Publicitate
High hui

Cum era să te îmbeți cu rachiu rusesc, făcut din cauciuc, flori sau rahat

Bețiile tale din tinerețe sunt un rahat pe lângă ce făceau tipii ăștia.

de Mitoș Micleușanu
02 Martie 2016, 9:19am

La o partidă de băiețeală de pe vremea lui tata

Am auzit odată o vorbă: „Alcoolici devin doar cei care nu beau corect!" La fel e și cu fumatul, dacă nu ai „talent" sau „clasă" în abordarea viciilor, mai bine lasă-te și concentrează-te pe sport.

Era chiar un banc. Un doctor îl sfătuiește pe un cetățean: „Dom-le, tre să vă lăsați de fumat! La care omul: Niciodată, dom' doctor, fumatul e singurul lucru care mi-a ieșit bine în viață!". Dacă mă gândesc, de exemplu, la octogenarii care fumează sau beau lejer, și sunt nenumărate cazuri, e clar vorba despre unii care știu cum se face. Nu beau aiurea, ca porcii, și nici nu fumează compulsiv. Nu au abordarea aia sinucigașă, de asta au și ajuns la 80 de ani.

De fapt ăsta-i secretul, măsura. Un „viciu cu măsură" se poate transforma într-un soi de „virtute", te poate ajuta să fii mai creativ, mai inovativ, mai spontan, mai relaxat. Bineînțeles, exclud în totalitate drogurile tari, injectabile, prafurile și pastilele. Astea te transformă în curva lor: poți s-o arzi cât de șmecher vrei tu, tot o epavă ajungi mai întâi psihic, apoi fizic.

Citește și: Întrebarea zilei: Care-i cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut la beție?

Eu am încercat cam de toate în viața mea, dar tot timpul cu beculețul aprins: „măsura". Mai mult am fost curios de diversitatea efectelor, dar n-am pus botul la repetiții prelungite, fiindcă rutina e ucigașă la capitolul consum. Norocul meu e că m-am ocupat permanent cu ceva, pictură, scris sau făcut muzică și le-am făcut pe toate la trezie, fără fumuri sau substanțe.

E mult mai bine să nu bagi nimic în timpul procesului, oricare ar fi el, fiindcă mai apoi, fără „ele", nu poți demara mai nimic. Și mai este o vorbă de aur: „Mai răruț și mai drăguț". Chiar și o vacanță permanentă își poate pierde cu totul farmecul.

Rușii ne-au învățat să bem samagon, o chestie tulbure care se făcea și din căcat

Pe lacul Comsomolist, „baza de operațiuni", în 1987

Fac parte din cei care n-au știut niciodată nici cum se bea corect și nici cum se fumează corect. De asta am început să am probleme de sănătate destul de repede și evident m-am ocupat foarte mult cu „lăsatul". În mare parte am reușit. Beau rar, fumez tot mai puțin. Ca să înțelegi de unde mi se trage, o să-ți povestesc despre primele mele beții, la liceul de arte din Chișinău. Noi îi spuneam „școală internat", fiindcă majoritatea elevilor erau de la țară. Am început studiile acolo din clasa a cincea. Până atunci am fost la o generală în cartier.

Citește și: Inventivitatea la români: de la țuică în deodorant la sex cu chili

Deci, la liceul de arte se întâmplau toate drăcoveniile din lume. Și bătăi și beții și artă. Sună amuzant, dar a fost prima din cele mai demente perioade din viața mea (a doua a fost deja la Cluj, despre asta altă dată).

Tradiția băutului în Moldova s-a „fortificat" cu aportul Uniunii Sovietice. Dacă înainte eram obișnuiți mai mult cu vinișorul, rușii ne-au „învățat" cum "să bem serios". Nu zic că românii nu știu să bea, nu vreau să jignesc ficatul nimănui, dar rușii chiar au o problemă serioasă cu alcoolu' și nu e nimic de invidiat aici.

Una dintre băuturile de bază, pe lângă votcă, este samagonul. Dacă rusul normal bea votcă, rusul mai amărât bea samagon. Și cum diferența dintre normal și amărât este mică, poți înțelege de ce cam toată Rusia bea votcă și samagon, deopotrivă. Samagonul este un fel de țuică sau rachiu. Doar că e de regulă mai tulbure, mai toxică și mai tare. Otravă curată. Se face din orice, inclusiv din cauciuc, curea din piele, flori, coji de cartofi și chiar din căcat. Există o listă interminabilă de ingrediente posibile.

Dacă vrei să afli detalii picante sau demente, citește obligatoriu cartea Moscova- Petușki, scrisă de V. Erofeev. E o capodoperă. O să-i înțelegi pe ruși până în măduva oaselor.

La beții, totul era organizat: unul servea mai puțin, restul băgau cât intra

Turnul unde urcam cu canistra

Bun, deci, la liceul de arte obișnuiam pe la sfârșit de săptămână să mergem cu colegii, într-un parc, nu departe de liceu, îi ziceam „Lacul Comsomolist". Cam dintr-a opta am început să mergem sistematic, o gașcă restrânsă, patru-cinci oameni. Primul pas, mergeam după băutură, pe la oameni. Mulți vindeau tot felul de otrăvuri: cel mai ieftin vin pe care îl găseam spre exemplu (îi spuneam „karbid") era mov, nu roșu, cu un gust pronunțat de roată arsă și cărbuni, plus zahăr. Luam o canistră de regulă. Era suficient.

În acel parc, la Lacul Comsomolist, era un turn de sărit cu parașuta, dezafectat. Urcam pe turn, pe ultima platformă, cam la 50 de metri, și acolo „zdrobeam". După ce ne chercheleam un pic, începeam să ne dăm șmecheri la înălțime, băgam un fel de „roofing". Apoi, coboram și continuam beția la nivelul solului, fiindcă sus devenea periculos.

Citește și: Cocalarii din fosta URSS erau mai periculoși ca ăia din România

Le băute, nimic nu era haotic. Unul dintre colegii mei, cel mai solid, servea cel mai puțin, ca să rămână lucid, în caz de ceva. Noi ceilalți băgam hard. Condimentam cu bancuri, eventual făceam un foc și puneam cartofi la copt. După o vreme, făceam competiții și pariuri, cine bea mai mult și cât rezistă. Aveam voie să ne ținem de copaci.

Pot să-ți spun că ultima competiție am pierdut-o. Am pus pariu cu un coleg de-al meu, care era mai mult rus decât român, blond cu ochi albaștri, mai mic de statură, dar foarte aprig și bătăios. M-am luat la întrecere cu tipul ăsta, până mi s-a rupt filmul. Restul l-am aflat de la colegi.

Cum am căzut cu fața-n noroi și am intrat imediat în zona legendarului

Care a fost faza: în primul rând am băut „crepleak", un fel de combinație, dulce și tare, mai mult coniac decât vin. Din pahare mari, pline ochi. Eu am „zdrobit" opt pahare, colegul meu la fel, dar el a îmbrățișat un copac și a rămas cumva în picioare. Eu n-am reușit să îmbrățișez nimic și am căzut.

Problema era că ploua și era noroi. Ne-am adăpostit cumva, dar după ce ne-am revenit cât de cât, am continuat să bem în ploaie, ca niște comsomoliști adevărați (☺). Cu alte cuvinte, până când mi s-a rupt filmul și am căzut. Am intrat cu fața în noroi, iar chestia asta a primit instantaneu statutul de legendă.

Când băieții m-au luat pe sus și m-au dus la un izvor din apropiere, să mă spele, „aveam glod în ochi", chestia care a devenit, la fel de repede, o expresie călătoare. Totul era pe bune: eram așa de varză, încât am căzut cu ochii deschiși în noroi. Practic, aveam noroi pe după pleoape.

Partea bună e că n-am intrat în comă alcoolică, dar asta doar pentru că am dat afară. Colegul meu, ăla solid și treaz, m-a dus pe umăr până la cămin. Pe drum atârnam cu capul în jos. Am tot vomat așa, cât a mers el, până a ieșit otrava din mine. Era noapte și, înainte de a ajunge la cămin, ne-a ieșit în față un echipaj de poliție într-un Uazic, mașina lor de protocol.

Colegul meu nu s-a pierdut cu firea. M-a dat jos de pe umăr, m-a apucat din spate, mai mult de gât decât de guler, apoi mi-a dat două palme tari și mi-a scrâșnit la ureche:

„Băi, trezirea, Miliția! Am belit-o! Fii atent, dacă nu-ți revii, ajungi la «vâtrezvilkă»".

Adică la o secție specială, unde erau readuși la simțire cei alcoolizați. Era ultima și cea mai nașpa opțiune. Cănd am auzit de „vâtrezvilkă", m-am trezit cu juma' de creier. Dar nu mă puteam ține în picioare deloc. Colegul mă ținea ca pe o cârpă. Când milițianul s-a apropiat și l-a întrebat care-i faza cu noi la ora aia, colegu' meu i-a zâmbit crispat și i-a spus:

„Iaka, o fost ziua lui de naștere, s-o cherchelit oleacă, dar eu n-am nimic, îl duc acasă. Nu facem gălăgie, suntem ok, de la liceul de arte".

A fost suficient. Milițianul s-a nimerit civilizat și ne-a lăsat în pace. Mi-au trebuit vreo trei zile să-mi revin, cu meciuri acasă, normal, dar toate s-au rezolvat. Cât despre noroiul din ochi, până la urmă s-a dus.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre beție:
S-a inventat un leac pentru mahmureală şi beţie
Bețiile din adolescență ți-au distrus creierul pentru totdeauna
Zece alternative de căcat la o beție distrugătoare

Tagged:
locale
Vice Blog
Chisinau
adolescenta
Militie
bautura
betie
palinca
voma
amintiri
Uniunea Sovietica
Mitos Micleusanu
samagon
tuica ruseasca
liceu de arte