Eu am încercat cam de toate în viața mea, dar tot timpul cu beculețul aprins: „măsura". Mai mult am fost curios de diversitatea efectelor, dar n-am pus botul la repetiții prelungite, fiindcă rutina e ucigașă la capitolul consum. Norocul meu e că m-am ocupat permanent cu ceva, pictură, scris sau făcut muzică și le-am făcut pe toate la trezie, fără fumuri sau substanțe.E mult mai bine să nu bagi nimic în timpul procesului, oricare ar fi el, fiindcă mai apoi, fără „ele", nu poți demara mai nimic. Și mai este o vorbă de aur: „Mai răruț și mai drăguț". Chiar și o vacanță permanentă își poate pierde cu totul farmecul.Citește și: Întrebarea zilei: Care-i cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut la beție?
Rușii ne-au învățat să bem samagon, o chestie tulbure care se făcea și din căcat
Deci, la liceul de arte se întâmplau toate drăcoveniile din lume. Și bătăi și beții și artă. Sună amuzant, dar a fost prima din cele mai demente perioade din viața mea (a doua a fost deja la Cluj, despre asta altă dată).Tradiția băutului în Moldova s-a „fortificat" cu aportul Uniunii Sovietice. Dacă înainte eram obișnuiți mai mult cu vinișorul, rușii ne-au „învățat" cum "să bem serios". Nu zic că românii nu știu să bea, nu vreau să jignesc ficatul nimănui, dar rușii chiar au o problemă serioasă cu alcoolu' și nu e nimic de invidiat aici.Citește și: Inventivitatea la români: de la țuică în deodorant la sex cu chili
Dacă vrei să afli detalii picante sau demente, citește obligatoriu cartea Moscova- Petușki, scrisă de V. Erofeev. E o capodoperă. O să-i înțelegi pe ruși până în măduva oaselor.Una dintre băuturile de bază, pe lângă votcă, este samagonul. Dacă rusul normal bea votcă, rusul mai amărât bea samagon. Și cum diferența dintre normal și amărât este mică, poți înțelege de ce cam toată Rusia bea votcă și samagon, deopotrivă. Samagonul este un fel de țuică sau rachiu. Doar că e de regulă mai tulbure, mai toxică și mai tare. Otravă curată. Se face din orice, inclusiv din cauciuc, curea din piele, flori, coji de cartofi și chiar din căcat. Există o listă interminabilă de ingrediente posibile.
La beții, totul era organizat: unul servea mai puțin, restul băgau cât intra
Le băute, nimic nu era haotic. Unul dintre colegii mei, cel mai solid, servea cel mai puțin, ca să rămână lucid, în caz de ceva. Noi ceilalți băgam hard. Condimentam cu bancuri, eventual făceam un foc și puneam cartofi la copt. După o vreme, făceam competiții și pariuri, cine bea mai mult și cât rezistă. Aveam voie să ne ținem de copaci.Pot să-ți spun că ultima competiție am pierdut-o. Am pus pariu cu un coleg de-al meu, care era mai mult rus decât român, blond cu ochi albaștri, mai mic de statură, dar foarte aprig și bătăios. M-am luat la întrecere cu tipul ăsta, până mi s-a rupt filmul. Restul l-am aflat de la colegi.Citește și: Cocalarii din fosta URSS erau mai periculoși ca ăia din România
Cum am căzut cu fața-n noroi și am intrat imediat în zona legendarului
Partea bună e că n-am intrat în comă alcoolică, dar asta doar pentru că am dat afară. Colegul meu, ăla solid și treaz, m-a dus pe umăr până la cămin. Pe drum atârnam cu capul în jos. Am tot vomat așa, cât a mers el, până a ieșit otrava din mine. Era noapte și, înainte de a ajunge la cămin, ne-a ieșit în față un echipaj de poliție într-un Uazic, mașina lor de protocol.Colegul meu nu s-a pierdut cu firea. M-a dat jos de pe umăr, m-a apucat din spate, mai mult de gât decât de guler, apoi mi-a dat două palme tari și mi-a scrâșnit la ureche:Când băieții m-au luat pe sus și m-au dus la un izvor din apropiere, să mă spele, „aveam glod în ochi", chestia care a devenit, la fel de repede, o expresie călătoare. Totul era pe bune: eram așa de varză, încât am căzut cu ochii deschiși în noroi. Practic, aveam noroi pe după pleoape.
Adică la o secție specială, unde erau readuși la simțire cei alcoolizați. Era ultima și cea mai nașpa opțiune. Cănd am auzit de „vâtrezvilkă", m-am trezit cu juma' de creier. Dar nu mă puteam ține în picioare deloc. Colegul mă ținea ca pe o cârpă. Când milițianul s-a apropiat și l-a întrebat care-i faza cu noi la ora aia, colegu' meu i-a zâmbit crispat și i-a spus:„Băi, trezirea, Miliția! Am belit-o! Fii atent, dacă nu-ți revii, ajungi la «vâtrezvilkă»".
A fost suficient. Milițianul s-a nimerit civilizat și ne-a lăsat în pace. Mi-au trebuit vreo trei zile să-mi revin, cu meciuri acasă, normal, dar toate s-au rezolvat. Cât despre noroiul din ochi, până la urmă s-a dus.Urmărește VICE pe FacebookCitește și alte chestii despre beție:„Iaka, o fost ziua lui de naștere, s-o cherchelit oleacă, dar eu n-am nimic, îl duc acasă. Nu facem gălăgie, suntem ok, de la liceul de arte".
S-a inventat un leac pentru mahmureală şi beţie
Bețiile din adolescență ți-au distrus creierul pentru totdeauna
Zece alternative de căcat la o beție distrugătoare