Ce bine că tre' să scriu și nu să vorbesc, fiindcă am răgușit după ce m-am uitat ieri la bătaia dintre Nate Diaz și Conor McGregor la UFC 196. Toată lumea se aștepta să câștige Conor, dar nu toată lumea îl și iubește pentru aroganța lui. În fine, a fost o demență totală. Bătaia asta m-a făcut să mă gândesc, din nou, la divertismentul sângeros. Ce explozie de opțiuni, o adevărată piață de generat adrenalină!

De știri sau demențele surprinse cu camerele de supraveghere nu mai vorbesc. Clar că americanii sunt specialiști la acest capitol, au făcut emisiuni cu orice și din orice. E mare chestie, simțul divertismentului, generarea trendurilor și adaptabilitatea la piață. E o virtute și asta, unii i-ar spune malefică, să generezi convingeri și nevoi ca să vinzi nimicuri, în mare parte nocive.

Dincolo de știri, crime, sporturi extreme sau de contact, mai e filonul ăla cu accidente rutiere. La ruși am înțeles că există un fel de obligativitate pentru șoferi să aibă cameră în mașină, să filmeze pe drum. E plin YouTube-ul de filmulețe cu accidente care mai de care, cele mai multe din Rusia. Am avut niște reprize când m-am uitat cu gura căscată, hipnotizat și nu se mai terminau.

Ei bine, chestiile astea înseamnă „libertate", piață pentru orice, alimentare a tuturor poftelor, alienare distractivă. Îmi amintesc cuvintele lui Lucian Stan aka Dj Vasile care mi-a zis odată: „Cel mai tare serial, ar fi unul interminabil cu titlul «Sex și violență»‟. Și cam asta se și întâmplă, trăim în acest serial. Mâncăm sex și violență pe pâine.

Acum câteva zile, am făcut o descoperire pe care tre' s-o înaintez de urgență la Nobel pentru război:

Deci, dacă avem patru miliarde de bărbați, poftim opt miliarde de testicule. Oricum, necazurile de bază: războaie, abuzuri etc. sunt generate și alimentate în special de bărbați. I-aș spune „Factorul TT‟: Testosteron teritorial.

Cei care nu înțeleg dinamica și izvoarele violenței, se vede că au avut o viață destul de echilibrată. Sau, dimpotrivă, au suportat o doză prea mare de violență și au dezvoltat un mecanism de apărare & reprimare. Astfel că evită această temă sau au un blocaj în fața violenței.

Eu am nimerit exact la mijloc, de asta am dezvoltat un fel de atracție. Și de asta m-am și apucat să cercetez fenomenul violenței. Ca să înțeleg ce nu-i în regulă cu mine și cu noi în general, ca specie.

Dar asta e, trăiești în lume, te umpli de lume. Unul dintre prietenii mei din copilărie l-a omorât pe unul cu ciocanul. De fapt se apăra de ăla, care a sărit la el cu cuțitul. Aveau un meci mai vechi, nasol. Apoi pârnaie. La bloc unde am crescut și la școală, bătăile erau ceva firesc, sistematic.

Ca să-nțelegi cum stăteau lucrurile, am să-ți povestesc ceva care mi s-a întâmplat înainte de a veni în România (aveam 18 ani). Atunci, am nimerit la Chișinău într-o bătaie de stradă din care am scăpat ca prin minune, doar cu nasul rupt.

S-a întâmplat prin '88. Am fost la o zi de naștere și ne întorceam acasă pe la unu noaptea cu mașina. Conducea frate-miu, care avea 14 ani, dar am mizat pe faptul că nu ne vede miliția. Taică-miu se cinstise ușor, eu eram beat muci. Deci, eram cu familia, mașina plină.

La o curbă ne-am atins de o mașină, nimic grav, dar am oprit și am ieșit cu toții să clarificăm. Cei din mașina cealaltă erau ok, chiar ne-am amuzat, dar apoi am văzut un grup apropiindu-se încet de noi, o gașcă de nebuni, care se nimeriseră în zonă.

Erau vreo șapte, cămăși albe, descheiate, tunsori scurte, 25-30 de ani, chitiți din start pe bătaie. S-au apropiat, vorbeau în rusă, unul a încercat să fure cheile de la mașină. Taică-miu l-a împins, ăla a sărit la bătaie. Eu am sărit la ăla și totul a degenerat.

Un troleu care se retrăgea a oprit, șoferul a sărit să ne ajute, și a rămas fără un deget de la mână: unul dintre demenții ăia i l-a mușcat de tot când s-au încăierat.

Taică-miu avea o toporișcă în mașină, a scos-o și urla că-i omoară. Chestia asta i-a mai potolit. S-au îndepărtat, dar erau atât de nebuni încât ne-au dat târcoale în continuare, până a venit Miliția, apoi Salvarea. Pe ăla fără dinți l-au luat cu targa, șoferul de troleu, eu și încă vreo doi oameni am ajuns la Urgență. Acolo era deja plin, sânge peste tot. N-o să uit niciodată…

Cu alte cuvinte: hardcore moldovenesc! Ei bine, asta a fost doar una dintre bătăile la care am participat. Mai târziu, după ce am ajuns în România, la Cluj, de-a lungul a patru ani am mai nimerit în cel puțin cinci bătăi, unele de stradă, altele prin cămine. De asta zic să nu te mai întrebi de ce unii (ca mine) se uită la lupte sângeroase sau accidente. Adrenalina, bat-o vina.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre bătaie:
Întrebarea zilei: Care e cea mai mare bătaie pe care ai luat-o?
Cum luai bătaie de la profesori, în România anilor '90
Bodyguarzii dau numai de idioți care se iau la bataie pentru o băutură vărsată