Publicitate
Chestii

Ce-și doresc tinerii români care fac 16 ani în 2016

Adolescenții din ziua de azi se iau foarte tare în serios: învață de rup și visează la o lume mai bună.

de Dana Alecu
05 Ianuarie 2016, 9:19am

Fotografie de Nick Harris via Flickr

Îmi amintesc că la 16 ani eram clasa a noua și destul de nesuferită. Fugeam de fuste ca de preot și mă îmbrăcam numai în negru. Când ai mei nu erau acasă, măzgăleam pereții cu tribale și desene abstracte, asta când nu-mi dădeam găuri în urechi cu acul fixat în tocul de la ușă. Mă înghițeau maximum cinci persoane în toată clasa, iar Facebook-ul abia apărea.

Existam pe HI5 și Tagged, unde căutam muzică străină. Dar, după cum spuneam, asta era prin 2007. Am fost curioasă să văd cum sunt tinerii care anul ăsta vor face 16 ani și au avut șansa să se nască în 2000, în puful internetului și al Facebook-ului, și ce-și doresc ei de la 2016.

Ruxandra

Ruxandra e clasa a zecea la liceul „Ion luca Caragiale", din București, profil filologie bilingv engleză

Despre mine pot spune că sunt o fire vulcanică și pot deveni uneori obositoare, că-mi place să fiu peste tot. Vreau să am o imagine bună în ochii celorlalți, d-aia evit să plâng în fața lor. Mi-e cel mai frică să pierd oameni. Acum doi ani am rămas fără bunica, era o femeie puternică. Ea m-a crescut. Cel mai dureros lucru a fost să o văd pe mama plângând.

Îmi plac istoria, româna. Însă cel mai mult mă dau în vânt după oamenii de la „Caragiale": am aici balerine, fotbaliști, tenismene, campioni la tir, scriitori, fotografi, muzicieni, fotomodele. Iar eu sunt actriță. Am trecut de curând în anul doi la cursul de actorie cu Cezar Boghina, după ce am dat al doilea examen, scris și practic. La ultima parte am tras un bilet pe care scria că trebuie să fiu o casieră ipohondră de la Cora, care crește găini. După ce am fost evaluată, un membru din comisie m-a felicitat. Aproape m-a făcut să plâng de bucurie.

La școală aș schimba metoda de spoon feeding. E foarte multă informație inutilă, toată lumea e evaluată la fel, deși suntem diferiți, iar, la final, termini 12 clase și nu știi pe ce planetă ești.

Pe Facebook mi-am făcut cont la zece ani doar ca să mă joc „Coco girl", unde trebuia să îmbraci zilnic o tipă pentru diverse evenimente. Acum pentru mine Facebook-ul e o aplicație prin care vorbesc cu oamenii și pe care dau scroll când mă plictisesc.

În România nu-mi convine delăsarea oamenilor. Sunt așa de demoralizați. Oamenii din vârf nu sunt modele de urmat, dar e cumva vina noastră. E îngrozitor că într-o țară din UE sunt copii care nu știu să citească și învață în școli care stau să cadă.

În 2016 vreau să nu pierd pe nimeni, să termin anul al doilea la actorie cu brio, să-mi fac curaj să-mi tai părul și să o conving pe mama să facă pilates cu mine. Poate o să învăț să gătesc și altceva în afară de supă la plic și brioșe.

Alex

Alex e clasa a noua la liceul privat „Helikon" din Călărași, profilul mate-info intensiv engleză. La șapte ani s-a mutat din Zalău în Călărași

Despre mine pot spune că sunt o persoană puternică și muncesc ca să obțin ce vreau. Chiar dacă intru în conflicte. Însă iubesc oamenii, sunt minunați. Lumea mă judecă, dar lucrurile pe care le spun mă ajută să devin o persoană mai bună. Nu cred că vârsta determină nivelul de inteligență, experiența dă înțelepciune, dar nu și viziune.

Mă sperie gândul că rațiunea nu există și că e doar o iluzie a instinctului. Directoarea liceului în care învăț m-a ajutat să înțeleg ce se întâmplă în lumea reală, pentru că eram blocat într-un spațiu din care mi-era frică să ies. Eu chiar cred că încercăm să ne umplem golurile cu muzică, prieteni, lucruri care ne dau iluzia de fericire. Însă încerc să ignor partea asta din mine care mă face să realizez lucrurile astea. D-aia am ajuns să cred că fericirea e sentimentul de mulțumire pe care îl are individul pentru cât a realizat și știe la un moment.

Îmi plac muzicienii Buddy Rich, Neil Peart din trupa Rush, Tony Royster Jr., Bernard „Pretty" Purdie și Mike Portnoy. Sunt toboșar de un an într-o trupă care cântă rock, hard rock, heavy metal și folk, pe nume Impact. Nu credeam că voi cânta vreodată la un instrument și o să-mi placă.

La școală îmi e greu să aleg ce materii îmi plac, din moment ce la majoritatea nu mă simt obligat să învăț. Însă aș lăsa ca fiecare elev să-și aleagă ce să studieze intensiv. Eu vreau mai multe ore de programare, pentru o carieră în domeniul ăsta. În clasa a șasea am mers la Olimpiada Națională de Matematică, anul următor la Chimie, iar anul trecut, deși m-am calificat la trei olimpiade, am ales din nou Chimia.

Pe Facebook mi-am făcut cont la 11 ani, mai mult din cauza influențelor grupului din care făceam parte. Acum îmi place că pot contacta repede oamenii.

În România mi se pare trist că cei mai mulți români nu înțeleg că doar ajutându-ne reciproc putem înflori economic, politic și social.

În 2016 vreau să învăț lucruri noi, să reușesc să mă calific la olimpiade și să devin un programator mai bun. Mi-ar plăcea să studiez și astronomia, însă am un program destul de încărcat.

Karla

Karla e clasa a noua la Colegiul Național „Barbu Știrbei" din Călărași, profilul Mate-info intensiv engleză

Despre mine pot spune că sunt pasionată de muzica pop-rock și dans. Fac canto, iar de doi ani sunt în trupa Impact din care face parte și Alex. Le admir pe Joan Jett și Amy Lee, iar printre trupele preferate se numără Pearl Jam, Metallica, Vama Veche. Am absolvit școala de muzică, pian și teorie muzicală și m-am calificat la Olimpiada Națională de Fizică. Sunt fericită, chiar dacă nu o arăt, și destul de sensibilă. Mă sperie gândul că aș putea să-mi pierd familia și mi-e greu când n-am timp să fac toate lucrurile care-mi plac și să le fac și bine.

Îmi plac fizica, chimia și biologia. D-aia, cu câteva săptămâni în urmă, m-am alăturat unui proiect de cercetare biologică despre influența îngrășămintelor artificiale asupra apelor și plantelor acvatice.

La școală aș introduce mai multe activități practice, științele exacte se înțeleg mai ușor prin experimente.

Pe Facebook mi-am făcut cont la nouă ani, pentru că avea și sora mea mai mare. Acum îl consider util pentru că pot ține legătura cu prietenii și le pot arăta lucruri despre mine. Totuși, intimitățile sunt doar pentru mine și pentru persoanele foarte apropiate.

În România iubesc tot. Totuși, anumite influențe și conjuncturi îi fac pe români să o denigreze și să devină prea egoiști. Trebuie să înțeleagă că țara asta nu e doar a lor.

În 2016 vreau să fiu mândră și fericită, gândindu-mă la ce am realizat.

Ovidiu

Ovidiu e clasa a noua la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr" din București, profilul științe ale naturii

Despre mine pot spune că uneori, când iau lucrurile prea în serios, zici că am 30 de ani, alteori iau totul în joacă, mai rău ca la cinci ani. Urăsc singurătatea.

Îmi plac fizica si chimia, pentru că înțeleg mai bine ce se petrece în viața mea și cred că mă vor ajuta nu doar în cariera mea, ci și în viata de zi cu zi. Încă nu știu dacă să dau la medicină sau la inginerie medicală. Sunt pasionat și de dans și fotbal. Am făcut opt ani dans sportiv. Am luat locul șapte la Campionatul Național din 2012 și locurile 1, 2 și 3 la concursuri locale. Acum fac parte din departamentul artistic al liceului. Îmi place muzica antrenantă: samba, trap, dance.

La școală mi-ar plăcea să scot materiile care mi se par inutile, ca literatura, istoria, muzica și aș mai adăuga câteva ore de științe. Aș da cel puțin două ore de sport pe săptămână.

Pe Facebook mi-am făcut cont mult mai târziu decât prietenii mei, deși aveam internet de la șase ani. Chiar unul dintre amici mi-a făcut contul. Mi s-a spus că era un mod prin care-ți poți face prieteni, iar mess-ul se demodase deja. Acum mi se pare o pierdere de timp, d-aia îl folosesc cât mai puțin.

În România nu-mi place indiferența oamenilor care sunt la putere. Și, din păcate, nu cred că se va putea schimba ceva acum. Oricine ajunge la conducere se gândește mai mult la binele personal și nu la al poporului. Însă noi suntem mai mulți și, dacă ne-am uni, am putea obține ce dorim.

În 2016 vreau să fac ce-mi place în fiecare zi. De abia aștept să călătoresc singur. Până acum am fost în Grecia, Franța și prin țară cu părinții. În Franța mi-a plăcut cel mai mult, pentru că era mai multă ordine decât în România. Oamenii își așteptau rândul la cozi, plăteau călătoriile în transportul în comun și străzile erau cu mult mai curate.

Iulia

Iulia e clasa a noua la liceul privat „Helikon" din Călărași, profilul mate-info intensiv engleză

Despre mine pot spune că sunt destul de încăpățânată și îmi place ironia. Nu-mi place să fiu criticată, mai ales că-s perfecționistă. Însă am învățat să ascult și părerile altora. Nu mă pricep să iau decizii, am tras la sorți liceul și profilul, pentru că nu puteam să mă hotărăsc.

Îmi plac foarte mult literatura, să scriu poezii și tot felul de povești despre adolescenți, biologia și desenul, mai ales pentru că vreau să dau la Arhitectură și Muzică. Am făcut parte dintr-o trupă rock numită Amethyst. Iubesc rockul încă de mică, d-aia îmi place să cânt și la tobe, iar Halestorm e trupa mea preferată. Ador să dansez, însă am rămas la stadiul de sufragerie. De regulă mă uit la clipuri de pe Youtube și încerc să învăț coregrafiile.

La școală ar fi bine dacă ne-am putea alege doar trei-patru materii care să ne placă și pe care să ne specializăm. Modul de predare mi se pare învechit. O zic din proprie experiență, copiii de azi nu mai au răbdare pe o perioadă lungă de timp, iar dictatul și scrisul interminabil la tablă ne plictisesc rău. Ar trebui să facem experimente, lucruri practice, iar copilul nu trebuie învățat cu frica, ci din contră, îl ajută mai mult dacă e apreciat, încurajat, exact ca într-o familie.

Pe Facebook mi-am făcut cont pe la 11 ani, pentru că aveau și colegii mei, iar câțiva ani buni l-am folosit doar ca să vorbesc cu prietenii, până mi-am făcut curaj să pun și poze cu mine. Totuși, Facebook e și oarecum periculos, pentru că oricine poate afla detalii despre tine. Însă n-aș renunța deloc la telefon sau la tabletă, nu cred că și-ar dori cineva să fie deconectat de la lumea virtuală.

În România nu-mi convine că oamenii au ajuns să creadă că țara e fără speranță și au încetat să lupte. Toți se plâng, însă nu iau măsuri. România e frumoasă, plină de tradiții unice și de peisaje superbe.

În 2016 vreau să plec într-un schimb de experiență în altă țară, să revin în trupă și să avem evenimente la care să cântăm. Ar fi ideal să-nvăț să iau decizii, însă în rest mi-ar plăcea să-mi creez amintiri de neuitat și să pot să fiu eu.

Tudor

Tudor e clasa a noua la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr" din București, profilul științe ale naturii

Despre mine pot spune că sunt energic, pozitiv și puțin excentric, însă tind să mă compar mereu cu oamenii din jur. Mi-e teamă că, la un moment dat, o să ajung într-un punct în care să privesc tot progresul făcut de-a lungul timpului și să îmi dau seama că sunt un ratat în comparație cu cine aș fi putut să fiu.

Îmi plac mult activitățile extrașcolare. Fac parte din departamentul artistic al liceului, iar cea mai mare pasiune a mea e muzica. Cânt la chitară bas, la care n-aș renunța în ruptul capului, și la chitară acustică. Ascult rock, funk, jazz, iar ca trupă preferată mi-e greu să mă decid între System of a Down și Red Hot Chilli Peppers.

La școală cumva proporția orelor pe săptămână e perfectă, mai ales că trei sferturi din clasă se vede deja la Medicină. De ceva timp mă gândesc să dau la Facultatea de Ecologie, oamenii au o impresie greșită despre meseria de inginer ecolog.

Pe Facebook mi-am făcut cont pe la 13 ani, pentru că am vrut să văd care-i faza cu el. S-a dovedit a fi un site pe care copiii de vârsta mea încearcă să fie cât mai populari. De atunci mi-am schimbat părerea, însă tot nu sunt foarte activ. Îl folosesc doar pentru chat și să caut lume.

În România nu-mi place că ne dăm seama prea târziu că vrem să schimbăm ceva. Mi se pare aiurea că a fost nevoie de o tragedie să ne dăm seama că e loc de schimbare.

În 2016 vreau să am un concert la care să vină cât mai mulți oameni, să mă distrez cât mai mult. Vreau să mă înscriu într-un program de voluntariat, să intru și la revista liceului și în clubul de dezbateri.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe chestii despre adolescenți:
Ce probleme aveau bunicii tăi, când erau tineri, în anii '50
Cum eram să mor, după ce m-am culcat cu profa mea
Pericolele masturbării

Tagged:
rock
experimentell
Locale
Vice Blog
adolescentie
viitor
trupa
durere
scoala
fericire
placere
inginerie
asteptari
dorinte
actorie
tineri de 16 ani
tineri nascuti in 2000
programa scolara
pasiuni