Publicitate
Chestii

Cum să nu fii un ghiolban pe RATB în București

Nu merită să te cerți cu pensionari pe tramvai, decât dacă te agresează fizic.

de Mihai Popescu
15 Mai 2016, 12:40am

Foto de lucianf via Flickr

RATB-ul a devenit un subiect aprins în ultimele săptămâni, pentru că apar din ce în ce mai multe clipuri cu scandaluri, fie că vorbim de niște cocalari care bat alți cocalari pentru că pun muzică tare sau pur și simplu de oameni care nu vor să-și cumpere bilet și se împing cu controlorii. Ideea e că RATB-ul e o menghină de transpirație, ghionturi și frustrare umană prin care mulți dintre noi suntem obligați să trecem zilnic.

Și asta nu pentru că n-avem bani de metrou sau mașină cum ar zice unii snobi, ci din simplul motiv că-n multe cazuri e cel mai ușor mod de a circula în orașul ăsta de rahat. Asta ca să nu mai zic de d-ăștia ca mine care-s izolați prin cartiere, unde trebuie să mergi două-trei stații de RATB până la orice stație de metrou, ceea ce-i amuzant când ești șomer, dar e o depresie totală când lucrezi opt ore pe zi și n-ai chef să pierzi încă două-n conservele de pensionari.

Nu zic că RATB-ul nu are multe hibe, de la faptul că e o companie falimentară care aproape că încearcă să te convingă să mergi fără bilet, prin sistemul lor comunist de gherete care se închid când apune soarele, la faptul că uneori uită să mai tipărească cartele de călătorie. Nu zic nici măcar că e eficient cu autobuzele alea fără o bandă proprie, care-s blocate toată ziua în trafic de șoferi cocalari. Încerc doar să zic că, dacă am încerca cu toții să nu mai fim niște jeguri umane pe mijloacele de transport în comun, ar fi o lume mai bună. De-asta ți-am făcut un fel de ghid de bune maniere pentru când circuli cu tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul.

NU EXISTĂ LOC, ORICÂT AI COMENTA, AȘA CĂ TREBUIE SĂ ÎNVEȚI SĂ NU FII MAIMUȚĂ

Foto de Jake Stimpson via flickr

Una dintre cele mai aprinse dezbateri ale oamenilor, în RATB, este de ce stau alții în „drumul lor", fie că vor să urce, să coboare sau pur și simplu să se plimbe înainte și înapoi prin tramvai. Într-o țară ideală, oamenii ar urca și ar coborî pe anumite uși și ar veni tramvaiele și autobuzele destul de rapid încât să nu fie mereu 98 de oameni supraponderali înghesuiți într-o mașină cu o sută de locuri. Din păcate, noi trăim în București, unde suntem călare unii pe alții în autobuz, ne asfixiem reciproc și ne îndesăm unii în alții cu forță, de spaima că și următorul va fi la fel de plin.

Citește și: Cum și de ce merg doar pe blat cu RATB-ul

În condițiile de la noi, chiar nu există un loc potrivit în care să stai. Desigur, dacă ai un scaun liber lângă tine, ocupă-l ca să nu stai pe culoar. Dacă trebuie să cobori la prima, încearcă să stai lângă ușă și nu aștepta până-n ultimul moment să tai prin tot autobuzul ca barbarul. Când e atât de plin că n-ai unde să arunci nici coji de semințe, nu se mai pune problema așa. Trebuie doar să încerci să convingi cât mai civilizat oamenii să se dea din calea ta și să spui pardon, în timp ce calci pe picioarele lor că nu vor să se dea.

MULȚI BĂTRÂNI SE POARTĂ ORIBIL, DAR NU TE AJUTĂ CU NIMIC SĂ TE CERȚI CU EI

Foto de Gabriel via Flickr

E greu să nu ai o atitudine negativă față de majoritatea bătrânilor după ce-ai mers câțiva ani cu RATB-ul. Cumva înțelegi de ce regia asta merge în faliment când vezi că 70% din ăia care merg cu autobuzul sunt scutiți de la plata biletului. Te înfurii și mai tare când vezi că ăia-ți fut un picior în gleznă, ca să te dai de pe scaun, deși tramvaiul e 90% gol. Te enervezi când vezi că ocupă spațiu pe scaune cu sacoșile lor de rafie pline de gulii, te irită când urlă la tine să te dai, pentru că stai cu capu-n nori. E normal să ajungi să ai sechele.

Citește și: Cum ar trebui să se schimbe RATB-ul ca să ne facă să renunțăm la mașini

Problema e că te enervezi degeaba, că ăia au sechele mult mai grave ca ale tale. Mulți dintre ei au fost strămutați de la sate la oraș, ca să lucreze ca sclavii în niște fabrici sau CAP-uri care s-au desființat când te-ai născut tu. După o viață întreagă de frustrare sub Ceaușescu, pensionarii ăștia-s recompensați cu niște sume lunare care sunt sub salariul pe care ți-l iei tu la Mcdonalds. E normal că urăsc pe toată lumea și că se poartă ca toți dracii cu tine, pentru că te invidiază. Nu o să schimbi asta dacă te iei în gură cu ei, doar o să ajungi la fel de înveninat ca ei, așa că lasă-i să treacă și ignoră aberațiile pe care le scot pe gură.

ÎNVAȚĂ NAIBII ODATĂ CĂ NU SE VALIDEAZĂ CARDURILE PE BULINA DIN CENTRU

Vezi striațile alea de deasupra bulinei? Acolo se pune cardul. Cu plăcere. Foto de Nicu Buculei via Flickr

Ești în tramvai și deja îți blestemi viața. Îi miroși fără să vrei părul ăleia din fața ta și știi că și-a făcut omletă-n dimineața aia, de la izul de ulei rânced. Simți cum tipul din spatele tău n-a apucat să se spele azi și te împunge cu burta, ușor transpirată, în spate. Peste toate astea, auzi iar și iar un sunet ascuțit interminabil, un sunet dureros care-ți străpunge timpanele și te face să-ți dorești să ucizi. Sunetul ăla e semnalul dat de aparatul de validare a cartelei, că greșești ceva.

Citește și: Am stat doișpe ore în tramvaiul 11 şi a fost oribil

S-ar putea să te surprind cu asta, dar deși pe aparat simbolul de validare este pe punctul negru din mijloc, tu trebuie să pui cartela pe undele alea portocalii de deasupra și de sub el. Un om normal și-a da seama că ceva e-n neregulă la modul în care validează după primul bipăit lung, dar la noi oamenii sunt prea aroganți să creadă că nu înțeleg ei ceva și zic că e defectă mașinăria și că pe vremea lui Ceaușescu era mai simplu. Du-te la ei și explică-le cum se face, e singura ta șansă să n-o iei razna.

ACORDĂ-LE LOCUL DOAR OAMENILOR CARE CHIAR AU NEVOIE

Nu, doamna probabil că nu o ceartă pe tipă să-i dea locul. Foto de Spino73 via Flickr

În general, mijloacele de transport în comun au undeva între 20 și 40 de locuri pe scaune. E destul de clar marcajul pe primele locuri, din față, care sunt pentru pensionari, gravide etc. În rest, e perfect normal să stai pe restul locurilor, pentru că ești epuizat după o zi de muncă sau școală și te chinui dai cinci la sută din salariul tău căcăcios pe abonament.

Citește și: Tot ce trebuie să ştii despre hoţii de buzunare din RATB, de la poliţiştii care-i prind

Dacă vine cineva mai în vârstă să te roage frumos să te dai sau dacă te simți tu mai filantrop e de bun simț să cedezi locul. În rest, orice ghiolbăneală în care o duduie de 50 de ani urlă la tine că ești țăran, pentru că ți-e rău sau ești obosit și stai jos, merită ignorată cu brio. Bagă căștile în urechi, bagă ochii în mobil sau în carte și fă tot ce poți ca să le demonstrezi oamenilor de genul ăsta că mahalageala nu mai merge.

FII POLITICOS CÂND CARI BICLĂ, PURCEL SAU 20 DE KILE DE CARTOFI PE RATB

Chiar nu e genul de loc în care încape un BMX. Foto de Gabriel via Flickr

În țări civilizate, poți să cari ce naibii vrei tu cu transportul în comun, serios, orice. Știu oameni care și-au luat și frigidere cu tramvaiul în țările nordice. Tot ce-au făcut e să plătească o suprataxă specială. Teoretic și pe RATB ești obligat să validezi o altă călătorie pentru orice obiect care ocupă spațiu cam cât ar ocupa un călător, dar niciun controlor n-a avut tupeul să impună asta până acum. E cumva ca la polițiștii care nu mai au tupeu să amendeze șoferii care parchează ilegal, că e an electoral. Practic, e plin pe tramvaie și autobuze de oameni care își urcă biclele, pitbulii sau cumpărăturile de la piață care ar umple lejer un portbagaj și nu le țin în brațe, ci pe locuri care ar putea fi ocupate de alți oameni, totul fără să dea niciun ban în plus.

Dacă vezi că ocupi 90% din zona din mijloc a unui autobuz cu căcaturile tale și că restul oamenilor, care au plătit la fel de mult ca tine pe serviciul ăla, sunt obligați să se strecoare pe lângă semicursiera ta, cere-ți scuze continuu și încearcă să nu le faci viața mai rea decât e deja, că tu ești de vină pentru disconfortul lor.

CÂND ÎNGHIONTEȘTI PE CINEVA, AȘTEAPTĂ SĂ ȚI-O IEI ÎNAPOI

Totuși, există o limită până la care merge să ignori nesimțiții pe RATB. Poți să le ignori muzica, să te uiți scârbit la ei cum li se scurge maioneza de la o șaormă pe jos, dar nu mai poți să-i ignori după ce te-au atins. Ca tot românul, am mers cu autobuze arhipline, în care trebuia să mă țin de cadrul ușii, ca să nu pic în stație, și să mă contorsionez ca să încap în timpul mersului. Mi s-a întâmplat odată ca un bătrân, supărat că nu avea loc, să înceapă să mă lovească serios cu bastonul peste spate, deși era evident că nu aveam cum să mișc niciun centimetru. În situații d-astea, nu merge nici ignorarea, nici diplomația. M-am întors spre el și i-am zis că, dacă mă mai atinge o singură dată cu bastonul ăla, i-l îndes pe gât și i-l scot pe partea cealaltă. Și s-a calmat. Și s-a făcut mult loc în jurul meu și am putut să respir.

Morala e că, dacă ai de a face cu un nebun violent, pasivitatea nu o să te ajute în nicio circumstanță. Ori începi să urli după ajutor, ori ripostezi atât de bine încât niciun rahat cu ochi nu o să mai creadă vreodată că e ok să înghiontești oamenii cu cotul în coaste, în loc să le zici „pardon".

DACĂ PUI MUZICĂ SAU URLI LA TELEFON, EȘTI O PLAGĂ ASUPRA SPECIEI UMANE

Poziția mea când pune cineva muzică. Foto de Mircea Topoleanu via Am stat doișpe ore în tramvaiul 11 şi a fost oribil

Ăsta era un punct care mi se părea evident, deși, după scandalul cu rasiști și antirasiști din ultima perioadă, văd că unii chiar susțin că e ok să pui muzică tare pe transportul în comun. Dacă tu pui muzică, în public, într-un loc îngust în care oamenii sunt înjurați, îngrețoșați și înghiontiți constant, ar putea să fie și o simfonie a lui Șostakovici, că tot o să-ți dorească toată lumea de acolo moartea. Ești un factor agravant într-un mediu de stres profund și toți ochii vor fi asupra ta.

La fel și dacă ești genul de om care urlă la telefon. Absolut toată lumea o să te blesteme pe tine și pe prietena aia cu care te cerți că te-a vorbit de rău. La un moment dat, cineva aflat la limita răbdarii s-ar putea să și acționeze violent împotriva ta și nimeni nu va interveni. Și asta nu e nici măcar din rasism, ageism sau misoginism. E pur și simplu faptul că se bucură că nu mai ești acolo să le faci o experiență nefericită și mai proastă.

CURENTUL NU EXISTĂ ȘI TOȚI CARE SE TEM DE EL TREBUIE SĂ ÎNVEȚE ASTA

Dacă e așa nasol curentul, atunci de ce merg șoferii cu geamurile deschise vara? Foto de Umbrela Verde via Flickr

E vară. Autobuzele Mercedes Citaro au o hârtie lipită pe cabina șoferului, pe care scrie cu pixul „Aerul condiționat este defect". Ți-e nițel greață și mai ai vreo zece stații de fiert până ajungi la destinație. Cineva se bășește lângă tine și simți că verși. Deschizi hubloul jegos și nici nu apuci să te bucuri de prima briză că cineva închide geamul și-ți urlă ceva de curent. Ni s-a întâmplat tuturor.

Serios, orice ți-au spus ai tăi, orice ai citi pe blogurile unor idioți de pe net, nu are cum să fie curentul cauza tuturor mizeriilor care ți se întâmplă. Dacă ți se umflă ochiul, asta e pentru că ai ținut capul pe geam și ți-a intrat ceva în el. Dacă ți-a înțepenit spatele, asta e legat mai mult de diferența mare de temperatură dintre corpul tău și mediul exterior, dar și din cauza sedentarismului tău. Și răceala vine de la niște microbi din aer, iar în mediul închis al autobuzului ești oricum infectat cu tot ce-i mai rău pe lume. Explică-le asta tuturor și, dacă nu merge, spune-le diplomat că tu fără aer o să vomiți peste cei din jur.

HOȚII DE BUZUNARE SUNT AJUTAȚI MAI ALES DE PROSTIA TA

Foto de Joe Mabel via Flickr

Am mai scris despre hoții de buzunare care, în ciuda stereotipurilor noastre rasiste, sunt acum oameni extrem de bine îmbrăcați, care par oameni de afaceri. Cei mai mulți acționează pe RATB, deci nu ai cum să-i eviți complet. Dacă dai de unul care-i cavaler Jedi și-ți fură portofelul fără să-ți dai seama, în timp ce-ți taie buzunarul din interiorul gecii cu un bisturiu, nu prea ai ce să-ți reproșezi.

Problema e că majoritatea furturilor se petrec pentru că ești neatent fix când urci în tramvai sau autobuz. De fiecare dată când ții mobilul cu trei degețele sau când îți lași portofelul să stea pe jumătate afară, în poșeta deschisă, e ca și cum o ceri. Și e trist că, după noul cod penal, dacă te jefuiesc în stația de tramvai, nici măcar nu e o infracțiune de furt așa de gravă cum ar fi, dacă erai în mijlocul de transport.

CONTROLORII TREBUIE TRATAȚI CU RESPECT DOAR DACĂ ȚI-L ARATĂ ȘI ȚIE

De obicei, dacă vrei ca un sistem să se civilizeze, trebuie să înceapă totul de jos, de la tine, nu de la politicieni, că p-ăia oricum îi doare la bască. Atât timp cât tu nu-ți cumperi bilet, dar insiști să mergi cu tramvaiul, e greu să le bați obrazul ălora de la RATB că-s niște incompetenți. Ești practic complicele lor în distrugerea sistemului de transport în comun.

Mie cel mai mult îmi place RATB-ul în săptămâna imediat după ce a avut loc un scandal legat de instituție. Am prins cel mai civilizat și eficient control din cei peste 20 de ani în care circul cu el, după faza cu bătaia de pe 41. Controlorii au intrat prin fața și prin spatele tramvaiului, iar un echipaj al Poliției Locale care-i însoțeau s-au așezat strategic, în zona dintre două vagoane, ca să nu bată la ochi. Controlorii au venit la mine civilizat, și-au cerut scuze că m-au deranjat, m-au rugat să le arăt cardul, apoi mi-au amintit în câte zile îmi expiră abonamentul și-au plecat. Au prins-o pe una fără bilet, dar și-a plătit abonamentul pe tramvai, că se grăbea undeva. În niciun moment n-au chemat controlorii ăia polițiștii să pună presiune.

Dacă ai salariu peste zece milioane și încă mai stai să te cerți cu controlorii ca un puștan teribilist de 14 ani și insiști că refuzi să-ți iei bilet, ai o problemă. Pe de altă parte, dacă-s nesimțiți cu tine sau dacă te agresează cum mi s-a întâmplat mie odată, când m-au buzunărit cu replica „pe controlate și pe luate", merită să-i tratezi cu toată nesimțirea din lume.

ÎN RATB, TREBUIE SĂ TE PIERZI ÎN IMAGINAȚIE CA SĂ REZIȘTI

Foto de Spino73 via Flickr

S-ar putea să zic asta doar pentru că aveam o formă ușoară de autism când eram mic, dar pentru mine RATB-ul este mereu un exercițiu complex de imaginație. Când eram mic și lipsit de tehnologie, le făceam în minte povești de viață tuturor dubioșilor din autobuz, ca să trec peste miros și faptul că-mi gâfâia cineva în ceafă.

Acum, mulțumită miracolului numit smartphone, pe care-l țin cu pumnu-l încleștat ca să nu mi-l fure nimeni, pot să citesc romane digitale, să mă uit pe presă sau pur și simplu să discut pe chat cu cineva. Totul în timp ce ascult muzică în căști, fără să deranjez pe nimeni. Dacă o să inventeze ăștia și niște aparate nazale, care să pompeze miros de flori de primăvară și pâine prăjită, aproape că devine un mijloc de transport frecventabil.

NU MAI LIPI STICKERE CU NOUA DREAPTĂ, ZELEA CODREANU SAU GRUPĂRI DE ULTRAȘI, CĂ NU EȘTI LA MĂ-TA ACASĂ

Pe lângă miros, bipăituri, ghionturi, lipsă de aer și înghesuială, tot ce-ți mai trebuie e puțină poluare vizuală. Pe tramvaie precum 41, asta ți-o asigură rasiștii, extremiștii și ultrașii care umplu tot peisajul de stickere în care Mihai Eminescu sau Vlad Țepeș te invită să alungi dușmanii din țară. Mentalitatea asta medievală e drăguță la 14-16 ani, cu toții trecem prin ea, dar dacă ai rămas cu ea la 30 de ani, înseamnă că ai niște frustrări cam mari despre viața ta ratată.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre RATB:
În România, un nou sport sângeros ia amploare: RATB Kombat
Poveştile şoferilor de RATB: Pistolul la tâmplă, Sauna cu vapori de pişat şi Pietonii cu pietre
De ce e important să iei bilet la RATB, în ciuda controlorilor nasoli

Tagged:
ratbag
locale
Vice Blog
autobuz
tramvai
controlor RATB
scandal in RATB