete foarte alunecoase. E o chestie foarte subtilă, pare simplă, dar nu e.

O fi subtilă, însă mi-a influențat foarte mult experiența de vizionare.
Da, se pierde foarte ușor în textura filmului. Față de alte filme românești, am folosit enorm de multă muzică. Țin minte că le-am spus compozitorilor: de câte ori intră muzica, vreau ca spectatorii să nu observe. Și să spui asta unor muzicieni, vreau ca muzica ta să fie atât de bună încât să n-o observ, e puțin paradoxal și poate fi și frustrant.

Trailerul fimului „Câini"

Ca structură, atmosferă și ton general, filmul tău m-a făcut să mă gândesc la No Country For Old Men. E un film care te-a inspirat?
Într-un fel, însă mai mult m-a inspirat cartea No Country For Old Men. Cormac McCarthy pare de modă veche, dar e un tip senzațional. Am citit un interviu cu el și spunea că el nu dă doi bani pe Marcel Proust și pe stream of consciousness. Spunea că pe el îl interesează chestiile cu miză clară, adică moarte sau viață. Mi-a plăcut mult și filmul, e filmul fraților Cohen care îmi place cel mai mult. Distanța ironică pe care ei o au mereu față de filmele, personajele și subiectele lor e parcă mult mai redusă aici. Dar în afară de asta, nu sunt un fan al citatelor din alte filme. Și asta nu pentru că vreau eu neapărat să fiu original, fiindcă nu ai cum să fii original, e imposibil, ci pentru că nu e un demers care să mă intereseze. Dar dacă există vreun soi de comparație nu poate decât să mă flateze, cine nu ar vrea să fie comparat cu frații Cohen?

Cum ți-a venit ideea pentru Câini, te-ai inspirat cumva din evenimente reale?
E inspirat din realitate, da, dar nu factual. Eu am copilărit la țară, la bunică-mea, undeva pe lângă Târgoviște, deci nu e neapărat cel mai rău loc din Romania. Dar acolo, când eram copil, am fost martor la foarte multe secvențe de violență gratuită. Am văzut cum oamenii își dădeau cu topoarele în cap, sau se băteau cu lanțurile de la bicicletă, cu cuțite, se tăiau, se umpleau de sânge. Iar chestia cu adevărat înspăimântătoare era că violența era de cele mai multe ori gratuită. Trăim într-o societate cât de cât civilizată, unde presupui că există un fel de cauzalitate. Adică, te gândești: „Băi, dacă nu provoci un incident, nici nu o să ți se întâmple nimic".

Altfel te afli în absurd.
Exact. Însă acolo de multe ori se întâmplau niște chestii care veneau de nicăieri și duceau nicăieri, erau fără nicio miză. Iar când nu există o cauzalitate, nici nu poți să prevezi ce se va întâmpla. Asta mi se pare înspăimântător: mergi pe stradă și cineva bagă cuțitul în tine. Dar nu îi acuz, mă gândesc că, la țară, în România, oamenii sunt expuși la moarte mult mai des, oamenii omoară animale, iar mortalitatea este mult mai ridicată. Ca în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau în foametea de după. În România rurală există multe manifestări violente.

Câini va ajunge pe marile ecrane din România în toamna acestui an, distribuit de Transilvania Film. Între timp, filmul rulează în competiția oficială de la TIFF, festivalul internațional de film din Cluj Napoca.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre filmul românesc:
Am vorbit cu regizorul Cătălin Mitulescu despre muzica lăutărească din noul lui film
Ce înţeleg tinerii români despre comunism din filme?
Am vorbit cu actrița principală din ultimul film al lui Mungiu, ca să înțeleg meseria asta